Programare neuro-lingvistică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Istorie[modificare | modificare sursă]

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată in jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist). Ei și-au propus să descopere structura excelenței umane. La început ei și-au îndreptat atenția asupra studierii amănunțite a magicienilor terapeuti a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) si Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi initiatori si grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară, au preluat si sintetizat o serie de concepte apărute anterior in cibernetică si teoria sistemelor, a caror reprezentanti au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.

La inceputul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important in psihoterapie si consiliere, atragând astfel interesul cercetatorilor din consiliere si psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" si "National Research Council (1988; NRC)" au aratat putine date care sa sustina teoria despre sistemele reprezentationale sau despre ideile de baza din NLP astfel interesul cercetatorilor a scăzut.

Pentru ca numele de Programare neuro-lingvistica, te duce cu gandul la neurologie, informatica si lingvistica, NLP'ul a fost vandut ca si o "stiinta noua". Scepticii sustin ca este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" si una din multele psedostiintifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au aparut in domeniul sanatatii mintale. Puțini practicanti si-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite si analizate de colegi si pe majoritatea nu ii intereseaza ca teoria sa fie validata empiric.

Obiectivul[modificare | modificare sursă]

NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective“, având ca obiect de studiu descoperirea (elicitarea) si modificarea structurilor („programelor“) care iau nastere din interactiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro“), limbaj („lingvistic“) si mediul inconjurator. Demersul lui Bandler si Grinder a fost îndreptat spre gasirea răspunsurilor la întrebarea cum anume functionează oamenii și mai puțin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe solutie si pe proces.

In esenta ei, NLP desemneaza o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui.

Definirea termenilor[modificare | modificare sursă]

Programare - aptitudinea fiecăruia de a "produce" și "transpune" în practică o variată și complexă gamă de programe comportamentale.

Neuro - functionarea corpului si psihicului uman se bazează pe functionarea sistemului nervos. Alcatuit din miliarde de celule nervoase (neuroni) interconectate, acesta constituie baza fiziologica a perceperii, gandirii, simtirii si functionarii intregului sistem uman.

Lingvistică - mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal și nonverbal.

NLP este o stiinta a comportamentului uman cu urmatoarele aspecte:

1. ca epistemologie ea detine un sistem de cunostinte si valori

2. ca metodologie ofera procese si proceduri pentru aplicarea cunostintelor si a valorilor

3. ca tehnologie ofera tehnici (tools) de aplicare a cunostintelor si a valorilor

Axiomele NLP[modificare | modificare sursă]

Programarea neuro-lingvistică este fundamentată pe un număr de axiome de bază:

  1. "Harta" despre lume este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă;
  2. Fiecare comportament are la bază o intenție pozitivă, în cadrul hărții despre lume a persoanei in cauză;
  3. Nu putem să nu comunicăm, orice comportament (chiar și tăcerea) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
  4. Nu există greșeli, există doar feedback;
  5. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
  6. Înțelegem mult mai ușor și mai bine ceea ce ne este deja familiar.
  7. Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anumită.
  8. Oamenii posedă deja toate resursele necesare dezvoltării personale
  9. Corpul si sufletul uman fac parte dintr-un sistem complex, in cadrul căruia se influentează reciproc

Critici și Controverse[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor 1980, NLP a fost salutată cu un avânt important în psihoterapie și consiliere.Într-un articol publicat în 2005, psihologul Devilly Grant a declarat că la ora la care a fost introdus, NLP-ul a fost anunțat ca un progres în terapie, și au inceput sa apara anunțuri pentru ateliere de formare, clipuri video și cărți.Ateliere de lucru au inceput sa ofere diplome de certificare.

Cu toate acestea, studii controlate au pus o lumină slabă asupra practicii, precum și a celor care promovează astfel de intervenții a produs afirmații extrem de schimbătoare și cercetătorii au început să pună la îndoială înțelepciunea de a cerceta în continuare aceasta zonă.

