Prigonirea evreilor în timpul guvernului legionar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat.
Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.
Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie.
Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta.
S-a sugerat ca conţinutul acestei paginii să fie inclus în articolul Mişcarea Legionară.
Acest articol nu are introducere cu explicaţia scurtă a subiectului.
Puteţi să o adăugaţi apasând butonul modifică pagina care se află mai sus.

Istoricul Jean Ancel afirmă faptul că Mişcarea Legionară ar fi avut de la începutul ei o atitudine foarte antisemită. Corneliu Zelea Codreanu ar fi făcut următoarele promisiuni în ianuarie 1930, printr-un ziar naţionalist:

  1. Dacă vom veni la putere îi vom încărca în câteva zile pe evrei în vagoane de vite, îi vom trimite în alte ţări şi vom împărţi averile lor între stat şi noi.
  2. În momentul când ei vor părăsi satele, vom închide toate cârciumile şi orice român va putea să fabrice alcool cât va dori.
  3. Nici un ţăran nu va mai plăti impozite, deoarece averea care va fi confiscată de la evrei va satisface toate necesităţile ţării.
  4. Fiecare ţăran membru al Legiunii va primi 7.000 de lei pe lună din momentul când vom veni la putere[1].

Când Mişcarea Legionară a ajuns la putere, membri ei şi ţăranii se aşteptau să facă ceea ce a promis. În mod legal, legionarii nu puteau să-şi însuşească averile evreilor, astfel că au recurs la mijloace de teroare. În perioada de la 6 septembrie 1940 până la 21 ianuarie 1941, mulţi evrei au fost maltrataţi sau omorâţi. Aceste crime au fost săvârşite de aparatul administrativ legionar şi Mişcarea Legionară prin diversele sale organizaţii: Ajutorul Legionar, cuiburi legionare, poliţia legionară, Corpul Muncitoresc Legionar etc'.

Florin Şinca, inspector principal în cadrul I.G.P.R. spune că în prezent se face aceeasi dezinformare din perioada interbelică, Mişcarea Legionară fiind apreciată dupa evenimentele ultimilor ani ai acestei perioade. Potrivit istoricului liberal Neagu Djuvara, "este o greşeală să se credă că Mişcarea Legionară a fost o creaţie a fascismului". De asemenea, este menţionat cu insistenţă antisemitismul legionarilor, dar "pâna la venirea la putere în 1940, ei nu omorâsera nici un evreu"[2]. În septembrie 1940, când Mişcarea Legionară a ajuns la guvernare, s-au făcut epurări ale evreilor din instituţiile de stat, de cultură, presă, teatre, spitale, etc. Până şi elevii de liceu au fost exmatriculaţi. Comunitatea evreiască şi-a creat propriile instituţii de cultură: şcoli - dela grădiniţă şi până la licee, Teatrul Baraşeum (actualul Teatru Evreesc de Stat), organizaţii de ajutor sanitar,etc. Campania de teroare împotriva evreilor s-a intensificat în conţinut şi densitate până a culminat prin Pogromul de la Bucureşti[3].

