Charles, Prinț de Wales

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Printul Charles)
Salt la: Navigare, căutare
Prințul Charles
Prinț de Wales; Duce de Cornwall; Duce de Rothesay
Prințul de Wales în 2012.
Prințul de Wales în 2012.
Căsătorit(ă) cu Lady Diana Spencer
(c. 1981, div. 1996)
Camilla Parker Bowles
(c. 2005)
Urmași
Prințul William de Wales
Prințul Henry de Wales
Nume complet
Charles Philip Arthur George
Casa regală Casa de Windsor
Tată Prințul Filip, Duce de Edinburgh
Mamă Elisabeta a II-a a Regatului Unit
Naștere 14 noiembrie 1948 (1948-11-14) (66 de ani)
Palatul Buckingham, Londra

Prințul Charles de Wales (Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor, n. 14 noiembrie 1948, Londra) este actualul Prinț de Wales și moștenitor al tronului Regatului Unit. Charles este fiul reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit și a soțului său Philip, Duce de Edinburgh. Este de asemenea Duce de Cornwall și Duce de Rothesay, titlurile tradiționale ale moștenitorului Angliei, respectiv Scoției.

Prințul Charles este moștenitorul care a purtat cel mai mult timp acest titlu în întreaga istorie a Marii Britanii.[1]

Interesele sale cuprind o serie de probleme umanitare și sociale: el a fondat "The Prince's Trust" în 1976, sponsorizează The Prince's Charities și este patronul a multor altor organizații caritabile și de artă. Timp de mulți ani, el a militat pentru o agricultură ecologică și a încercat să sensibilizeze lumea asupra pericolelor cu care se confruntă mediul natural, cum ar fi schimbările climatice. A fost deschis asupra rolului arhitecturii în societate și conservarea clădirilor istorice și a produs o carte pe această temă numită A Vision of Britain în 1989. De asemenea, a promovat tratamente medicale alternative.

Charles a fost educat la școlile Cheam și Gordonstoun, pe care tatăl său, Prințul Filip, Duce de Edinburgh, le-a urmat când a fost copil, precum și Timbertop campus de la Geelong Grammar School din Australia. După ce a obținut diploma universitară la Trinity College, Cambridge, Charles a făcut un tur cu Royal Navy din 1971 până în 1976. În urma căsătoriei din 1981 cu Lady Diana Spencer au rezultat doi fii, Prințul William, Duce de Cambridge (n. 1982) și Prințul Harry de Wales (n. 1984). Cuplul a divorțat în 1996, după ce Diana l-a acuzat public pe Charles de o aventură cu Camilla Parker Bowles iar Charles a admis adulterul la o emisiune televizată. Diana a murit într-un accident de mașină în 1997. În 2005 Prințul s-a căsătorit cu Camilla, care folosește titlul de Ducesă de Cornwall.

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Charles s-a născut la Palatul Buckingham la 14 noiembrie 1948 la 9.14 pm (GMT), ca primul copil al Prințesei Elisabeta, Ducesă de Edinburgh și a Prințului Filip, Duce de Edinburgh și primul nepot al regelui George al VI-lea și al reginei Elisabeta. A fost botezat la 15 decembrie 1948 în Camera Muzicii a palatului Buckingham cu apă din râul Iordanului de către arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher. Nașii prințului sunt: regele (bunicul matern); regele Norvegiei (vărul său reprezentat de contele de Athlone); regina Mary (străbunica maternă); Prințesa Margaret (mătușa maternă); Prințul George al Greciei (unchiul patern reprezentat de Ducele de Edinburgh); Prințesa Victoria de Hesse (străbunica paternă); Lady Brabourne (verișoara sa); și Hon David Bowes-Lyon (unchiul matern).[2]

Ca fiu al unei fiice de suveran, în mod normal Charles nu ar fi avut dreptul la titlul de Prinț. El ar fi moștenit titlul secundar al tatălui său, Conte de Merioneth. Totuși, la 22 octombrie 1948, George al VI-lea a trimis scrisori de acordare a statutului de prinț regal oricărui copil al Prințesei Elisabeta și al Ducelui de Edinburgh.

