Prințesa Elisabeta de Saxonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta de Saxonia
Ducesă de Geneva
Marchiză Rapallo
Elizabeth of Saxony.jpg
Căsătorit(ă) cu Ferdinand, Duce de Genova
Niccolò, Marchiz Rapallo
Urmași
Margherita, regină a Italiei
Thomas, Duce de Genova
Nume complet
Maria Elisabeth Maximiliana Ludovika Amalie Franziska Sophia Leopoldine Anna Baptista Xaveria Nepomucena
Casa regală Casa de Wettin
Casa de Savoia
Tată Ioan al Saxoniei
Mamă Prințesa Amalie Auguste de Bavaria
Naștere 4 februarie 1830(1830-02-04)
Dresda, Regatul Saxoniei
Deces 14 august 1912 (82 ani)
Stresa, Piedmont, Regatul Italiei

Elisabeta de Saxonia (germană Prinzessin Elisabeth von Sachsen, Herzogin zu Sachsen; 4 februarie 183014 august 1912) a fost prințesă de Saxonia care s-a căsătorit cu al doilea fiu al regelui Sardiniei. A fost mama Margheritei, regină a Italiei.

Elisabeta a suferit un atac de apoplexie în 1910, care i-a deteriorat grav sănătatea.[1] A murit la 14 august 1912 la vârsta de 82 de ani.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Dresda, capitala Saxoniei, ca fiică a regelui Ioan al Saxoniei și a soției acestuia, Amalie Auguste de Bavaria. Bunicii paterni au fost Prințul Maximilian de Saxonia și Carolina de Parma. Bunicii materni au fost regele Maximilian I Joseph de Bavaria și Karoline de Baden.

La 22 aprilie 1850, ea s-a căsătorit în Catedrala de la Dresda cu Prințul Ferdinand, Duce de Genova, al doilea fiu al regelui Carol Albert al Sardiniei și a Mariei Theresa de Austria și Toscana. Căsătoria lor a fost un aranjament dinastic, și în general a fost considerat ca fiind lipsit de iubire.[1]

Cuplul a avut doi copii:

La 10 februarie 1855 soțul ei a murit la Torino, lăsând-o pe Elisabeta văduvă la vârsta de 25 de ani. Înainte ca primul an de văduvie să se termine, ea s-a recăsătorit la 4 octombrie 1856 cu șambelanul Niccolò, marchiz Rapallo.[1] S-au căsătorit în secret, înainte ca perioada oficială de doliu să se termine. Acest act l-a înfuriat pe cumnatul ei, Victor Emmanuel al II-lea al Italiei, care nu i-a permis să-și mai vadă copiii.[1]

În 1882, al doilea ei soț s-a sinucis. Bârfele de la curte au sugerat adesea că mariajul lor era nefericit și sinuciderea lui a alimentat zvonurile.[1] Elisabeta nu a avut copii din cea de-a doua căsătorie.

Note[modificare | modificare sursă]