Pria, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pria
—  Sat  —
Biserica Ortodoxă "Sfinții Apostoli Petru și Pavel"
Biserica Ortodoxă "Sfinții Apostoli Petru și Pavel"
Pria se află în România
{{{alt}}}
Pria
Localizarea satului pe harta României
Pria se află în Județul Sălaj
{{{alt}}}
Pria
Localizarea satului pe harta județului Sălaj
Coordonate: Coordonate: 47°02′55″N 22°53′25″E / 47.04861°N 22.89028°E / 47.04861; 22.8902847°02′55″N 22°53′25″E / 47.04861°N 22.89028°E / 47.04861; 22.89028

Țară  România
Județ Actual Salaj county CoA.png Sălaj
Comună Cizer
Atestare documentară 1481

Altitudine 388 m[1] m.d.m.

Populație (2002)
 - Total 515 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 457077
Prefix telefonic +40 x60[2]

Localități înfrățite
 - Crassier Elveția Elveția

Pria în harta iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Pria în harta iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Pria în harta Comitatului Sălaj, 1876-1920
Pria în harta Comitatului Sălaj, 1876-1920

Pria (în maghiară: Perje) este un sat în comuna Cizer, județul Sălaj, Transilvania, România.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Satul Pria este situat la limita sud-vestică a județului Sălaj cu județul Cluj, pe cursul superior al văii Priei, la poalele nord-vestice ale Măgurii Priei (vârful cel mai înalt al Munților Meseșului), în bazinul hidrografic al Crasnei, la o distanță de 37 km. față de municipiul Zalău și 35 de km. față de orașul Șimleu Silvaniei.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1481 însă vechimea ei poate fi mult mai mare[3]. Vatra satului este adunată pe Valea Priei. Pe vale, la intrarea și ieșirea din sat este marcată câte o moară. Pe deal, pe malul stâng, stă vechea biserică de lemn construită în anul 1750.[4] La sud de sat domină Măgura Priei, loc unde, descoperirile arheologice semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romane[5]. Trecutul îndepărtat al satului Pria este puțin documentat. Petri Mór a făcut în monografia Sălajului din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat.[6]

Evul mediu[modificare | modificare sursă]

Pria de Sus și Pria de Jos intră în documente în anul 1481, între alte sate aparținătoare cetății de Valcău, în marea lor majoritate în posesia familiei Banffy. Satul Pria a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1925, cea mai mare proprietate din sat aparținea încă aceleași familii. Din evul mediu până în 1867 satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna.

În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua.[7] Acesta din urmă, fiind menționat doar sub forma de sat al voevodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipsește de pe Valea Cizerului și a afluenților ei.

În anul 1835 satul Pria aparține din punct de vedere religios de Protopopiatul Districtului Crasna.[8]

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 1876, satul Pria aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.

În anul 1918, în luna noiembrie, la Pria, în prezența comandantului Corpului I de voluntari români constituit la Darnița-Kiev, căpitan în rezervă Victor Deleu, are loc o adunare populară prin care se aduce la cunoștința celor prezenți, hotărârea românilor de a se uni cu Patria Mamă, astfel, atunci, ia ființă Consiliul național român local și Garda națională română Pria, formată din 22 de membrii, având rol de asigurare a ordinii publice locale.[9]

În perioada interbelică satul face parte din Plasa Crasna, componentă a județului Sălaj, urmând ca odată cu reorganizarea administrativă a României, după modelul sovietic (regiuni și raioane) și înființarea Regiunii Autonome Maghiare (1952 - 1968) să aparțină zonei teritoriale a raionului Zalău, Regiunea Cluj.

Din anul 1968, după desfințarea Regiunii Autonome maghiare, satul Pria va face parte din zona administrativ-teritorială a actualului județ Sălaj.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Evoluția demografică de-a lungul timpului și schimbarea structurii etnice a populației satului între anii 1890- 1992:[10]

An Total loc. Români Maghiari Germani Evrei Rromi Ucrainieni Slovaci Alte etnii
1890
971
935
10
17
9
1900
1.077
1.017
10
26
24
1910
1.228
1.192
36
1920
1.135
1.116
19
1930
1.291
1.271
10
10
1941
1.420
1.369
2
12
23
1
13
1966
1.234
1.234
1977
1.070
1.070
1992
594
566
28

Populația totală a așezării la recensământul din 1992 număra 594 locuitori, din care 566 erau români și 28 rromi. Numărul locuitorilor este într-o accentuată scădere, astfel că s-a ajuns la înjumătățirea populației față de cea existentă la recensământul din anul 1966.

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia așezării este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultura precum și pe comerțul cu produse agricole, captarea și îmbutelierea apei de izvor. Fiind o zonă bogată în livezi de pruni, aici se produce băutura tradițională "pălinca de prune", specifică zonei.

