Prințesa Caroline Reuss de Greiz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Caroline Reuss de Greiz
Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach
Date personale
Nume la naștereCaroline Elisabeth Ida Reuss
Născută13 iulie 1884
Greiz[1]
Decedată (20 de ani)
Meiningen[1]
ÎnmormântatăWeimar Fürstengruft
PărințiHeinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz
Prințesa Ida de Schaumburg-Lippe
Frați și suroriHeinrich al XXIV-lea
Princess Emma Reuss of Greiz[*][[Princess Emma Reuss of Greiz ((1881-1961))|​]]
Princess Marie Reuss of Greiz[*][[Princess Marie Reuss of Greiz ((1882-1942))|​]]
Hermine Reuss
Princess Ida Reuss of Greiz[*][[Princess Ida Reuss of Greiz (Princess of Stolberg-Rossla)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuWilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach
Cetățenie Imperiul German Modificați la Wikidata
ReligieProtestantism
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprințesă
Grand Duchess[*][[Grand Duchess (Imperial and/or Royal title)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Reuss
Casa de Saxa-Weimar-Eisenach
Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach
Domnie30 aprilie 1903 – 17 ianuarie 1905

Prințesa Caroline Reuss de Greiz (Caroline Elisabeth Ida; 13 iulie 188417 ianuarie 1905) a fost prima soție a lui Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Caroline a fost fiica Prințului Heinrich XXII și a soției acestuia, Prințesa Ida de Schaumburg-Lippe, fiica lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe. Mama ei a murit în 1891 și tatăl ei în 1902. A avut un singur frate care a atins vârsta adultă dar care era incapabil de guvernare din cauza unei boli fizice și mentale cauzată de un accident în copilărie. După moartea tatălui ei, puterea a trecut vărului ei. Sora ei mai mică a fost Hermine Reuss, care mai târziu s-a căsătorit cu fostul împărat Wilhelm al II-lea al Germaniei ca a doua lui soție.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Caroline și soțul ei.

Logodna dintre Prințesa Caroline și Wilhelm Ernst, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach din 1901, a fost anunțată la 10 decembrie 1902.[2] La 30 aprilie 1903, la Castelul Buckeburg (casa unchiului ei), a avut loc căsătoria.[3] Caroline a fost împotriva acestei căsătorii; până în ultima secundă ea a încercat să dea înapoi și a fost convinsă aproape cu forța de împăratul Wilhelm al II-lea și împărăteasa Augusta Viktoria.[4] Caroline a purtat o rochie albă de satin împodobită cu dantele; verii ei, Prințul George de Schaumburg-Lippe și Prințul Henry XIV de Reuss, ca și mama lui Wilhelm Ernest, Prințesa Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach, au participat la nuntă.[3] De asemenea, au participat verișoara lui, regina Wilhelmina, și soțul ei, Prințul Hendrik.[5]

Mariajul a fost unul nefericit, Caroline găsind rigida etichetă de la curtea Weimar ca fiind intolerabilă. În general, curtea era considerată a fi una dintre cele mai sufocante din Germania.[4]

Caroline a cauzat un scandal refugiindu-se în Elveția; soțul ei a urmat-o curând, făcând înțeles că ea nu a fugit din această căsătorie ci a încercat pur și simplu să se îndepărteze de anturajul ei de la Weimar.[4][6] În cele din urmă s-a întors însă sănătatea ei a fost afectată și a căzut în melancolie. A murit după optsprezece luni de căsătorie, la 17 ianuarie 1905, în circumstanțe misterioase.[4] Cauza oficială a decesului a fost pneumonia; alte surse sugerează suicidul.[4] Cuplul nu a avut copii. Ea a fost ultimul membru al Casei de Saxa-Weimar care a fost înmormântat la Weimar Fürstengruft, cripta familiei regale. Mai târziu Wilhelm Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen și a avut copii.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Lundy, Darryl. „The Peerage: Karoline Prinzessin Reuss zu Greiz”. Accesat în . 
  2. ^ „Ruler of Saxe-Weimar to Wed”, The New York Times, Berlin,  
  3. ^ a b „Saxe-Weimar'S Ruler Married”, The New York Times, Berlin,  
  4. ^ a b c d e „Sad Fate of Two Grand Duchesses”, The Washington Post,  
  5. ^ „Ruler of Saxe-Weimar Weds To-day”, The New York Times, Bueckeburg,  
  6. ^ „Deserted Her Palace”, The Washington Post, Berlin,