Răşinari, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Răşinari
—  Comună  —
Vedere asupra satului Răşinari
Localizarea în cadrul judeţului
Localizarea în România
Coordonate: 45°42′0″N 24°4′0″E / 45.7, 24.06667
Ţară	România
Judeţ	Sibiu
Statut	Centru de comună
Atestare
Sate componente	Răşinari, Prislop
Guvernare
- Primar	Bucur Bogdan (independent, ales 2008[1])
Suprafaţă
- Total	127,87  km²
Populaţie (2002)
- Total	5.518 locuitori
- Densitate	43.15 loc./km²
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	557200
Prefix telefonic	+40 x59 [2]

Răşinari, colocvial Răşinar, (în germană Städterdorf, în maghiară Resinár, în latină Ressinarium) este o localitate situată la o distanţă 8 km. de municipiul Sibiu. În anul 2002 număra 5.529 de locuitori, dintre care 5.239 români, 282 ţigani, 3 maghiari, 3 germani ş.a.

Cuprins 1 Istoric 2 Demografie 3 Monumente 3.1 Biserica Veche, cu hramul Cuvioasa Paraschiva 3.2 Biserica Sf. Ilie 3.3 Biserica din Deal 3.4 Troiţele 3.5 Şcolile 3.6 Obiectiv memorial 4 Tradiţii 5 Personalităţi 6 Note 7 Imagini

[modifică] Istoric

La această pagină sau secţiune se lucrează în prezent, vă rugăm nu modificaţi pentru moment. Mihai Andrei

În anul 1738 bătrânii satului au fost ascultaţi în procesul cu oraşul liber regesc Sibiu, ocazie cu care a fost consemnat faptul că întemeitorii aşezării ar fi fost "Mustaţă şi Coman Roşca", care "şi-a durat locuinţă pe locul unde e astăzi Fântâna Roşcâ [sic], în mijlocul statului".^[3] Numele celor doi întemeietori legendari fac trimitere la prezenţa pecenegilor în această zonă, prezenţă atestată până în zilele noastre în denumirea Dealului Beşineului (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Răşinari, fiind posibil ca însăşi denumirea localităţii să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni).

Firea dârza a răşinărenilor nu s-a dezminţit nici la 1848, când conducatorii legiunii prefecturii Sibiu, în frunte cu prefectul, erau aproape toţi fii ai satului. Escadronul lor de călăreţi a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia de la Şiria.

De menţionat că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Răşinariul a fost sediul reînfiinţatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei. Modesta căsuţă ţărănească, resedinţă a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici se mai păstrează şi acum.

Astăzi satul păstrând parţial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viaţă. Dintre cei peste 5000 de locuitori, mulţi lucrează în noile societăţi comerciale din sat şi din Sibiu, Răşinariul fiind legat de oraş, din 1947, printr-o linie de tramvai electric.

[modifică] Demografie

La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi 5.281 locuitori, dintre care 5.229 români, 32 ţigani, 13 germani, 4 maghiari ş.a.^[4] Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 4.798 ortodocşi, 454 greco-catolici, 11 romano-catolici, 7 luterani, 7 baptişti, 4 reformaţi ş.a.^[5]

[modifică] Monumente

[modifică] Biserica Veche, cu hramul Cuvioasa Paraschiva

Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1725-1758 pe cheltuiala episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron de la Blaj. Edificiul a fost realizat în stil baroc, ca sursă de inspiraţie servind biserica iezuiţilor din centrul Sibiului, la rândul ei o copie a bisericii vieneze "Schottenstift".^[6] Biserica are plan dreptunghiular cu turn de clopotniţă pe vest şi prezintă în plastica monumentală forme baroce simplificate precum şi frumoase picturi murale la interior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind semnate de Ion Grigorovici. Biserica se află în vechiul centru al comunei, pe locul numit "La Scaun", unde mai demult se afla locul de judecată şi cimitirul satului.

Pe locul actualei biserici de piatră a existat o mai veche biserică din lemn, datată 1688, şi vândută în secolul al XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Braşov.