Tradiții[modificare | modificare sursă]

Măsurişul Oilor din Măgura Priei (Purcăreaţă)

În Măgura Priei (996 m.), vârful cel mai înalt al Munților Meseșului, în hotarul satului, în apropierea drumului județean 108G Cizer - Vânători, în locul numit "Purcăreață", se ține în fiecare an în a doua duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească Măsurișul Oilor, manifestare culturală cu implicații adâncii în viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare cămpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare.

Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție.

Toponimie[modificare | modificare sursă]

Părăul Coltăului

Toponimele sunt legate de:

  • Diminutivele ce evidențiază, în primul rând, graiul localnicilor: Brăduleț, Iertaș, Pă Vale, Scurta, Strâmba,
  • Poreclele și numele unor foști locuitori ai satului: La Văsica, La Vilești, La Bindea, La Hăbrești, La Băicănești, La Perneu, La Bușulindra, La Sonioaie, La Indreoi, La Ciulu, La Dobanea, La Șaitor
  • Numele unor foști proprietari de terenuri: Dâmbu Gaidoș, Dâmbu Farcaș, Groapa Gaghi, Dealu Iuli, Dealu Cozmii, Groapa Perneu
  • Pâraiele ce străbat așezarea: Părău Coltăului, Părău Urzâcarului, Părău Uăni, Părău Cărâmbașului, Părău Brădulețului, Părău Fânațelor, Părău Țâcârlăului
Fântâna Petri Floarii
  • Culmile Măgurii Priei: Urzâcar, Băiasă, Gribăn, Măgurice, Su' Margine, Picior, La Baie, La Valauă, La Cioroi, Coltău, Purcăreață (locul de desfășurare a Măsurișului), Su' Izvoară, Culme, Iclejia Popi, La Mormânt, Brădet, Osoi, Tăușoare, Vițălar, Capu Văii, Su' Coaste, Arsură, Taină, Rânșor, Pietricel, Grui, Țâcârlău
  • Numele unor foști localnici pe a căror terenuri se găsesc izvoarele unor fântâni: Fântâna Ioani-Niculai, Fântâna Drenului, Făntâna Hașului, Fântâna Petri Floarii, Fântâna Băicănești, Fântâna Uănii, Fântâna Toderi Bindii
  • Alte locuri din hotarul satului: La Răstănire, Zugău, Groapa Muierii, Râpa Albă, La Hudrea, Su' Râpă, Carpini, Pusta, Berc, Spinii Hașului, Dealu Jocului, După Vii, Săcătură, Cărbunar, Prilog, Oltouani, Râtu Lung, Râtu Cailor

Portul tradițional țărănesc[modificare | modificare sursă]

Costumele populare, țesăturile, culorile, broderiile sunt asemănătore cu cele din întreaga zonă a Meseșului dar și cu cele din apropiere, cum ar fi: Bistrița Clujul, Bihorul ori Maramureșul.

Port popular tradiţional de fată (Florica F. anul 1953)

Portul popular femeiesc este format dintr-un spăcel (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un pieptar[11] confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un laibăr[12] (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. Poalele[13] (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta o zadie[14] (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în partea de sus, cu panglici cusute în partea de jos, iar în părțile laterale sunt brodate sau cusute două prime (panglici) cu ornamente florale în culori vii. În jurul gâtului se purtau de la unu la câteva rânduri de mărgele sau stoli [15], iar pe cap cunună (coroniță). În perioada iernii se purta suman sur (gri) făcut din lână de oaie, ornamentat la încheieturi cu prime subțiri de postav[16] de culori diferite. Încălțămintea era alcătuită din cizme sau ghete din piele neagră, purtate la sărbători, iar în zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai în vârstă culorile erau alb și negru.

Portul bărbătesc este alcătuit dintr-o chimeșe (cămașă), de obicei purtată peste pantalon, din pânză albă de cânepă cu guler strâns la gât, mâneci largi cu manșetă și broderie de culoare albă, albastră sau galbenă. Peste chimeșe se purta un laibăr (vestă) de lână sură (gri). Cioarecii (pantalonii) erau de culoare albă, din pânză de cânepă, sau suri, din lână. În picioare se purtau cizme sau bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă pe cap se purta clop (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, cușmă (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel.

Portul popular în imagini de arhivă[modificare | modificare sursă]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor dedicat memoriei eroilor din satul Pria, căzuţi în luptele Primului Război Mondial
  • Biserica ortodoxă "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" (inițial greco-catolică) construită între anii 1930 - 1936, cu ajutorul localnicilor, de către meșterul Ioan Așok din localitarea Marghita. Slujitorii bisericii de-a lungul timpului: Pop Gavril (1930-1936); Stanciu Iosif (1936-1971) (preoți greco-catolici); Baidoc Ioan (1972-1980); Chiș Nicolae (1980-1987) iar din anul 1987, preotul paroh Gudea Ștefan.[17]
  • Monumentul Eroilor amplasat în curtea bisericii
  • Casa sculptorului Victor Gaga
Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național (DJCPN) Sălaj, propune (în data de 02 iunie 2011), ca pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) a României, să figureze și casa sculptorului Victor Gaga, din satul Pria.[18]
La Răstănire (Troiţa a fost construită în anul 1936 de către familia Petrișa și Ioan Farcaș și amplasată în locul numit "La Sonioaie", ulterior mutată la ieșirea din sat, în partea sudică, în locul numit "Zugău")
  • Răstănirile (troițe) amplasate în diferite locuri, atât în sat cât și în hotar
  • Case tradițonale țărănești

