Populaţia municipiului Chişinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Populaţia Chişinăului, de la prima sa atestare cronologică (17 iulie 1436) în calitate de localitate aşezată pe malurile Bîcului, a avut un caracter etnic românesc. Moldovenii, în ciuda tuturor vicisitudinilor (războaie, incendieri, încorporări forţate în teritoriul altor ţări, deportări, foamete etc.), întotdeauna au fost majoritari prin număr faţă de orice alt grup de populaţie străină, aşezată aici cu mult mai târziu. În a doua jumătate a sec. XVIII, în Chişinău, pe vremea războaielor ruso-turce de pe teritoriul Moldovei, încep a se stabili reprezentanţi ale unor grupuri alogene, în special sârbi, bulgari, greci, armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus.

Cuprins

[modifică] Secolele XVIII - XIX

În 1772, în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băştinaşi, în Chişinău erau deja aşezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi şi jidovi”, 3 de ţigani şi una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 şi a înlesnirilor acordate de administraţia rusă ţaristă de ocupaţie pentru migranţi şi băjenari străini, la Chişinău sunt înregistraţi în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni şi 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporaţii de breslaşi) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 ţigani şi un sârb, numărul familiilor de români moldoveni atingând cifra de 111.[1]

O dată cu includerea forţată în componenţa Imperiului Rus în 1791-1806, iar de jure în 1812, a pământurilor Moldovei feudale situate la est de Prut, populaţia Chişinăului, oraş devenit centru al noii regiuni Basarabia din 1818 şi reşedinţa de gubernie a Rusiei ţariste din 1873, creşte vertiginos în urma sporirii mecanice a numărului de locuitori, în mare parte imigranţi din diferite colţuri ale Imperiului Rus.

În 1856 Chişinăul ocupa locul V printre oraşele Imperiului Rus după numărul de locuitori, cedând doar în faţa Petersburgului, Moscovei, Odesei şi Rigăi. În prezent, Chişinăul este al doilea oraş ca mărime a populaţiei în limitele spaţiului etnic românesc, cedând întâietatea Bucureştiului, care are o populaţieîn număr de 1.921.751.[2]

[modifică] Secolul XX - prezent

Conform datelor statistice,[3][4][5][6][7][8][9][10] nu întocmai adevărate, numărul populaţiei a cunoscut următoarele variaţii:

Dacă până în anii 1990-'91 populaţia Chişinăului (fără suburbii şi comune subordonate municipiului) s-a aflat într-o continuă creştere (cu mici abateri în timpul războaielor şi revoluţiilor), atunci din 1991 se observă o descreştere lentă. Creşterea populaţiei, conform mai multe surse statistice, se baza pe sporirea mecanică a populaţiei venită aici în secolul XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus şi din alte ţări europene (de exemplu colonişti bulgari şi găgăuzi, germani şi elveţieni etc.) prin faptul migraţiei stimulate şi bine dirijate de guvernul ţarist în detrimentul băştinaşilor, precum şi pe seama celor sosiţi din alte republici sovietice (secolul XX), mai ales prin introducerea aşa-zişilor „specialişti” şi a pensionarilor (îndeosebi foşti militari) cu drept de „a alege oraşul de reşedinţă”. Descreşterea populaţiei oraşului Chişinău în ultimii ani se explică atât prin faptul plecării unui oarecare număr de populaţie (alogenă, dar şi băştinaşă), cât şi prin sporul natural aflat în descreştere. Sporul natural în descreştere a populaţiei este condiţionat de starea deplorabilă economică a majorităţii păturilor sociale, de numărul în descreştere a căsătoriilor înregistrate şi de cel în creştere al divorţurilor. Fenomenul descreşterii numerice este explicat şi prin numărul mic de nou-născuţi vii faţă de cel al decedaţilor.

Caracteristici demografice (măsurate în mii)
Legendă Anii
1950 1960 1990 1991 1992 2004
numărul nou-născuţilor 28,5 20,0 16,4 15,0 14,2
numărul celor decedaţi 11,3 5,8 6,9 7,0 6,8
sporul natural al populaţiei 17,2 14,2 9,6 8,0 7,4
numărul căsătoriilor înregistrate 16,8 12,9 11,8 10,7 9,6
numărul divorţurilor înregistrate 0,9 2,7 5,7 6,1 6,9

[modifică] Repartiţia pe sexe

În Chişinău numărul femeilor în comparaţie cu cel al bărbaţilor (categorie de populaţie cu posibilităţi mai mari de flotaţie şi migraţie) este ceva mai ridicat şi în decursul unor ani se prezintă astfel:

Repartiţia pe sexe
Sex Anii
1919/1923 1959 1970 1979 1989 2004
Femei, mii 74,4 117,8 191,099 276,336 342,19 345,198
Bărbaţi, mii 58,5 98,2 167,791 249,687 319,22 299,006

[modifică] Repartizare etnică

Dacă până la venirea ruşilor ţarişti (anii 1769-1774), Chişinăul continua a fi o localitate „pur românească”, atunci pe la mijlocul sec.XIX, conform unor date statistice,[3] în Chişinău locuiau:

  • 7562 români moldoveni
  • 2121 ruşi
  • 1912 bulgari
  • 927 evrei
  • 1740 alţi alogeni.