Odată cu tulburările confesionale iscate de intervenţia mitropoliţilor sârbi de la Carloviţ, în deceniul al şaselea al secolului al XVII-lea, s-a instalat la Răşinari episcopul sârb Dionisie Novacovici, urmat de Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici. Prezenţa sârbă la Răşinari a avut drept scop ocuparea bisericii construite de episcopul român unit de la Blaj, obiectiv care a fost atins în anul 1765 prin alungarea preoţilor români.

La intrarea în biserică, deasupra uşii, pe zid se remarcă inscripţia Dela zidirea bisericii anii Domnului 1725 mai 29, iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de deasupra uşii Anii Domnului 1755 Mai 29. În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află în faţa altarului, acoperit cu o lespede roşie.

În pronaosul bisericii sunt zigrăvite portretele pictorilor de Aleman şi Bucur, nepoţii popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceştia au făcut parte din şcoala de zugravi de biserici din secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan şi Gheorghe Zugrav, popa Radu Man şi fii săi, Stan şi Iacob, care au pictat şi biserica mânăstirii Curtea de Argeş.

În exterior între turn şi acoperişul bisericii se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii vechi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1755”. Pe turnul bisericii, de asemenea se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii vechi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1758”. Cele două „leaturi” se pot explica prin aceea că înainte cu 420 se ani a fost zidită o altă biserică - cea din lemn - care a rămas în interiorul actualei biserici, aşa după cum declara un meşter zidar din Sibiu: „că demolând biserica la 5 iunie 1753, lucrătorii au aflat în biserica cea veche o carte sfăntă, care era a feciorului popii Savu, cu numele de Aleman”. Tot un preot român din Raşinari se presupune că a tradus şi catehismul tipărit în 1544 la Sibiu, ca cea dintâi carte tipărită în limba română.

Existenţa unei biserici mai vechi în Răşinari este credibilă datorită consemnării în documentele vremii a unor preoţi din veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile Tomuţa, popa Iosif Pătruţ, popa Sain, popa Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa Bratu, fiindu-i încredinţate misiuni speciale de către domnitorii Ţării Româneşti în relaţiile politice şi comerciale pe care le aveau cu oraşul Sibiu.

Turnul bisericii adăposteşte trei clopote şi un ceas, după modelul bisericii iezuiţilor din Piaţa Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub formă de frescă de către "Grigorie zugrav, Iacobici şi Ioan Zugrav", fii preotului Radu din Răşinari, care au zugrăvit printre altele si la Mănăstirea Curtea de Argeş. În exterior biserica a fost pictată parţial. Daca în exterior, pictura este foarte bine păstrată, în interior, praful şi fumul au deteriorat pictura în mod semnificativ. În 1932, prof. V. Chidu de la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu a recondiţionat pictura cu miez de pâine dar în lipsa unor tehnici de restaurare moderne aceasta s-a degradat din nou.

[modifică] Biserica Sf. Ilie

Comunitatea greco-catolică şi-a construit o nouă biserică, tot din piatră, însă de dimensiuni mai mici, biserică sfinţită în anul 1838. În anul anul 1948 autorităţile comuniste au trecut lăcaşul în folosinţa comunităţii ortodoxe.

[modifică] Biserica din Deal

Biserica cu hramul „Sfânta Treime” se mai întâlneşte în documente şi ca „Biserica din câmp”, „Biserica din Copăcele”, „Biserica mare” sau „Biserica nouă”. Aceasta a fost zidită între anii 1800-1814, din donaţia substanţială în bani a ctitorului principal Ioan Bungărzan din Răşinari, din donaţiile credincioşilor dar şi din ajutoarele obţinute de la comună. De asemenea s-au primit ajutoare şi de peste munţi, de la donatori, în frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Biserica a fost sfinţită în ziua de 12 septembrie 1815 de către episcopul Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoţi şi diaconi, în număr de 14 persoane.

Date despre zidirea şi sfinţirea bisericii se găsesc în însemnările preotului Vasile Papp de la Stează din Răşinari. În hrisovul „Non Unitum Resinariensem De Stiaze”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul crucii de pe turnul bisericii scrie:

.

Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semiorotund şi cu clopotniţă pătrată deasupra tinzii. În exterior, biserica e concepută în stilul renaşterii italiene târzii, cu capiteluri dorice şi arhitrave individuale. Acoperişul clopotniţei, ascuţit, are 4 feţe în formă simplă gotică.

Mitropolitul Andrei Şaguna cerceta adesea această biserică, mai ales la sărbători, iar la 15 august 1865 a sfinţit în ea "întru arhiereu" pe episcopul Ioan Popazu al Caransebeşului, cu care prilej a donat un frumos policandru care se găseşte şi astăzi în biserică.

[modifică] Troiţele

Răşinariul ("aşa cum este" - Nicolae Iorga) se înscrie în ierarhia satelor româneşti din Ardeal, care este în mare parte o istorie de "sate şi preoţi". La cumpăna veacurilor, deşi vremurile au fost grele, comuna a ştiut să-şi păstreze coloratura sa proprie, reuşind să-şi menţină tradiţiile.

Troiţele - monumente istorice, sunt opera unor "meşteri" pictori care au participat şi la pictura bisericii Sf. Paraschiva (ridicată între 1758-1785). Ioan Grigorovici şi Oprea Zugravul au contribuit la ridicarea acestor troiţe plătiţi de oamenii cu stare din sat.

[modifică] Şcolile

• Şcoala Veche.
  • Cunoscută sub numele de "şcoala cea veche", după 1990 poartă numele poetului Octavian Goga, care a fost elev al ei.
  • Clădirea şcolii este cel mai vechi edificiu conservat până în zilele noastre. Actuala construcţie a fost edificată în anul 1836, aşa cum este înscris pe frontispiciul imobilului. ** Această constructie s-a ridicat pe locul pe care se ştie că funcţiona înca din anul 1700 o şcoală românească unde tinerii răşinăreni deprindeau tainele scrisului şi cititului.
  • Clădirea este situată peste drum de biserica "Sfânta Paraschiva". Au fost elevi ai acestei şcoli mari personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti precum poetul Octavian Goga, filosoful Emil Cioran si medicul Ilarie Mitrea. Şcoala are 16 clase şi are un număr de 25 de cadre didactice calificate.
• Şcoala „Sava Popovici Barcianu”.

Patronul spiritual al şcolii este cel de-al treilea Sava Popovici Barcianu, care a trăit între anii 1814-1879, intelectual de marca, participant la Revoluţia din 1848, mare prieten al lui Avram Iancu şi al mitropolitului Andrei Şaguna, cel care datorită acestei prietenii a decis să ramână veşnic la Răşinari. Sava Popovici Barcianu a fost primul director al şcolii din Copăcele.

Actuala clădire a şcolii a fost construită în anul 1939, găzduind cursurile şcolii primare până în 1960, când încep aici cursurile gimnaziale.

• Şcoala PRISLOP. Şcoala funcţionează cu o clasă de învătamânt primar şi cu o grupă de grădiniţă.

[modifică] Obiectiv memorial

Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tip Cruce comemorativă şi se află amplasat în cimitirul din strada Păltinişului. Acesta a fost dezvelit în anul 1944, din iniţiativa Şcolii Răşinari şi are o înălţime de 3 m. Este realizat din lemn, fără să fie împrejmuit. Inscripţia comemorativă de pe faţada Monumentului este următoarea: „Eroilor neamului - Şcoala recunoscătoare - 1944“.

[modifică] Tradiţii

Buni credincioşi, răşinărenii respectă cu sfinţenie sărbătorile înscrise în calendarul ortodox. Duminica şi în zilele de sărbătoare ei îşi îndreaptă paşii spre cele trei biserici ortodoxe.

Portul popular, încă prezent aici, mai ales în zilele de sărbătoare, constituie o privelişte foarte plăcută ochilor, o adevărată încântare pentru toţi vizitatorii şi turiştii ocazionali, an de an, în număr tot mai mare. Punctele de interes numeroase:

• Cimitirul cu biserica,
• Monumentul mitropolitului Andrei Şaguna,
• Biserica "Sfânta Paraschiva",
• Casa natală a poetului Octavian Goga,
• Ruinele cetăţii medievale de pe dealul Cetăţuia,
• Muzeul etnografic - înfiinţat în 1952 (deschis zilnic între orele 8-16, excepţie făcând ziua de luni -închis,
• Muzeul episcopiei (foto 6)(deschis la solicitarea turiştilor, înfiinţat în fosta reşedintă a episcopilor,

constituie adevărate atracţii turistice şi prilej pentru sejur atât pentru sibieni cât şi pentru turiştii de pretutindeni.

