Praf de puşcă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Praful de puşcă cunoscut şi sub numele de pulbere neagră (germ.: Schwarzpulver) a fost prima substanţă explosivă descoperită de om, azi fiind folosit numai în pirotehnică în fabricarea de rachete pentru focurile de artificii.

[modifică] Compoziţie

Praful de puşcă este un amestec compus din 75 % nitrat de potasiu, 15 % cărbune de lemn şi 10 % sulf, toate componentele trebuie să fie în stare de pulbere.
Depozitarea trebuie să fie într-un loc uscat, în acest scop nitratul de sodiu care este higroscopic se impregnează cu bitum pentru a-l stabiliza contra umezelii.
Salpetrul (nitrat) are rolul de a asigura oxigenul necesar arderii, cărbunele fiind cel ce întreţine arderea, unele amestecuri sunt secretul producătorului de artificii.
Reacţia chmică simplificată care are loc:

• Viteza de ardere notată cu r are formula:

r = apⁿ (1)
ceace în pirotehnică este numită deflagraţie în loc de detonaţie (nitroglicerină)
In procesul de ardere a prafului puşcă rezultă o temperatură de 2.000 °C cu o viteză de ardere între 300 şi 600 m/s, fiind influenţat gradul de umiditate, ca şi de mărimea granulelor, (în artilerie era folosit praf de puşcă cu o granulaţie mai dură).
Volumul gazelor rezultate prin arderea rapidă a prafului de puşcă este de cca. 337 l/kg gaze, şi 0,58/ kg săruri solide de potasiu.
Dezavantajele prafului de puşcă

1. - putere de explozie relativ redusă
2. - prin gazele inflamabile rezultate pot lua naştere incendii
3. - se produce o mare cantitate de fum prin sărurile de potasiu rezultate
4. - prin frecarea granulelor se produce un curent electrostatic care dacă are condiţiile de temperatură şi de cantitate necesară de praf de puşcă, duce la explozie

Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei

[modifică] Istoric

Bizantinii cunoşteau deja în 671 un amestec explosiv de colofoniu (răşină de conifere din care este îndepărtată prin încălzire terpentina), sulf şi salpetru (nitraţi de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca focul grecesc descoperit de Kallinikos din Heliopolis.
Această substanţă inflamabilă ardea şi în apă, fiind o armă de temut în apărarea Constantinopolului fiind folosit mai ales în luptele navale contra musulmanilor.
In China sunt amintite în Dinastia-Song (960 - 1279) prin anul 1044 în Wu Jing Zong Yao (o culegere de tehnici militare) incendii provocate de amestecuri de salpetru.
Se presupune că chinezii deja în secolul XIII au folosit bombe umplute cu praf de puşcă, această informaţie stă în contradicţie cu legea mongolilor din 1330, care interzic chinezilor toate experimentele militare, la fel cercetările arheologice nu au găsit prin examen radilogic urme de praf de puşcă, din timpul respectiv.
Alte urme istorice din secolul XI sunt cele din Siria unde este la fel amintit folosirea în războaie a amestecurilor explosive cu salpetru purificat.
Praful de puşcă până la descoperirea explosivilor de azi este singura materie explosivă folosită în artilerie, sau alte arme de foc.
In prima jumătate a secolului XIX -lea este introdus treptat utilizarea nitroglicerinei şi dinamitei.
Azi este praful de puşcă folosit numai pentru fabricarea rachetelor destinate focurilor de artificii.

[modifică] Legături externe

• Ulrich Bretscher's Black Powder Page: musketeer.ch (deutsch/englisch)
• Sursa=http://de.wikipedia.org/wiki/Schwarzpulver