Poppo de Thuringia
| Poppo al II-lea | |
| Duce al Turingiei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al IX-lea d.Hr.  Turingia, Germania |
| Decedat | 906 d.Hr. |
| Părinți | Poppo de Grapfeld |
| Frați și surori | Egino de Turingia Henric de Franconia |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte Marchiz duce graf[1] |
| Familie nobiliară | Popponen[*] |
Modifică date / text  | |
Poppo al II-lea (sau Boppo) (d. după 906), membru al familiei Babenbergilor franconieni[2], a fost duce de Turingia de la 880 până la destituirea sa în 892. Titlul său a fost de dux Sorabici (limitis) sau dux Thuringorum, uneori marchio, anterior având titulatura de comes.
Poppo era fratele mai tânăr al lui Henric de Franconia.[3] Cei doi mai aveau un frate mai mic, pe nume Egino. Probabil toți au fost fiii sau nepoții lui Poppo (I) de Grapfeld.
Poppo l-a înlocuit pe Radulf al II-lea la conducerea Mărcii sorabe, nu mai târziu de 880.[4] În același an, slavii daleminzi, boemi și sorabi amenințau să invadeze Turingia și să incendieze districtele aflate în posesia acelora slavi care se aliaseră cu germanii. Expediția lui Poppo care a urmat împotriva atacatorilor este consemnată în trei manuscrise ale Annales Fuldenses în moduri diferite,[5] toate menționând victoria sa.
Motivele care au stat la baza bătăliilor purtate de Poppo în 882, 883 și 884 nu sunt pe deplin cunoscute.[6] În primul dintre acești ani, în fruntea turingienilor, el a pornit un război împotriva saxonilor, la care făcuse apel fratele său Egino, dar a fost înfrânt.[7] În 883 el era din nou în luptă contra lui Egino, care este consemnat drept co-duce al turingienilor, și a suferit o înfrângere categorică, fiind nevoit să se retragă cu doar câțiva oameni rămași în viață.[8]
Poppo a fost privat de funcțiile și titlurile sale în 892.[9] Potrivit cronicii lui Regino de Prüm, Poppo fusese sfătuit de arhiepiscopul Arn de Würzburg să pornească o expediție împotriva slavilor, în care și-a găsit sfârșitul. Dat fiind că Poppo a fost înlocuit în Turingia de către Conrad iar Arn a cedat locul în episcopatul de Würzburg lui Rudolf, ambii din familia Conradinilor, s-a presupus că regele Arnulf de Carintia s-ar fi aflat în spatele acestor dispute dintre familiile Conradinilor și Babenbergilor. Pe de altă parte, Poppo ar fi fost pedepsit pentru nefericita campanie propusă de Arn. Lui i s-au acordat unele noi posesiuni în 899, apoi a devenit conte în Nordgau (Bavaria) din 903 și conte de Volkfeld din 906, decedând la puțină vreme după aceea.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Veche familie nobiliară numită de istorici și Popponi (în germană Popponen). Babenbergii Popponi sau franconieni nu trebuie echivalați cu Babenbergerii (austrieci).
- ^ T. Reuter, AF, p. 55 nota 4.
- ^ T. Reuter, AF, p. 73 nota 3. Poppo ar fi fost cumnatul lui Radulf și/sau ginerele lui Thachulf.
- ^ T. Reuter, AF, p. 3 nota 9.
- ^ T. Reuter, Germany, p. 81.
- ^ AF(B), 882 (p. 106 și nota 10).
- ^ AF(M), 873 (p. 94). AF(B), 883 (p. 107).
- ^ AF(B), 892 (p. 124 și nota 9).
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
- Timothy Reuter (trad.), The Annals of Fulda. (Manchester Medieval series, Ninth-Century Histories, Volume II.) Manchester, Manchester University Press, 1992.