Cuprins

[modifică] 26 septembrie - 31 octombrie

  • 26 septembrie 1940 - Poliţia legionară din Buzău ar fi arestat un grup de tineri evrei sionişti în vârste de 16-20 ani. Toţi ar fi fost chinuiţi ca să mărturisească că sunt comunişti[4].
  • 15 octombrie 1940 - Alfred Felter, preşedintele comunităţii evreilor din Sibiu, a fost luat cu forţa de o bandă de legionari la o pădurice de lângă oraş, unde a fost bătut, maltratat şi silit să semneze o demisie din conducerea comunităţii[5].
  • 18 octombrie 1940 - Într-o percheziţie făcută de legionari la Bucureşti, la un comerciant evreu, Simon Bick din strada Ceauş Radu nr. 2, au fost confiscaţi: 1 250 000 lei, 1,5 liră sterlină, 350 franci francezi, diverse monede franceze, 100 acţiuni "Letea", o cutie cu bijuterii de valoare, un brevet de decoraţie, certificat de înregistrare a firmei comerciale, o ladă cu 25 kg. zahăr, 2 saci cu 140 kg. făină. După percheziţie a fost luat la perfectură ca să fie anchetat la următorele întrebări:
  1. Unde a îngropat 25 000 lire sterline?
  2. Din ce organizaţie comunistă face parte?
  3. De ce a ofensat legionarii, spunându-le beţivi?
La poliţie l-au închinuit în mod îngrozitor 3 zile. A fost ţinut cu capul în jos şi picioarele în sus şi bătut crunt[6].
  • 18 octombrie 1940 - 35 evrei, fruntaşi din oraşul Alba-Iulia, au fost aduşi noaptea la chestura poliţiei unde au fost primiţi de chestorul Traian Hanu, inspectorul legionar Ghimbăşanu, gardianul Ion Mărgineanu şi legionarul Ion Creţu. Toţi evreii au fost bătuţi şi maltrataţi şi în special Andrei Gluck şi bătrânul comerciant, Ferdinand Fuchs, propietarul celei mai importante întreprinderi de comerţ de textile din Transilvania. Când chinuitorii au crezut că Fuchs era epuizat, i-au cerut să semneze un act fără să-l citească. Fuchs a refuzat şi a fost chinuit din nou, în special de Ghimbăşanu care în batjocură a şi desenat semnul gărzii de fier, pe chelia bătrânului cu un creion chimic. Bătrânul a leşinat şi când s-a trezit a acceptat să semneze fără să ştie pe ce a semnat. A fost eliberat dar n-a putut să se scoale din pat. La sfârşit, a descoperit că a semnat o renunţare la toată averea lui[7]. Comandantul de poliţie Ganciu a mărturisit:"În faţa mea inspectorul Ghimbăşanu îi lovea cu pumnii în cap şi în fălci. Apoi i-a aşezat pe jos şi i-a bătut cu cauciucul... După ce i-a bătut bine i-a pus să semneze în acte, însă bătrânul Fuchs a refuzat, spunând că trebuie şi dânsul să ştie ce semnează. La acestea inspectorul Ghimbăşanu i-a aplicat încă un număr de lovituri în timpul cărora bătrânului Fuchs i-a venit rău..."[8].
  • 21 octombrie 1940 - Într-o percheziţie făcută de legionari la evreii care aşteptau trenul în gara Vaslui, s-a găsit la tânărul Iancu Menahim suma de 430 000 lei. Iancu Menahim şi tatăl lui, mare negustor de vite, au fost arestaţi şi conduşi la poliţia legionară, unde au fost predaţi, împreună cu banii, şefului poliţiei, Gheorghescu, care era asistat de legionarii Voitinovici, Ştefănescu, Tiglea, Richard Pavlov şi Pivniceru. Tânărul a fost eliberat şi bătrânul a fost interogat asupra provenienţei celor 250 000 lei... Bătrânul, care a refuzat să fie jefuit de jumătate din bani, a fost bătut în biroul poliţiei şi apoi în pivniţă. După ce a trecut o zi şi bătrânul rezista, a fost arestat din nou fiul, după ce i-au strecurat între bagaje manifeste comuniste "Către ţărani şi proletari". După câteva