Protesilaus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Subiecte în Mitologia Greacă
Mitologie Greacă
Titanii:
Zeii Olimpului:
Istorie legendară:
Ființe fabuloase:
Mitul grec/roman comparat

Protesilaos (în greacă Πρωτεσίλαος, în latină Protesilaus) a fost în mitologia greacă fiul regelui Tesaliei, Iphiclos.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Protesilaus a participat cu 40 de corăbii la războiul troian și a fost prima victimă din rândurile grecilor în cadrul acelui conflict.

Etimologia numelui denotă soarta personajului: el este primul (πρώτ-ος, protos) care va prăda, va distruge (σύλ-ησις, sylesis). El este primul dintre greci care sare pe țărmul troian, deși un oracol îl avertizase că-și va găsi moartea imediat după ce va atinge pământul Ilionului. Destinul i se împlini prin mâna lui Hector. Conducerea tesalienilor din Filake a fost preluată după moartea sa de Podarces, fratele său.

Soția lui Protesilaus, Laodameia, a obținut de la zei favoarea reînvierii eroului - soț, deoarece se căsătorise cu el de cu puțin înainte. Astfel, ea a putut trăi alături de soțul ei pentru scurt timp (unele versiuni ale legendei menționează durata unei zile, altele numai trei ore). Când acesta a fost rechemat în lumea umbrelor, Laodameia a creat o figură din ceară aidoma lui, pe care o venera ca pe un zeu, instituind pentru decedat chiar un fel de cult. Un sclav a surprins-o în timp ce îmbrățișa figura, ceea ce-l determină pe tatăl ei, Acastus, să o arunce în foc. Încercând să salveze statuia, tânăra văduvă a căzut ea însăși victimă flăcărilor.

Ca erou, Protesilaus a fost venerat într-un cult oracular în Eleont/Elaius, un polis întemeiat de atenieni pe peninsula tracică Chersonesos (azi Gallipoli, respectiv Gelibolu în Turcia), pentru a controla Hellespontul (Dardanelele de azi). Se pare că acest cult a servit, asemenea celui dedicat lui Rhesus, impunerii civilizației elene în regiunile cucerite[1].

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Caius Iulius Hyginus: Fabule, fabula CIII: Protesilaus (a doua jumătate a sec. I î.C.). Aici este menționată uciderea eroului în conformitate cu un oracol și revenirea lui acasă pentru trei ore, călăuzit de Hermes. În fabula următoare (CIV) este menționată încercarea Laodameei de a păstra chipul soțului ei printr-o figură de ceară, distrugerea acesteia de către tatăl eroinei, Acastus, și sinuciderea acesteia. (vezi textul online)
  • Pseudo-Apolodor din Atena: Biblioteca, epitoma III: Prima și cea de-a doua campanie împotriva Troiei, rândul 30 (sec. I. sau II d.C.). Aici este relatată debarcarea și uciderea eroului, reîntoarcerea lui pentru scurt timp în patrie, înlesnită de călăuzitorul sufletelor, Hermes, și sinuciderea Laodameiei.
  • Pausanias: Descrierea Eladei IV, 2,7 (143-176 d.C.). Pausanias face referiri la Cypria, un ciclu de cânturi despre războiul troian compus de legendarul poet Strasinos din Cipru, datat în sec. IV î.Hr., conform căruia soția eroului s-ar fi numit Polidora și ar fi fost fiica lui Meleagru. Tot acolo se menționează o tragedie a lui Euripide numită Protesilaus, care nu s-a păstrat.
  • Lucian din Samosata: Dialogurile morților (166-167 d.C.), dialogul 19: Aiacos, Protesilaus, Menelau și Paris, și 23: Pluto, Proserpina și Protesilaus. Lucian îl lasă în dialogul 19 pe personaj să se căiască în lumea umbrelor de cutezanța sa și să-și expună apoi, în dialogul 23, motivele pentru care dorește să se întoarcă pentru scurt timp în lumea celor vii. În fața zeităților infernului eroul își mărturisește iubirea pentru tânăra lui soție, care nu a putut fi ștearsă din sufletul său nici chiar de apa râului Lethe și îl invocă pe Orfeu ca exemplul unui muritor căruia i-ar fi fost permisă încălcarea legilor infernului.
  • Proclus: Chrestomatia ciclului Cypria din sec. V.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Philippe Borgeaud, Rhésos et Arganthoné, în: Philippe Borgeaud (îngrijitor de ediție): Orphisme et Orphée - en l´honneur de Jean Rudhardt, Geneva 1991 (= Recherches et Rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève 3), p. 51-59.
  • M. Mayer, Der Protesilaos des Euripides, în: Hermes 20 (1885), p. 101-143.
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Borgeaud 1991, p. 55 s.