Charles avea trei ani la urcarea pe tron a mamei sale ca regina Elisabeta a II-a, Charles devenind moștenitor aparent. Ca fiul cel mare al unui suveran, automat a preluat titlurile de Duce de Cornwall, Duce de Rothesay, Conte de Carrick, Baron de Renfrew, Lord de Isles și Prinț al Scoției în plus față de cel de Prinț al Regatului Unit. Charles a participat la încoronarea mamei sale de la Westminster Abbey la 2 iunie 1953 stând alături de bunica și mătușa sa.

Conform obiceiului regal, a fost numită o guvernantă, Catherine Peebles, care s-a ocupat de educația lui între vârsta de cinci și opt ani. Palatul Buckingham a anunțat în 1955 că Charles va urma școala în locul unei educații cu un tutore privat, făcând din el primul moștenitor educat în această manieră.[3]

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Educație[modificare | modificare sursă]

Charles a urmat "Hill House School" în West London, unde nu a primit un tratament preferențial de la fondatorul școlii; directorul școlii a sfătuit-o pe regină ca Charles să fie antrenat la fotbal, băieții nefiind niciodată respectuoși ăe terenul de fotbal.[4] Prințul a urmat apoi două dintre fostele școli ale tatălui său, "Cheam Preparatory School" în Berkshire, Anglia urmată de "Gordonstoun" în nord-estul Scoției. A petrecut doi termeni în 1966 în campusul Timbertop al "Geelong Grammar School" din Geelong, Australia, timp în care a vizitat Papua Noua Guinee într-o excursie cu școala.[5] La întoarcerea sa la Gordonstoun, Charles a fost încurajat de tatăl său să devină "Head Boy".[6]

Tradiția a fost ruptă din nou când Charles a trecut direct de la școala secundară la universitate în loc să se alăture forțelor armate britanice.[7] În octombrie 1967 Prințul a fost admis la "Trinity College" în cadrul Universității Cambridge unde a studiat antropologie, arheologie și istorie.[5] Pe parcursul celui de-al doilea an, Charles a urmat și "University College of Wales" din Aberystwyth studiind istoria și limba galeză timp de un termen.[5] La 23 iunie 1970 a absolvit Cambridge cu diploma universitară „Bachelor of Arts”[5] Conform tradiției universității, ulterior i s-a atribuit un "Master of Arts".[5]

Investirea Prințului de Wales[modificare | modificare sursă]

Charles a fost numit Prinț de Wales și Conte de Chester la 26 iulie 1958,[8][9] deși investitura lui ca atare a avut loc la 1 iulie 1969 când a fost încoronat de mama lui în cadrul unei ceremonii televizate care a avut loc la castelul Caernarfon și unde răspunsurile sale au fost atât în engleză cât și în galeză.[10] I s-au încredințat simbolurile demnității sale: sabia, sceptrul și inelul cu ametist, simbolizând căsătoria prințului cu țara. Anul următor și-a luat locul în Camera Lorzilor,[11] și mai târziu a devenit primul membru al familiei regale de la regele George I care participă la o întâlnire a cabinetului britanic, fiind invitat de primul ministru James Callaghan astfel ca Prințul să poată vedea la lucru guvernul britanic. Charles a început să-și asume tot mai multe îndatoriri publice înființând "The Prince's Trust" în 1976,[12] și călătorind în Statele Unite în 1981.

Idile timpurii[modificare | modificare sursă]

Prințul Charles la Palatul Buckingham în 1974

În tinerețe Charles a avut legături cu o serie de femei. Printre prietenele lui Charles se includ: Georgiana Russell, fiica ambasadorului britanic în Spania, Lady Jane Wellesley, Davina Sheffield, modelul Fiona Watson, actrița Susan George, Lady Sarah Spencer, Prințesa Marie-Astrid de Luxemburg, Lady Tryon, Janet Jenkins, Jane Ward și Camilla Shand, care mai târziu i-a devenit a doua soție.

