Prințul Robert, Duce de Chartres

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Robert
Duce de Chartres
Robert duc de Chartres.jpg
Căsătorit(ă) cu Prințesa Françoise de Orléans
Urmași
Prințesa Maria de Orléans
Prințul Robert d'Orléans
Prințul Henri de Orléans
Prințesa Marguerite d'Orléans
Prințul Jean d'Orléans
Casa regală Casa de Orléans
Tată Ferdinand Philippe, Duce de Orléans
Mamă Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin
Naștere 9 noiembrie 1840(1840-11-09)
Deces 5 decembrie 1910 (70 ani)

Prințul Robert Philippe Louis Eugène Ferdinand de Orléans, Duce de Chartres (9 noiembrie 1840, Paris - 5 decembrie 1910, Saint Firmin) a fost al doilea fiu al Prințului Ferdinand-Filip al Franței și deci nepot al regelui Ludovic-Filip al Franței.

A luptat pentru Uniune în Războiul Civil American și pentru Franța în 1870 în Războiul franco-prusac. În 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Françoise de Orléans, fiica lui François, Prinț de Joinville. În 1886 a fost exilat din Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în 1840, ducele a devenit curând orfan - tatăl său a murit într-un accident în 1842 iar mama sa a murit în 1857. În timpul copilăriei și adolecenței, el și fratele său mai mare, Prințul Filip, Conte de Paris, au fost în general în grija bunicilor paterni, regele Ludovic-Filip și regina Maria Amalia a celor Două Sicilii. Împreună cu familia a plecat în exil după revoluția de la 1848 și detronarea bunicului său.

Ludovic-Filip a abdicat în favoarea fratelui lui Robert la 24 februarie. Mama lui Robert, Helene, s-a prezentat în fața Camerei Deputaților proclamându-l pe fiul ei cel mare rege al Franței iar pe ea regentă împreună cu cumnatul ei, Ducele de Nemours. Dar, la intervenția adunării lui Ledru-Rollin, Crémieux și Lamartine, planul a fost ignorat și s-a instituit A Doua Republică Franceză.

Helena și copiii ei au părăsit Franța pentru Gerania, în timp ce Ludovic-Filip și restul familiei regale s-au mutat în Marea Britanie. Acolo s-au stabilit la Claremont, properietate a regelui Leopold I al Belgiei, care era rudă cu Ludovic-Filip.

Trimis la Torino la scurt timp după moartea mamei sale, în 1857, ducele de Chartres a devenit ofițer de dragoni piemontez și s-a înrolat în războiul de unificare a Italiei, de partea Casei de Savoia și a Franței începând cu 1859. A luat parte la bătălia de la Palestro, unde a fost decorat de regele Victor Emanuel al II-lea.

La 11 iunie 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa primară Françoise d'Orléans-Joinville, la Kingston-upon-Thames, Anglia.

Copii[modificare | modificare sursă]

Robert și Françoise au avut 5 copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]