O analiză de cercetare efectuate de către Christopher Sharpley care s-a concentrat asupra sistemelor preferate de reprezentare, în 1984,urmată de o altă revizuire în 1987, ca răspuns la o critică publicată de Einspruch și Forman, a concluzionat că existau puține dovezi pentru utilitatea acesteia ca un instrument eficient de consiliere.

Denumirea de NLP a fost caracterizată ca pseudo-științifică.Witkowski (2010), de asemenea, prevede că, la nivel neuronal NLP nu oferă nicio explicație și nu are nimic în comun cu lingvistica academică sau cu programarea. În mod similar, psihologul experimental Corballis (1999) în critica sa de lateralizare a functiei cerebrale (mitul stânga / dreapta a creierului), prevede că "NLP este un titlu complet fals, conceput pentru a da impresia de respectabilitate științifică".

Potrivit lui Witkowski (2010), NLP-ul, apare, pe "lista de terapii discreditate", publicând în jurnalul "Psihologie profesionala: cercetare și practică",cu referire la locul de muncă prin Carroll (2003), Sala Della (1999), Lilienfeld și colab. (2003) și Singer și Lalich (1996) privind "pseudoștiințifică, nevalidată, sau" vraci "psihoterapeuți în cadrul psihologiei clinice;Norcross și colab. în "Ghidul clinicianului" prin practici psihologice,bazate pe dovezi stiințifice au enumerat-programarea neurolingvistică-pentru dependența de droguri și alcool"al saptelea din lista lor de zece interventii discreditate , si este listată ca "sigur discreditată" ca bază pe probe practici în tratamentul dependenței: revizuire și recomandări pentru politica publică (Glasner-Edwards și Rawson, 2010).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Richard Bandler: Vremea Schimbarii, Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Strategii de Geniu vol. I - III, Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Richard Bandler: Magie in Actiune, Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Richard Bandler: Aventurile lui Oricine, Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Bazele NLP (Programarii Neuro - Lingvistice), Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Schimbarea sistemului de crezuri cu ajutorul NLP (Programarii Neuro - Lingvisitce), Editura Excalibur - Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Andreas Steve, Charles Faulkner – NLP si succesul, editura Curtea Veche, Bucuresti
  • Bandler Richard, Grinder John : Tehnicile hipnoterapiei ericksoniene , editura Curte Veche, Bucuresti 2007
  • John Seymour, Joseph O'Connor: Introducing Neuro-Linguistic Programming. NewPsychology of Personal Excellence, Thorsons, San Francisco, 1993
  • Knight Sue: Tehnicile programarii neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2004
  • O’connor Joseph, Robin Prior – NLP si relatiile de cuplu, editura Curtea Veche, Bucuresti
  • Devilly GJ (2005) "Power therapies and possible threats to the science of psychology and psychiatry" Australian and New Zealand Journal of Psychiatry 39:437–45(9)] [1]
  • Sharpley, C.F. (1984). Predicate matching in NLP: A review of research on the preferred representational system. Journal of Counseling Psychology, 31(2), 238–248.
  • Einspruch, E.L., & Forman, B.D. (1985). "Observations Concerning Research Literature on Neuro-Linguistic Programming". Journal of Counseling Psychology, 32(4), 589–596.[2]
  • Corballis, MC., "Are we in our right minds?" In Sala, S., (ed.) (1999), Mind Myths: Exploring Popular Assumptions About the Mind and Brain Publisher: Wiley, John & Sons.ISBN 0-471-98303-9 (pp. 25–41) vezi pag.41
  • Norcross et. al. (2006) Discredited Psychological Treatments and Tests: A Delphi Poll. Professional Psychology: Research and Practice, American Psychological Association.[3]
  • Norcross, John C. , Thomas P. Hogan, Gerald P. Koocher (2008) Clinician's Guide to Evidence-based Practices. Oxford University Press, USA ISBN 978-0-19-533532-3 (Pagina 198)

Note[modificare | modificare sursă]