La începutul anului 1974, Lordul Mountbatten a început să corespondeze cu Charles în legătură cu o potențială căsătorie cu Amanda Knatchbull, nepoata lui Mountbatten.[13] Charles a scris mamei Amandei, Lady Brabourne (care era și nașa sa), exprimând interesul față de fiica ei, la care ea a răspuns aprobator, deși a sugerat că curtarea unei fete care nu a împlinit încă 16 ani este prematură.[14]

Patru ani mai târziu Mountbatten a aranjat ca Amanda să-l însoțească pe el și pe Charles în 1980 într-un tur în India. Ambii tați au obiectat; Filip se temea că Prințul de Wales ar putea fi eclipsat de faimosul său unchi (care a servit ca ultimul vicerege britanic și primul Guvernator-General al Indiei) în timp ce Lordul Brabourne a avertizat că o vizită comună va concentra atenția media asupra verilor înainte de a se decide dacă devin un cuplu.[15] Totuși, în august 1979, înainte ca Charles să plece singur în India, Mountbatten a fost ucis de IRA. Când Charles a revenit, el a cerut-o de soție pe Amanda. Însă aceasta în plus față de bunicul ei, o pierduse și pe bunica paternă și pe fartele ei mai mic, Nicholas, în atacul cu bombă iar acum era reticentă în a se alătura familiei regale.[15] În iunie 1980 Charles a refuzat Casa Chevening ca reședință pusă la dispoziția sa încă din 1974. Chevening, o casă impunătoare în Kent, a fost lăsată Coroanei de contele Stanhope, unchiul fără copii al Amandei în speranța că în cele din urmă Charles o va ocupa.[16]

Prima căsătorie[modificare | modificare sursă]

Prințul și Prințesa de Wales cu Ronald Reagan și Nancy Reagan în noiembrie 1985.

Deși Charles a întâlnit-o pe Lady Diana Spencer în 1977 - în timp ce vizita casa ei din Althorp ca prieten al surorii ei mai mari, Sarah - el nu a luat în considerare o idilă până la mijlocul anilor 1980. În timp ce stăteau împreună pe un balot de fân la grătarul unui prieten în iulie, el a menționat moartea lui Mountbatten la care Diana i-a spus că Charles părea singuratic și că avea nevoie de ajutor la funerariile unchiului său. În curând, potrivit biografului lui Charles, Jonathan Dimbleby, "fără nici o creștere aparentă a sentimentelor, el a început să se gândească serios la ea ca la o potențială mireasă"; Diana l-a însoțit pe Charles în vizită la Castelul Balmoral și la Casa Sandringham.[17]

Vărul lui Charles, Norton Knatchbull (fratele mai mare al Amandei), și soția acestuia, i-au spus lui Charles că Diana pare uimită de poziția ei iar el nu pare îndrăgostit de ea.[18] În același timp cuplul a continuat să atragă atenția presei și a paparazzi. Când Prințul Filip i-a spus că speculațiile media ar putea afecta reputația Dianei dacă Charles nu ia în curând o decizie cu privire la căsătorie, Charles a interpretat sfatul tatălui său ca un avertisment de a proceda fără întârziere la acest lucru.[19]

Prințul Charles a cerut-o în căsătorie pe Diana în februarie 1981 iar nunta a avut loc la catedrala St Paul la 29 iulie. După căsătorie, Charles a redus contribuția sa de impozitare voluntară din profiturile ducatului Cornwall de la 50% la 25%.[20] Cuplul și-a stabilit reședința la Palatul Kensington și la Casa Highgrove în apropiere de Tetbury și au avut doi copii: William (n. 21 iunie 1982) și Henry (cunoscut drept "Harry") (n. 15 septembrie 1984). Charles a stabilit precedentul de a fi primul tată din familia regală prezent la nașterea copiilor săi.[3] Sugestii persistente că tatăl lui Harry nu este Charles ci James Hewitt cu care Diana a avut o aventură s-au bazat pe similarități fizice între Hewitt și Harry. Totuși, Harry era deja născut în momentul ăn care a început aventura dintre Diana și Hewitt.[21][22]

Separare și divorț[modificare | modificare sursă]

După cinci ani, incompatibilitatea cuplului și diferența de vârstă (13 ani),[23] ca și obsesia Dianei pentru fosta prietenă a lui Charles, Camilla Parker Bowles,[24] au devenit dăunătoare pentru mariajul lor.

Diana a expus public aventura lui Charles cu Camilla în cartea lui Andrew Morton, Diana, Her True Story, și au ieșit la suprafață și propriile ei flirturi extramaritale.[25]

În decembrie 1992, primul ministru britanic John Major a anunțat separarea lor formală în Parlament. În același an, presa britanică a publicat înregistrări ale unei convorbiri telefonice pasionante din 1989 dintre Prințul de Wales și Camilla.[26][27]

Charles și Diana au divorțat la 28 august 1996.[28] Când Diana a murit într-un accident de mașină la Paris la 31 august 1997, Prințul de Wales a zburat acolo împreună cu surorile Dianei pentru a-i aduce trupul în Marea Britanie.