ore de chinuri, între lovituri de pumn şi ciomag, Menahim a acceptat să declare tot ce i se cere. Sub dictatul legionarilor i-a numit pe colegii lui de clasă ca autori ai manifestelor. În mijlocul nopţii au fost arestaţi Zighi Segall, Friedman Iosef, Weintraub Solomon, Silberman Ficu, Flis Adolf, Candel Alfred, Cahane Şaie şi Simon Gold. Toţi aceştia au fost chinuiţi 5 zile cu bătaie, smulgerea părului din cap, strivirea degetelor între două uşi, etc. În ziua de 24 octombrie, legionarii s-au întors de la cimitir, unde a fost o dezgropare de cadavre de legionari şi cu această ocazie i-au bătut aşa de violent încât Zighi Segall a preferat moartea şi şi-a deschis venele de la mâini cu o lamă de ras[9].
  • 25 octombrie 1940 - La Urziceni, Ialomiţa, soldaţii dintr-un pluton de grăniceri, comandat de un sublocotenent evreu, au fost instigaţi de un legionar în cămaşă verde şi s-au răzvrătit împotriva ofiţerului pe care l-au atacat pe la spate, l-au bătut şi l-au legat într-o magazie[10].
  • 26 octombrie 1940 - Poliţia legionară din Bârlad i-a arestat şi i-a trimis la Vaslui pe Lică Grunberg, Ricu Dressner, Ficu Herşcovici, fraţii Dodel şi fetiţa Mimi Horodniceanu, deoarece au fost indentificaţi pe o fotografie găsită la unul din elevi arestaţi la Vaslui înainte cu câteva zile. Ei au fost chinuiţi de comisarii Vizitiu şi Constantinescu pentru a li se smulge declaraţii de participare la scţiuni comuniste. Chinurile celor 15 tineri evrei s-au terminat numai la 19 decembrie când au fost judecaţi la Curtea Marţială din Galaţi şi achitaţi în unanimitate[11].
  • 29 octombrie 1940 - Legionari Burada, Constantin Casiadi şi Ioan Serghie din comuna Răuşeni, Botoşani, au venit la depozitul de cherestrea "Mates Simca Maier", au bătut vânzătorul, A. Schwatz, şi au confiscat depozitul pe numele mişcării legionare[12].
  • 29 octombrie 1940 - În comuna Teişani, Prahova, au prins legioneri un bătrân voiajor evreu din Bucureşti, Paul Leibovici. După ce a fost bătut la primărie l-au luat în pădure, unde l-au ameninţat că-l spănzură şi l-au jefuit de mărfurile cumpărate în sate, 160 kg. fasole şi 30 000 nuci[13].
  • octombrie 1940 - La Cernavodă, Constanţa, o bandă de legionari compusă din I. A. Chirculescu (ajutor de primar), Cocuţă Sigmund, ing. Popescu (directorul şcolii de meserii), Sică Constantinescu (şeful poliţiei legionare), Avanes Decceamian (cetăţean turc de origină armeană), Panait Teologu (cetăţean grec) şi Fabian (cetăţean italian) l-a silit cu ameninţare de revolvere pe comerciantul evreu Herman Naftuli Beinglas să le predea magazinul lui în care avea marfă de peste 2 000 000 lei pentru suma de 20 000 lei. Deoarece n-a acceptat a fost bătut şi ceilalţi membri ai familiei sale, au fost tunşi. Când a cedat, magazinul a fost preluat de legionari şi familia Beinglas a fost izgonită din oraş[14].
  • octombrie 1940 - O grupă condusă de legionarul Cristian i-a arestat pe fraţii Lerner, proprietarii unei fabrici de săpun şi i-au confiscat o sumă de 4 500 000 lei. Fraţii fabricanţi au fost chinuiţi pentru ca să renunţe la orice pretenţii cu privire la banii confiscaţi[15].
  • octombrie 1940 - 12 familii evreieşti de origină străină au fost expulzate şi conduse la frontiera ungară. Autorităţile Ungariei au refuzat să le primească şi autorităţile române nu le-au permis să se întoarcă. Evreii au rămas în câmp, sub cerul luber, între cele două bariere[16].

