Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru fiica lui Bernhard al III-lea, Duce de Saxa-Meiningen, vezi Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen.
Feodora de Saxa-Meiningen
FeodoraSaMeiSaWei.jpg
Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach
Domnie 21 ianuarie 1910 – 9 noiembrie 1918
Căsătorit(ă) cu Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach
Urmași
Sofia, Prințesă de Schwarzburg
Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach
Prințul Bernhard
Prințul Georg
Nume complet
Feodora Karola Charlotte Marie Adelheid Auguste Mathilde
Casa regală Casa de Saxa-Meiningen
Tată Prințul Friedrich Johann de Saxa-Meiningen
Mamă Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld
Naștere 29 mai 1890(1890-05-29)
Hanovra[1]
Deces 12 martie 1972 (81 ani)

Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (Feodora Karola Charlotte Marie Adelheid Auguste Mathilde; 29 mai 189012 martie 1972) a fost primul copil al Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen (fiul mai mic al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen) și a soției acestuia, Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld, fiica lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld.[1] Prin căsătorie ea a devenit Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach.

Familie[modificare | modificare sursă]

Tatăl Feodorei a fost fiul cel mic al lui George II de Saxa-Meiningen și a celei de-a doua soții a acestuia, Feodora de Hohenlohe-Langenburg. Mama Feodorei a fost copilul cel mare al lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld regent al principatului Lippe timp de șapte ani (1897–1904).

Feodora a avut cinci frați, printre care și Prințul George, ucis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Bernard și Prințesa Adelheid căsătorită cu Prințul Adalbert al Prusiei.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

În timpul unei vizite de vară la palatul Wilhelmshöhe, Feodora a fost îndemnată de către o rudă prin alianță, împăratul Wilhelm al II-lea, să se căsătorească cu văduvul Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach.[2] Wilhelm Ernest a servit în artileria prusacă.[2] În pofida rolului său în angajamentul lor, împăratul Wilhelm a refuzat să participe la nuntă. Mulți au văzut angajamentul ca o înțelegere mutuală reciprocă între Wilhelm și bunicul Feodorei, Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen, a cărui căsătorie morganatică cu Ellen Franz a nemulțumit multe personaje regale ca Wilhelm.[3]

Portret al Feodorei de Saxa-Meiningen, Mare Ducesă de Saxa-Weimar

Georg a fost singurul membru al casei regale germane care nu l-a vizitat niciodată pe împăratul Wilhem după ascensiunea acestuia în 1888, și care nu a primit niciodată nici un vizitator imperial german la curtea sa.[3] Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate.

Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă; comunicarea oficială de la palatul regal a declarat că el nu a fost invitat.[4]

La 14 ianuarie 1910 la Meiningen, Feodora s-a căsătorit cu Wilhelm Ernest.[1] A fost a doua lui soție (prima soție, Prințesa Caroline Reuss de Greiz a murit de pneumonie după 18 luni de căsătorie).[5]

Prima căsătorie a fost una nefericită, lui Caroline neplâcându-i curtea de la Weimar și în cele din urmă a plecat în Elveția. După ce a fost convinsă să se întoarcă la curte, moartea ei imediat după acest lucru a fost considerată de unii a fi fost o sinucidere.[5]

Și mariajul Feodorei a fost unul nefericit. Mediul curții de la Weimar a determinat-o pe Feodora la 23 de ani să se interneze într-un sanatoriu.[5] S-a îmbolnăvit sever de rujeolă și scarlatină, pe care le-a dobândit în timp ce vizita un azil pe care ea l-a fondat. Eticheta extremă de la curte, de asemenea, a cauzat o distanță între ea și Marele Duce, precum și cu copiii lor mici.

Feodora a fost foarte populară printre oamenii din clasa mijlocie și de jos din Weimar; acest lucru a fost atribuit farmecului și bunătății ei față de săraci și cei în suferință.[5]

La 9 noiembrie 1918 Wilhelm Ernst a fost forțat să abdice. A renunțat la tron și la toate ținuturile sale și a fugit împreună cu familia sa la moșia familiei din Silezia, unde a murit patru ani mai târziu. Feodora a murit la 12 martie 1972, la Freiburg im Breisgau, Germania.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Lundy, Darryl. „The Peerage: Feodore Carola Charlotte Prinzessin von Sachsen-Meiningen. http://thepeerage.com/p11081.htm#i110810. Accesat la 28 iulie 2010. 
  2. ^ a b „Kaiser Made Royal Match”, The Washington Post (Berlin), 12 octombrie 1909 
  3. ^ a b „Why the Kaiser Wasn't At Wedding”, The Washington Post, 11 ianuarie 1910 
  4. ^ „The Kaiser On Marriage”, The New York Times (Berlin), 30 ianuarie 1910 
  5. ^ a b c d „Sad Fate of Two Grand Duchesses”, The Washington Post, 29 septembrie 1913