A doua căsătorie[modificare | modificare sursă]

Prințul de Wales și Ducesa de Cornwall în Jamaica, martie 2008

Logodna dintre Charles și Camilla Parker-Bowles a fost anunțată la 10 februarie 2005; Prințul a prezentat-o cu inelul de logodnă care a aparținut bunicii sale. Acordul reginei asupra căsătoriei (după cum prevede "Royal Marriages Act" din 1772) a fost înregistrat într-o ședință a Consiliului din 2 martie.[29] În Canada, Departamentul de Justiție a anunțat decizia sa Consiliului Particular al reginei că nu este necesar să se întâlnească pentru a da acordul asupra căsătorie și că dacă din căsătorie ar rezulta urmași acest lucru nu ar avea nici un impact asupra succesiunii la tronul canadian.[30]

Charles este primul membru al familiei regale care a avut o căsătorie civilă, mai degrabă decât religioasă, în Anglia. Documente guvernamentale din anii 1950 și 1960 publicate de BBC au arătat că o astfel de căsătorie este ilegală,[31] deși acestea ua fost respinse de purtătorul de cuvânt al lui Charles,[32] care a explicat că situația a fost depășită în ședința de guvern.[33]

Căsătoria a avut loc printr-o ceremonie civilă la Castelul Windsor, cu o binecuvântare religioasă la capela St George. La 4 aprilie, data inițială a nunții de 8 aprilie a fost amânată cu o zi pentru a permite Prințului de Wales și altor invitați să participe la funerariile Papei Ioan Paul al II-lea. Părinții lui Charles nu au participat la ceremonia din 9 aprilie; probabil reticența reginei de a participa a decurs din poziția sa de șef al Bisericii Angliei.[34] Regina și Ducele de Edinburgh au participat la serviciul de binecuvântare și au ținut o recepție pentru tinerii căsătoriți la Castelul Windsor.[35]

Interese sociale[modificare | modificare sursă]

Prințul Charles manifestă un deosebit interes pentru România, de care se zice că este indrăgostit[36]. Începând cu anul 1997 Prințul de Wales a vizitat România pentru a vedea și a evidenția distrugerea mănăstirilor ortodoxe și a satelor săsești în timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu.[37][38][39] Prin fundația "Mihai Eminescu Trust" din Londra, Charles se implică în păstrarea patrimoniului cultural românesc[40][41]. Fundația a fost creată în octombrie 1989, când aflând de planurile președintelui Nicolae Ceaușescu de a „sistematiza” 8.000 de sate, a înființat la Londra o fundație a cărui scop era stabilirea unor legături cu disidența română și de a face tot posibilul pentru a opri planurile acestuia.[42]

Istoricul Tom Gallagher a scris în ziarul românesc România Liberă în 2006 că lui Charles i-a fost oferit tronul României de către monarhiști; conform relatărilor oferta a fost refuzată,[43] însă Palatul Buckingham a negat acestă ofertă.[44] În 2006 Charles și-a achiziționat în satul brașovean Viscri o fostă proprietate a unei familii de sași, o căsuță veche construită în 1758.[45] În total Prințul are mai multe proprietăți în România.[46]

De asemenea, Charles "înțelege profund arta și arhitectura islamică" și a fost implicat în construirea unei clădiri și a unei grădini la Centrul din Oxford pentru studii islamice care au combinat stilurile arhitecturale islamic și cel din Oxford.[11]

La 31 mai 2014 Prințul Charles a primit tilul de Doctor Honoris Causa al Universității București.[47]

Titluri, onoruri și arme[modificare | modificare sursă]