[modifică] 1 noiembrie - 30 noiembrie

  • 1 noiembrie 1940 - La Turnu-Măgurele, o bandă de legionari compusă din următorii: Teodosiu, Heberling, Voitulescu, Malcov şi avocatul Sică Florescu i-au silit pe evreii din Turnu-Măgurele să vândă mărfurile, magazinele, mobila din casă şi îmbrăcămintea pe preţuri de 5-10% din valoare. Victimile au fost Iancu Albert, A. Gologan, Ilie Goldenberg, C. Nurenberg, M. Silberman, T. Segall, Haim Haimovici, Solomon Iacoby şi R. Aschendorf. Cumpărătorii au fost negustorii creştini locali, printre ei Sebastian Crăciunescu. O parte din victime au fost siliţi să părăsească oraşul[17].
  • 2 noiembrie 1940 - Ofiţerii de poliţie legionară Gheorghe Creţu, Petre Grimalski şi Topliceanu Nicolae au arestat pe stradă pe Lucian Rosen în vârstă de 15 ani sub pretextul că l-au văzut lipind pe stradă manifeste cu caracter comunist, fapt negat de magistratul instructor care a anchetat cazul. Ofiţerii l-au condus la perfectura poliţiei şi după două zile cadavrul lui a fost predat familie de Institul Medico-Legal. Cadavrul era străpuns de gloanţe şi mutilat. Magistratul-instructor a constatat că copilul evreu Lucian Rozen a fost bătut peste faţă, peste corp şi peste membre cu un instrument de tortură alcătuit dintr-o ţeavă din care ieşeau trei arcuri din ce în ce mai mici şi care se sfârşeau la capăt cu o bilă de metal. Din când în când copilul, al cărui corp sângera puternic de la creştet la picioare, era scos din beciurile perfecturii, pentru a fi spălat şi înviorat, cu scopul de a mai putea rezista torturile la care era supus. La sfărşit a fost ştrangulat şi aruncat de la al cincilea etaj al Perfecturii Poliţiei Capitalei într-o maşină ce staţiona în stradă şi era condusă de un ofiţer de poliţie legionară care a transportat cadavrul la Institul Medico-Legal, de unde a fost predat familiei[18].
  • 2 noiembrie 1940 - La Caracal o bandă din poliţia legionară a venit la magazinul de stofe şi de haine al negustorului Wolff Besen în timp ce el erea concentrat la regimentul lui. Legionari au ridicat toată marfa din prăvălie şi casa de bani. În zilele următoare au fost jefuiţi şi ceilalţi negustori evrei, M. Barat (librărie), fraţii Haber (depozit de vinuri), Marcel Grunberg, Simon Schroalb, I. Segall. Victimele au fost izgonite din oraş[19].
  • 5 noiembrie 1940 - La Urziceni, Ialomiţa poliţia legionară a jefuit comercianţi evrei. Primul a fost atacat comerciantul de cherestrea Sigmund Kahane, căruia poliţia legionară i-a confiscat toţi banii din cassă, 80 000 lei care au fost împârţiţi pe loc, 45 000 oamenilor de serviciu şi 35 000 pentru Ajutorul Legionar. În continuare negustorul a fost terorizat şi silit să vândă depozitul. Negustorul înfricoşat a vândut depozitul şi a plecat la Bucureşti, însî cumpărătorul nu era pe placul poliţiei legionare, aşa că negustorul a fost adus din Bucureşti, dus într-o pădure şi obligat să taie lemne până a acceptat să vândă la un preţ fixat de legionari. Din preţ s-a reţinut suma de 150 000 lei pentru Ajutorul Legionar, dar chitanţa s-a emis pe numele cumpărătorului cu pretextul că evrei nu sunt permişi să doneze Ajutorului Legionar. O bandă din poliţia legionară i-a jefuit într-o noapte pe ceilalţi negustori evrei, Lazăr Solomonovici, Iuster, Schapira, Ligi şi Moscovici. Legionari, ameninţând cu revolverele au luat din magazinele şi din locuinţele evreieşti tot ce au găsit şi după asta toţi evreii au fost izgoniţi din oraş, afară de un dentist evreu, care a fost obligat să rămână la dispoziţia locuitorilor, că nu aveau alt dentist[20].
  • 5 noiembrie 1940 - La Arad, chestorul poliţiei a invitat în biroul lui pe Scheer Elemer, Leibnicker Andrei şi Szedelyi Ştefan, proprietarii hotelului şi restaurantului Dacia. Evreilor invitaţi li sa cerut să vândă întreprinderea lor indiviziilor Sereş Dumitru, Pantoş şi Cristescu pe preţ de 1 000 000 lei, deşi ei oferiseră deja 3 000 000 şi oferta a fost respinsă (întreprinderea valora 4 000 000 lei). Când proprietari au refuzat, chestorul, împreună cu 25 poliţişti, au percheziţionat hotelul, restaurantul şi domiciliile proprietarilor. După percheziţie localul a fost închis şi sigilat, proprietarii au fost arestaţi şi inchişi 5 zile în frig şi fără mâncare. Când victimele au cedat a fost adus la sediul legionar, la ora 2 noaptea, să facă actele, notarul public, dr. Silviu Păşcuţiu. Notarul a reţinut suma plătită de 1 000 000 lei pentru plata datoriilor, aşa că proprietarii au fost deposedaţi de hotel şi de local fără să primească nici-un ban[21].
  • 10 noiembrie 1940 - La Ploieşti, poliţia legionară năvăleşte în sinagoga din str. Municipală nr. 4 unde erau adunaţi vreo 60 de evrei la rugăciune. Sub pretextul că evreii s-au adunat pentru o întrunire comunistă, au fost toţi luaţi la chestură, unde au fost bătuţi şi chinuiţi şi închişi într-un grajd[22]. La data de 14 noiembrie, Horia Sima, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, însoţit de Alexandru Ghica, director al Poliţiei şi Siguranţei Statului, în trecere prin Ploieşti, a ordonat eliberarea evreilor. Chestorul poliţiei legionare, Cojocaru, a refuzat să execute ordinul şi evrei au rămas arestaţi[23].
  • 16 noiembrie 1940 - La Ocna Mureşului, Uioara au fost chemaţi la percepţie 26 evrei, printre ei rabinul Meisels Iosif, hahamul Spitzer Beniamin, Schwartz Hermann, Kohn Samoilă, Schwartz Alexandru, Solomon Ernest, Hirssch Wilhelm, Goldenfeld Manoil, Gluck Mauritziu, Sander Saul, Friedman Geza şi Hirsch Martin. Evrei au fost închişi în camera percepţiei, de unde au fost scoşi unu câte unu, duşi în altă cameră şi bătuţi tare fără motiv şi fără pretext de o grupă compusă din percetorul Romul Cazacu, subprimarul Vlad Aurel, agentul sanitar Vodă Vasile şi legionarul Ion Boldea. Fiecare evreu a fost eliberat prin uşa din dos, după ce a fost bătut.
  • 18 noiembrie 1940 - La Lupeni, Hunedoara, Mişcarea Legionară a somat proprietarii evrei de imobile că până la 1 decembrie trebuie să evacueze locuinţele, deoarece acestea au trecut în patrimoniul statului, contractele de închiriere au fost denunţate, iar chiriile pe luna în curs trebuiesc să fie depuse la organizaţia legionară locală. De exemplu, Vădiva lui Solomon Kohn a primit o asemenea somaţie, dar i s-a dat termen de evacuare până la 10 decembrie, cu ad+ugarea că atât imobilul cât şi prăvălia şi toată avera mobilă au trecut în patrimoniul statului[24].

