Propolis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Propolis depus de albinele dintr-un stup sistematic între rame şi podişor

Propolis, numit și clei de albine, este un produs apicol sub formă solidă, cu aspect de rășină.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul propolis vine din limba greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. Învățații greci l-au denumit așa observând cum își construiesc albinele stupul și ajungând la concluzia că această substanță joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.

Funcțiile propolisului în stup[modificare | modificare sursă]

Propolis pe marginea unui stup.

Albinele produc propolis ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor, pentru mumificarea într-un înveliș a intrușilor stupului, care sunt omorâți de albine (cum ar fi alte insecte sau șoareci), proces ce nu permite putrezirea lor.

Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptușirea pereților stupului cu un strat lucios, etanș, care nu permite formarea curenților de aer. Acțiunea sa este antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.

Producerea propolisului[modificare | modificare sursă]

Albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare și ceară.

Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către albinele specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20 °C, moment în care acesta devine plastic. De la un stup se poate recolta o cantitate de 100 - 400 g de propolis, în funcție de regiune.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde, maro și negru, având miros aromat de rășini și balsamuri. Este solubil în alcool și eter și greu solubil în apă. Greutatea specifică este de 1,112 -1,136 g/cm³. Punctul de topire este situat între 70 - 120 °C. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scăzute este casant.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Propolis

Propolisul este compus din rășini vegetale, balsam de diferite compoziții, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen, flavonoide, secreții ale glandelor salivare ale albinelor.

Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conține 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleiuri eterice, proporții care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis.

Utilizări în medicina umană[modificare | modificare sursă]

Având în vedere veniturile enorme generate de tratamente tradiționale ca și propolisul,[1] dar și a medicamentelor farmaceutice moderne precum acyclovir,[2] nu este deloc surprinzător că utilizarea medicală a propolisului are susținători dar și oponenți. Susținătorii propolisului susțin că acesta este folosit de mii de ani[3][4] și este puțin probabil să-și fi păstrat popularitatea ca și medicament tradițional dacă era ineficient sau asociat cu efecte adverse frecvente sau severe. Oponenții susțin că această compoziție a propolisului variază în funcție de zonele geografice, sezoane și specii de albine,[5] și că este iresponsabil să promovezi utilizarea acestuia fără studii in vitro, in vivo sau triale clinice care să stabilească farmacovigilența și eficacitatea acestuia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Traditional medicine (Fact sheet no. 134)”. World Health Organization. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs134/en/. Accesat la 21 septembrie 2013. 
  2. ^ Pharmaceutical Industry”. World Health Organization. http://www.who.int/trade/glossary/story073/en/index.html. Accesat la 21 septembrie 2013. 
  3. ^ Fearnely J. (2001) Bee propolis. Souvenir Press Ltd. London
  4. ^ The Holy Bible, Jeremiah 8, verse 22; Jeremiah 46, verse 11; Jeremiah 51, verse 8
  5. ^ Toreti VC, Sato HH, Pastore GM, Park YK (2013). „Recent progress of propolis for its biological and chemical compositions and its botanical origin”. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine. doi:10.1155/2013/697390. PMID 23737843. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Elkins, Rita (1996). Bee Pollen, Royal Jelly, Propolis and Honey: An Extraordinary Energy and Health-Promoting Ensemble. Woodland Publishing. pp. 32. ISBN 9781885670120 
  • en Fearnley, James (2001). Bee propolis: natural healing from the hive. Souvenir. pp. 128. ISBN 9780285635227 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Propolis