Stema de arme ca Duce de Rothesay  
Stema de arme ca Prinț de Wales  

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prince Charles becomes longest-serving heir apparent”. BBC. 20. http://www.bbc.co.uk/news/mobile/uk-13133587. Accesat la Retrieved 30 November 2011. . – Până la 22 aprilie 2011, Albert Edward, Prinț de Wales (mai târziu regele Eduard al VII-lea) a fost moștenitorul cu cea mai lungă domnie, pentru o perioadă de 59 de ani și 74 de zile. Totuși, Prințul Prince Albert Edward a devenit moștenitor aparent la naștere, la patru ani după începutul domniei mamei lui, regina Victoria. Prințul Charles avea trei ani la ascensiunea mamei sale în 1952 și deci a fost moștenitor aparent al tronului tot timpul domniei reginei Elisabeta a II-a.
  2. ^ Yvonne's Royalty Home Page – Royal Christenings”. Users.uniserve.com. http://users.uniserve.com/~canyon/christenings.htm#Christenings. Accesat la 20 februarie 2012. 
  3. ^ a b Growing Up Royal”. TIME. 25 aprilie 1988. http://www.time.com/time/daily/special/diana/readingroom/8191/4_25.html. Accesat la 4 iunie 2009. 
  4. ^ Lieutenant-Colonel H. Stuart Townend”. The Times (London). 30 octombrie 2002. http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/obituaries/article1180313.ece. Accesat la 29 mai 2009. 
  5. ^ a b c d e The Prince of Wales — Education”. Princeofwales.gov.uk. http://www.princeofwales.gov.uk/personalprofiles/theprinceofwales/biography/education/index.html. Accesat la 27 august 2012. 
  6. ^ Termen folosit în sistemul educațional britanic și în școlile private din Commonwealth. Cel ales Head Boy (sau Head Girl) reprezintă școala la evenimente și prin urmare trebuie să fie în măsură să țină discursuri publice
  7. ^ HRH The Prince of Wales”. Debrett's. http://www.debretts.com/people/royal-family/royal-portraits/prince-charles.aspx. Accesat la 27 august 2012. 
  8. ^ London Gazette: no. 41460, p. 4733, 29 July 1958. Accesat la 2 September 2008.
  9. ^ The Prince of Wales — Previous Princes of Wales”. Princeofwales.gov.uk. http://www.princeofwales.gov.uk/personalprofiles/theprinceofwales/abouttheprince/previousprincesofwales/. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  10. ^ The Prince of Wales — Investiture”. Princeofwales.gov.uk. http://www.princeofwales.gov.uk/personalprofiles/theprinceofwales/biography/investiture/. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  11. ^ a b The Prince of Wales — Biography”. Princeofwales.gov.uk. http://www.princeofwales.gov.uk/personalprofiles/theprinceofwales/biography/. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  12. ^ The Prince's Trust | The Prince's Charities”. Princescharities.org. http://princescharities.org/princes-trust. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  13. ^ Dimbleby, pp. 204–206
  14. ^ Dimbleby, p. 263
  15. ^ a b Dimbleby, pp. 263–265
  16. ^ Dimbleby, pp. 299–300
  17. ^ Dimbleby, p. 279
  18. ^ Dimbleby, pp. 280–282
  19. ^ Dimbleby, pp. 281–283
  20. ^ „Royally Minted: What we give them and how they spend it”. New Statesman (UK). 13 iulie 2009. 
  21. ^ Hewitt denies Prince Harry link”. BBC News. 21 septembrie 2002. http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/2273498.stm. 
  22. ^ Holder, Margaret (24 august 2011). „Who Does Prince Harry Look Like? James Hewitt Myth Debunked”. The Morton Report. http://www.themortonreport.com/celebrity/royals/who-does-prince-harry-look-like/. 
  23. ^ Brown, Tina (2007). The Diana Chronicles. p. 720 
  24. ^ Smith, p. 561
  25. ^ Richard Quest, "Royals, part 3: Troubled Times," CNN.com, 3 June 2002. Accessed 17 June 2012
  26. ^ "The Camillagate Tapes", 18 December 1989, phone transcript, Phone Phreaking – TEXTFILES.COM
  27. ^ Royals caught out by interceptions”. BBC. 29 noiembrie 2006. http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/5258604.stm. Accesat la 27 aprilie 2012. 
  28. ^ BBC ON THIS DAY | 20 | 1995: 'Divorce': Queen to Charles and Diana”. BBC News. 20 decembrie 1995. http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/december/20/newsid_2538000/2538985.stm. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  29. ^ Order in Council, 2 March 2005”. Privy-council.org.uk. http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20101103140224/http://www.privy-council.org.uk/output/Page496.asp. Accesat la 20 februarie 2012. 