[modifică] 1 decembrie - 31 decembrie

[modifică] 1 ianuarie - 20 ianuarie

[modifică] Note

  1. ^ Contribuţii la istoria României, vol 1, partea întăi, pag. 53, dr. Jean Ancel, Editura Hasefer
  2. ^ Din istoria politiei române Capitolul V - Florin Şinca, inspector principal în cadrul I.G.P.R., p. 307-308
  3. ^ The report of the International Commission on the Holocaust in Romania was submitted to President Ion Iliescu in Bucharest on November 11, 2004, Holocaustul în România
  4. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 92
  5. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 95
  6. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 96-97
  7. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 97
  8. ^ Contribuţii la istoria României - dr. Jean Ancel, Editura Hasefer vol. 1, partea întâi, pag. 302
  9. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 97-98
  10. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 99
  11. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 100
  12. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 100
  13. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 100
  14. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 101
  15. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 102
  16. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 101
  17. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 104
  18. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 103
  19. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 103
  20. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 104
  21. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 105
  22. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 108-109
  23. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 110
  24. ^ Cartea Neagră, a doua ediţie, Matatias Carp, Editura Diogene 1996 vol. 1, pag. 116

[modifică] Bibliografie

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Prigonirea_evreilor_%C3%AEn_timpul_guvernului_legionar"
Unelte personale