Principatul Muntenegrului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Principatul Muntenegru
Muntenegru
Muntenegru
Књажевина Црнa Горa
[[Statul Teocratic Muntenegrean

.......|]] link=Statul Teocratic Muntenegrean .......

1852 – 1910 Flag of the Kingdom of Montenegro.svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Deviză națională
nu are
Imn național
Muntenegrului nostru frumos (Ubavoj nam, Crnoj Gori)
Localizare a
Muntenegru în 1862
Capitală Cetinje
Limbă/limbi Limba sârbă
Religie Biserica Ortodoxă Sârbă
Formă de guvernare Principat
Prinț
 - 19221924 Danilo
 - 1860-1910 Nicholas I al Muntenegrului
Legislativ Adunarea generală a Muntenegrului
Istorie
 - Secularizare 13 martie
 - Fondare 1852
 - Ridicarea statutului la Regat 1910
Suprafață
 - 1852 5.475 km²
 - 1878 9.475 km²
Populație
 - 1852 est..... 317.856 (~95% sârbi) 
     Densitate Eroare de expresie: caracter de punctuație „.” necunoscut /km²  (Eroare de expresie: caracter de punctuație „.” necunoscut /mile pătrate)
Monedă Perper Muntenegrean

Principatul Muntenegru a fost un stat care a existat în Europa de Sud-Est de la 13 martie 1852 până pe 28 august 1910

Istorie[modificare | modificare sursă]

La 13 martie 1852, mitropolitul Danilo Petrović-Njegoš s-a proclamat principe al Muntenegrului sub numele de Danilo I, abolind regimul teocratic dupa mai bine de 8 secole de stăpânire a reprezentanțiilor Bisericii Ortodoxe pe teritoriul muntenegrean. A organizat armata și a elaborat Constituția din 1855. Și-a extins teritoriul în urma unor bătălii sângeroase cu Imperiul Otoman, ce au culminat cu bătălia de la Grahovac, considerată una dintre cele mai mari înfrângeri ale Porții.

După asasinarea lui Danilo I, principe a fost proclamat nepotul său, Nikola I. Războiul din 1961-1962 dintre Muntenegru și Imperiul Otoman, a avut ca urmare represalii aplicate primei. Importul de arme a fost banat, iar la granița dintre Herțegovina și Muntenegru erau plasate trupe otomane.

În 1876, Muntenegru a declarat război Imperiului Otoman. Intervenția treptată a mai multor țări în război, inclusiv Rusia și România, a facilitat obținerea independenței prin încheierea Congresului de la Berlin, între Marile Puteri și Imperiul Otoman slăbit. Reformele de secularizare au continuat și sub principele Nikola I. În anul 1879, s-a ales primul Parlament din istoria Muntenegrului și s-a constituit primul Consiliu de Miniștri, condus de Božo Petrović-Njegoš, o rudă a principelui. În 1905, s-a adoptat o nouă Constituție ce prevedea o monarhie constituțională cu un regim parlamentar liberal. În anul 1910, principele Nikola I s-a încoronat rege, punând capăt principatului.