  30. ^ Valpy, Michael (2 noiembrie 2005). „Scholars scurry to find implications of royal wedding”. The Globe and Mail (Toronto). http://www.theglobeandmail.com/servlet/Page/document/v5/content/subscribe?user_URL=http://www.theglobeandmail.com%2Fservlet%2FArticleNews%2FTPStory%2FLAC%2F20050211%2FPROTOCOL11%2FTPInternational&ord=5357017&brand=theglobeandmail&force_login=true. Accesat la 4 martie 2009. 
  31. ^ Possible bar to wedding uncovered”. BBC News. 14 februarie 2005. http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/panorama/4262943.stm. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  32. ^ Panorama Lawful impediment?”. BBC News. 14 februarie 2005. http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/panorama/4262963.stm. Accesat la 25 februarie 2009. 
  33. ^ The Secretary of State for Constitutional Affairs and Lord Chancellor (Lord Falconer of Thoroton) (24 februarie 2005). „Royal Marriage; Lords Hansard Written Statements 24 Feb 2005 : Column WS87 (50224-51)”. Publications.parliament.uk. http://www.publications.parliament.uk/pa/ld200405/ldhansrd/vo050224/text/50224-51.htm#50224-51_head0. Accesat la 12 octombrie 2008.  Excerpt: "The Government are satisfied that it is lawful for the Prince of Wales and Mrs Parker Bowles, like anyone else, to marry by a civil ceremony in accordance with Part III of the Marriage Act 1949. ¶ Civil marriages were introduced in England, by the Marriage Act 1836. Section 45 said that the Act ... shall not extend to the marriage of any of the Royal Family". ¶ But the provisions on civil marriage in the 1836 Act were repealed by the Marriage Act 1949. All remaining parts of the 1836 Act, including Section 45, were repealed by the Registration Service Act 1953. No part of the 1836 Act therefore remains on the statute book."
  34. ^ Q&A: Queen's wedding decision”. BBC News. 23 februarie 2005. http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/4289417.stm. Accesat la 17 septembrie 2012. 
  35. ^ Charles And Camilla Finally Wed, After 30 Years Of Waiting, Prince Charles Weds His True Love”. CBS News. 9 aprilie 2005. http://www.cbsnews.com/stories/2005/04/09/world/main686994.shtml. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  36. ^ "Prince Charles makes surprise visit to Romanian monastery", Daily News
  37. ^ "Prințul Charles, fermier de Fălticeni,", [Prince Charles, farm owner in Fălticeni] Evenimentul Zilei, 13 May 2003 [nefuncțională]
  38. ^ Prince opposes Dracula park”. BBC News. 6 mai 2002. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/1971271.stm. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  39. ^ Prince of Wales inspects IHBC work in Transylvania”. Institute of Historic Building Conservation. http://www.ihbc.org.uk/context_archive/75/Charles/Charles.html. Accesat la 12 octombrie 2008. 
  40. ^ "Prințul Charles finanțeaza un centru de reabilitare a monumentelor istorice în castelul de la Bonțida-Cluj", Adevarul, 16 septembrie 2002
  41. ^ Printul Charles investeste in Sighisoara, 3 martie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
  42. ^ Răspuns colegului Lulea Marius Dorin la articolul „De ce crede Prințul Charles că Transilvania e locuită de maghiari?”, 2 iunie 2014, Traian Almasan, Adevărul, accesat la 5 iunie 2014
  43. ^ EXPLOZIV: Charles de România” (în Romanian). Ziua de Cluj. 27 octombrie 2011. http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/exploziv-charles-de-romania--76935.html. Accesat la 7 noiembrie 2011. 
  44. ^ Romania: Hurray for King Charles! Palace: Vlad off, he's ours!”. The Herald (Glasgow). 6 noiembrie 2011. http://www.heraldscotland.com/news/world-news/romania-hurray-for-king-charles-palace-vlad-off-he-s-ours-1.1133339. Accesat la 7 noiembrie 2011. 
  45. ^ "Printul Charles: Sunt descendentul lui Vlad Tepes"
  46. ^ Trei case renovate de Printul Charles in Covasna vor fi introduse in circuit turistic
  47. ^ Hotnews - "Printul Charles a fost primit la Palatul Cotroceni de Traian Basescu/ Printul Charles a primit titlul de Doctorul Honoris Causa al Universitatii Bucuresti"

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charles, Prinț de Wales