Evenimente locale[modificare | modificare sursă]

  • Hramul bisericii în fiecare an în ziua de "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" (luna iunie)
  • Zilele satului, în fiecre an, în luna iunie, primul eveniment având loc în 1981, odată cu aniversarea a 500 de ani de la prima atestare documentară a localității
  • Măsurișui Oilor sărbătore pastorală ce are loc începând din 1976, în fiecare an, în a doua duminică a lunii mai

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Marincaș (n. 1821 - d. 1893), preot în Pria, inițiatorul înființării în parohiile sălăjene a grânarelor bisericești și cel care lasă bisericii din sat suma de 500 florini pentru constituirea unui fond în vederea construirii unei biserici de piatră, iar 200 fl. pentru câteva persoane sărace[19]
  • Victor Gaga (n. 1930 în satul Periam, județul Timiș - d. 2003), sculptor cu lucrări monumentale inspirate din istoria națională: Lupta lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt (1954), lucrare achiziționată de Muzeul Militar Național; Monumentul de la Guruslău (1976), lucrare de artă în omagiul lui Mihai Viteazul, amplasat în satul Guruslău, Sălaj; Fântâna Martirilor (1991) amplasată în municipiul Timișoara, precum și alte lucrări cum ar fi: Stâlpul casei (1965), Icoană (1971), Ladă de zestre (1977).
  • Sergent Nicolae Gaidoș, comandantul Gărzii Naționale Române, Pria (înființată în anul 1919)
  • Vasile Coca, interpret de muzică populară

Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Vedere panoramică asupra satului Pria

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pria, Sălaj

Reportaje

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Galiș, Petru și Galiș, Zoia (2007). Școală veche-n sat străvechi, 140 de ani de la atestarea documentară a învățământului cizerean. Zalău: Editura Școala Noastră. ISBN 978-973-1854-04-5 
Studii generale
  • Mór, Petri (1 aprilie 1901). Szilágy vármegye monographiája. Zalău: Editura Meridiane 
  • Victor Cormoș, Județul Sălaj - Monografie, Ed. Sport-Turism, București 1980
  • Goia, Ioan Augustin (1982). Zona Etnografică Meseș. București: Editura Sport-Turism 

Galerie foto[modificare | modificare sursă]

Imagini actuale[modificare | modificare sursă]

Hărți vechi[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ Cjsj.ro - Consiliul Județean al județului Sălaj - Comuna Cizer, date generale; accesat la 20 februarie 2013
  4. ^ Scribd.com - Monografia Sălajului - Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr (pag.264, poziția 126), accesat la 24 aprilie 2012
  5. ^ Brukenthalmusum.ro - Repertoriul arheologic al județului Sălaj (pag.61, poziția 203) - satul Pria, accesat la 24 aprilie 2012
  6. ^ Szilágy Vármegye Monographiája - Monografia județului Sălaj
  7. ^ Ioan Augustin Goia: Zona Etnografică Meseș, p. 15, București 1982.
  8. ^ Monografia Sălajului întocmită de Dr. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazar, Șimleu Silvaniei 1908, (pag. 60)
  9. ^ Petru Galiș Cizer-790, file de monografie pag. 75
  10. ^ Statistici etnice și religioase în Transilvania (1850-1992):
  11. ^ Pieptarul reprezintă un obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, de forma unei veste, confecționat din blană de miel și ornamentat cu motive populare
  12. ^ Dexonline - definiție laibăr, accesat la 18 mai 2012
  13. ^ Dexonline.ro - definiție poale, accesat la 18 mai 2012
  14. ^ Dexonline.ro - Definiție zadie, accesat la 18 mai 2012
  15. ^ Stolii sunt niște boabe de sticlă de forma mărgelelor mari, de calitate superioară
  16. ^ Postavul este o țesătură deasă și groasă de lână din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte, pături, carâmburi de cizme, etc.
  17. ^ Cizer 790 - File de monografie, Petru Galiș, Ed Școala Noastră, Zalău 2009, pag 130
  18. ^ Comunicatul DJCPN Sălaj, cu privire la încluderea în LMI, a casei din satul Pria, a sculptorului Victor Gaga
  19. ^ Monografia Sălagiului, Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, Șimleu Silvaniei 1908 (pag. 132), accesat la 5 aprilie 2012
  20. ^ Transilvaniareporter.ro - „Acasă, ca demult”. Casele ce păstrează poveşti vechi de un secol - Casa Culii Drenului, a patra casă tradiţională din proiect; accesat la 21 decembrie 2013