Sub aspect etnic, prin 1919, populaţia Chişinăului, conform altor date statistice,[5] constituia 133 mii locuitori stabili şi 66,5 mii suflete de populaţie flotantă. După apartenenţa etnică, această populaţie se împărţea astfel:

  • români (moldoveni) – 40 mii
  • evrei – 62 mii
  • nemţi – 10 mii
  • ruşi – 12 mii
  • ucraineni – 7 mii
  • bulgari – 2 mii.

Ultimele cifre, conform spuselor academicianului Ştefan Ciobanu,[5], „nu pot fi nici măcar aproximative”, o dată ce lipseau oficiile stării civile şi nu erau organizate recensăminte corespunzătoare, numărul nemţilor fiind exagerat, lipsind numărul armenilor, polonezilor, grecilor şi fiind micşorat intenţionat numărul românilor basarabeni (al moldovenilor).

Conform unor date statistice ruseşti,[necesită citare] între anii 1894-1897 numărul românilor basarabeni din Chişinău constituia 54,8 mii, ceea ce era egal cu aproape jumătate din populaţia oraşului. În aşa fel, numărul băştinaşilor, în ciuda colonizărilor dirijate şi artificiale întreprinse de autorităţile ţariste, iar apoi de cele sovietice, a continuat să crească în cifre absolute, deşi în unii ani descreştea procentual, mereu însă rămânând preponderent numeric faţă de orice alt grup alogen stabilit aici cu secole mai târziu.

[modifică] Populaţia în localităţile subordonate Chişinăului

Mai jos este trecută în revistă structura etnică a localităţilor subordonate oraşului Chişinău, conform Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova,[11] care „alimentează” capitala atât cu populaţie stabilă, cât şi cu populaţie flotantă.

Populaţia localităţilor subordonate capitalei[7]
Denumirea localităţii subordonate Chişinăului Populaţie totală Români moldoveni Alt grup mai însemnat de populaţie Numărul lor
orăşelul Codru 9892 7312 ruşi 1316
orăşelul Cricova 7214 4537 ruşi 1414
orăşelul Durleşti 17937 14329 ruşi 1781
orăşelul Sîngera 6881 6302 ruşi 277
orăşelul Vadul lui Vodă 5037 3209 ruşi 1053
orăşelul Vatra 3736 1827 ruşi 1049
satul Bîc 896 869 ruşi 10
satul Bubuieci 5779 4823 ruşi 642
satul Buneţ 83 37 ucraineni 42
satul Ceroborta 36 35 ruşi 1
satul Cheltuitori 183 167 ucraineni 10
satul Ciorescu 4064 3261 ucraineni 388
satul Coloniţa 2722 2470 ruşi 164
satul Condriţa 514 511 ucraineni 3
satul Cruzeşti 1360 1283 ruşi 59
satul Dobrogea 3789 2364 ruşi 1063
satul Făureşti 516 505 ruşi 6
satul Ghidighici 5063 4904 ruşi 108
satul Goian 320 288 ruşi 7
satul Grătieşti 4194 4130 ruşi 41
satul Hulboaca 1398 1375 ruşi 10
satul Revaca 915 896 ruşi 5
satul Tohatin 1752 1585 ruşi 76

[modifică] Note

  1. ^ În aceste statistici (ale secolului XVIII – înc. sec. XIX) nu au fost incluse satele şi cătunele Durleşti, Buiucani, Visterniceni, Gheţîoani, Vovinţeni ş.a., în care românii moldoveni preponderau net.
  2. ^ Datele recensământului din România, anul 2002
  3. ^ a b Arbore, Zamfir. Dicţionarul geografic al Basarabiei – Bucureşti, 1904
  4. ^ Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930 (vol. I: Neam, limba maternă, religie) – Bucureşti, 1938
  5. ^ a b c Ciobanu, Ştefan. Chişinăul – 1925
  6. ^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1970 года по городу Кишиневу (Статистический сборник) – Chişinău, 1973
  7. ^ a b Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chişinău, 1990
  8. ^ Chişinăul în cifre. Culegere de informaţii – Chişinău, 1993
  9. ^ Dicţionar statistic al Republicii Moldova. Ediţie specială statistică în 4 volume – Chişinău, 1994
  10. ^ Date statistice privitoare la Republica Moldova
  11. ^ Monitorul oficial al Republicii Moldova, nr. 3-4, 14 ianuarie 1995

[modifică] Bibliografie

Chişinău. Enciclopedie – Chişinău, 1996

v • d • m
Chişinău
Aşezări • Climă • Cultură • Demografie • Economie • Educaţie • Geografie • Istorie şi cronologie • Împărţire administrativă • Monumente şi clădiri • Primari • Presă • Sănătate • Heraldică • Turism
Atlasul Republicii Moldova • Cioturi • Imagini
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Popula%C5%A3ia_municipiului_Chi%C5%9Fin%C4%83u
Unelte personale