Răşinărenii au o mare tradiţie şi în privinţa manifestărilor artistice ale formaţiilor sale corale, de fluieraşi şi de dansatori (corul din Răşinari are o tradiţie de peste 100 de ani), care au obţinut importante succese cu prilejul diferitelor lor deplasări şi participări la festivaluri naţionale şi internaţionale. Păstrarea acestui tezaur cultural şi folcloric ce îl reprezintă jocul şi dansul popular este principalul obiectiv al comunităţii, în 1982 şi în 2002 desfăşurându-se ZILELE FIILOR SATULUI RĂŞINARI, la aceste sărbători de suflet participând răşinăreni de pe toate meridianele lumii.

Sosiţi pe aceste meleaguri, turiştii pot participa la manifestări culturale diverse de-a lungul întregului an: Zilele culturale Octavian Goga şi Emil Cioran (de regulă, în luna mai), obiceiurile tradiţionale de Paşti, Crăciun şi de Anul Nou şi multe, multe alte manifestări folclorice în comună şi în localităţile din Mărginimea Sibiului.

Adevarăţi gospodari, locuitorii mai practică şi astăzi mesteşugurile tradiţionale: ţesut, cojocărit, fierărit, rotărit şi pielărit, obiectele artizanale sau de serie fiind căutate de amatorii de suveniruri şi produse specifice zonei.

[modifică] Personalităţi

Dintre intelectualii răşinăreni, mulţi ar fi meritat cuprinderea în această galerie de figuri. Învăţatorul Aleman Galea, Ioan Roman, directorul liceului "Mihai Viteazul" din Bucureşti, N. Droc-Barcianu, directorul şi ctitorul liceului din Giurgiu, învăţatul copist de cărţi şi manuscrise din secolul al XVIII, Sava Popovici-Barcianu cel bătrân, care îşi scria sub nume "ot Răşinari", profesorul şi rectorul ieşean Traian Bratu, învăţatul protopop Emilian Cioran, sufletul harnicului grup local, fără concursul căruia în munca de teren Victor Păcală nu şi-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învăţatul popa Bratu de la sfârşitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului ca translator, om care a trebuit să cunoască limbile germană, latină şi slavonă pentru a-şi putea îndeplini sarcinile, compozitorul şi profesorul Petru Severin, Eugen Goga, fratele poetului, călătorul Maniu Lac. În sec. XVIII - XX, timp de 200 de ani s-au succedat 7 generaţii din familia Barcianu - preoţi cărturari, memorandişti, academicieni, diplomati.

