Prenume slave

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Țări cu o majoritate etnică slavă și cel puțin o limbă slavă națională

     Slavi apuseni

      Slavi răsăriteni

     Slavi sudici

Prenumele slave își au originea în limbile slave și sunt foarte populare la popoarele slave în țări precum Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina și altele.

Istoria numelor slave[modificare | modificare sursă]

În tradițiile precreștine, un copil mai mic de 7 ani purta un „nume de substituție” (de exemplu Niemój și Nielub care înseamnă „nu este al meu”, respectiv „nu este iubit”), al cărui scop era de a diminua importanța aparentă a copilului și de a-l apăra de forțele malefice. Un copil care supraviețuia vârstei de 7-10 ani devenea demn de a se ocupa cineva de el și primea statutul de adult și un nou nume, de adult, în cursul ritualului primei tăieri a părului.

Prenumele slave erau dominante până la Conciliul de la Trento (1545-63) când Biserica Catolică a decis că fiecare creștin trebuia să aiba un prenume de botez în locul prenumelui autohton. În Polonia, nobilimea, în special protestantă, a încercat să păstreze prenumele tradiționale, precum Zbigniew și Jarosław, însă oamenii din popor alegeau doar prenume din calendarul creștin care conținea puține nume de sfinți cu origine slavă: Kazimierz (Sfântul Cazimir), Stanisław (Sfântul Stanislav), Wacław (Sfântul Venceslav) și Władysław (Sfântul Ladislav). Numele care faceau referire la Dumnezeu (de exemplu Bogdan, Bogumił) erau, de asemenea, permise.

Această situație a durat până în secolele XIX și XX când, datorită renașterii naționale, prenumele tradiționale au câștigat în popularitate, în special numele de șefi și eroi istorici. Astfel, au fost utilizate prenume uitate precum Bronisław, Bolesław, Dobiesław, Dobrosław, Jarosław, Mirosław, Przemysław, Radosław, Sławomir, Wiesław, Zdzisław, Zbigniew și prenume noi au fost create, ca de exemplu Lechosław, Wieńczysław. În zilele noastre prenumele slave tradiționale sunt acceptate de biserică și sunt date la botezul copilului.

Sensul unor prenume slave[modificare | modificare sursă]

Nume scurte[modificare | modificare sursă]

Nume lungi[modificare | modificare sursă]

NOTA ca feminina echivalenti de obicei sfarsitul in "a". Exemple: Bogusław - Bogusława.

Aplice Sensul Exemple
bog, boh Dumnezeu, soartă, bogat, noroc Bogna, Bogdan, Bohumil, Bogusław
bor război, luptă Boris, Velibor, Ratibor, Sambor
bron, bran a proteja, a apăra Bronisław, Branimir, Barnim
ciech, tech, tješ fericire, bucurie Wojciech, Sieciech, Božetech, Tješimir
cze, cti, ča, če onoare Czesław, Ctibor
dan, dar cadou, primesc Božidar, Damir, Slobodan
dobro bun, de calitate Dobrogost, Dobroslav, Dobrawa
dom casă Domasław, Domoľub, Domamir
drag, droh, droh drag, prețios, iubit Predrag, Dragomir, Dragutin, Dragan, Dragoslav, Drogomysł
gnev, hnev, gniew mâniat, supărat Zbigniew, Gniewomir, Spytihněv
gost oaspete, invitat, musafir, vizitator Radogost, Dobrogost, Gostomysl
jar puternic, sever, feroce Jaromir, Jaroslav, Jaropolk, Jarmila
lub,ljub, l'ub dragoste, favoare Ljubomir, Luboš, Ljubow, Slawoljub
lud, ljud oameni Ludmila, Ludomir
mil, mił dragoste, favoare Milena, Milan, Miloš, Ludmila, Jarmila
mir, měr, mierz pace, lume, prestigiu Vladimir, Jaromir, Sławomir, Ljubomir, Casimir, Miroslav
mysl, mysł cred că Premysl, Gostomysl, Przemysław
polk, pluk, pełk regiment Svätopluk, Jaropolk, Jaropełk
rad fericit, grijă Radomir, Radosław, Radmila, Milorad
slav, sław faimă, glorie Stanisław, Bronisław, Vladislav, Rostislav, Zdeslav
svjat, svet, svät lumină, puternic, sfânt Svätopluk, Swetlana
vjače, wence, vac, więce mare, mai mult Václav, Vjačeslav, Wiesław
vlad, volod, wład, lad stăpână, stăpân Vladimir, Vladislav, Wsewolod
voj, woj război, luptă Wojciech, Vojislav

Exemple in România[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • A. Cieślikowa (red.) Słownik etymologiczno-motywacyjny staropolskich nazw osobowych t.1, Kraków 2000, ISBN 83-87623-23-7
  • A. Cieślikowa Derywacja paradygmatyczna w staropolskiej antroponimii, Kraków 1991, ISBN 83-900261-7-1
  • A. Brückner Słownik etymologiczny języka polskiego, Warszawa 1985
  • M. Malec Imię w polskiej antroponimii i kulturze, Kraków 2001, ISBN 83-87623-27-X
  • M. Malec, Obraz rodziny w słowiańskich imionach złożonych, [w:] Rozprawy slawistyczne nr 16, * Słowiańskie composita antroponimiczne, Lublin 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]