• Sava Popovici-Barcianu(n. 1814, Răşinari - † 1879, Rasinari), preot, scriitor
• Danil Popovici-Barcianu(n. 19.10.1847, Răşinari - † 16.02.1903), profesor, doctor, scriitor
• Ilarie Mitrea(n. 1842, Răşinari - † 1904, Viena), medic militar, sociolog, etnograf, naturalist.Este primul român care ajunge în Australia. O parte a colecţiilor de plante şi animale din Borneo vor fi dăruite Muzeului de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" din Bucureşti
• Eugen Brote(n. 1850, Răşinari - † 1912, Braşov), agronom, publicist, memorandist, proprietar al cotidianului Tribuna, vicepreşedintele Partidului Naţional Român din Transilvania, prefect al legiunii comitatului Sibiu autorul lucrării "Chestiunea românilor din Transilvania şi Ungaria" premiată de Academia Română.
• Aurel Brote(n. 1842, Răşinari - † 1897, Sibiu), economist, avocat, director al Băncii de asigurare "Transilvania".Pe lângă articole economice şi statistice a publicat "Însoţirile de credit" după F.W. Raiffeisen.
• Aurelia Goga(n. 2.10.1856, Răşinari - † 28.05.1938, Sibiu), învăţătoare în Răşinari , poetă preşedintă timp de 40 de ani a "Reuniunii femeilor din Răşinari", adevarată şcoală de educaţie românească.
• Eugen Goga(n. decembrie 1889, Răşinari - † martie 1935), avocat, deputat, scriitor şi ziarist
• Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Răşinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet, academician şi politician român, prim-ministrul României în perioada 28 decembrie 1937 – 11 februarie 1938.
• Traian Bratu(n. 1875, Răşinari - † 1940), profesor, publicist, fost rector al Universităţii din Iaşi
• Ion Ciuceanu(n. 1853, Răşinari - † 1891), medicinist, voluntar în Războiul pentru Independenţă.
• Nicolae Ciuceanu(n. 1856, Răşinari - † 1937), voluntar în Războiul pentru Independenţă
• Ioan I. Roman(n. 8.03.1876, Răşinari - † 1939, Bucureşti), profesor, directorul liceului "Mihai Viteazu" din Bucureşti
• Nicolae Droc-Barcianu(n. 1846, Răşinari - † 1920), profesor, director al liceului "Ion Marinescu" din Giurgiu, participant activ la războiul de independenţă din 1877-1878 distins cu medaliile "Trecerea Dunării" şi "Apărătorii Independenţei" cu ordinele " Steaua României" şi "Coroana României".
• Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari; d. 20 iunie 1995, Paris), filozof şi scriitor român stabilit în Franţa.
• Publicistul Corneliu Dragoman.
• Maniu Lac(n.1868, † 1929), ţăran, pasionat călător. Între anii 1899-1919, parcurge peninsula Balcanică, Italia, nordul şi estul Africii, Orientul Apropiat şi Mijlociu ajungând până în India.
• Corneliu Dragoman-Lubinschi(n.1914 Dealul Frumos, com.Merghindeal † 1999 Sibiu), secretar literar la Teatrul "Radu Stanca" şi bibliograf principal la Biblioteca Astra. Membru al Uniunii Scriitorilor pentru bogata activitate de creaţie şi publicistică, autorul lucrării "Legende răşinărene"
• Ioan N.Iliut(n. 1922, Răşinari - † 1990), învăţător în Răşinari, profesor şi director al Şcolii "Octavian Goga", dirijorul corului din Răşinari timp de 35 de ani. Scrie în perioada respectivă (fără a fi publicate), următoarele lucrări: "Şcoala din Răşinari" - lucrare istorico-monografică, cuprinzând perioada 1720-1871 şi "Corul din Răşinari la 100 de ani".
• Stan Vidrighin (1876 - 1956), inginer, primar al Timişoarei
• Ioan Ilcuş, colonel în armata austro-ungară, apoi general în armata regală română, între 1939 şi 1940 ministru al apărării din România

[modifică] Note

1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2008. Biroul Electoral Central. Accesat la data de 20 iunie 2008.
2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă
3. ^ Victor Păcală, Monografia Comunei Răşinariu, Sibiiu 1915, pag. 35.
4. ^ Recensământul populaţiei României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 412.
5. ^ Idem, pag. 727.
6. ^ Cf. Turnul bisericii iezuiţilor din Sibiu, fr:Schottenstift.

[modifică] Imagini

Uliţă în Răşinari	Casa memorială Emil Cioran	Căruţă cu fân pe o stradă din Răşinari	Biserica Veche, imagine de arhivă (înainte de 1915)
Biserica Veche (secţiune)	Biserica Nouă	Biserica Nouă (interior)	Notabilităţi din Răşinari la 1915
Biserica unită Sf. Ilie	Şcoala	Stâlpi de morminte (obicei dispărut în Mărginime)	Coastăn (Kasten)
Ornamente de mobilă policromă‎	Ornamente de port popular	Răşinăreni (înainte de 1915)	Copil din Răşinari (înainte de 1915)
Bărbaţi din Răşinari (înainte de 1915)	Feciori din Răşinari (înainte de 1915)	Fete din Răşinari (înainte de 1915)‎	La masă în Răşinari (înainte de 1915)
Bătrâni din Răşinari (înainte de 1915)