Poppo de Thuringia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Poppo al II-lea (sau Boppo) (d. după 906), membru al dinastiei Babenberg, a fost duce de Thuringia de la 880 până la depunerea sa din 892. Titlul său a fost de dux Sorabici (limitis) sau dux Thuringorum, uneori marchio, anterior având titulatura de comes.

Poppo era fratele mai tânăr al lui Henric de Franconia.[1] Cei doi mai aveau un frate mai mic, pe nume Egino. Toți ar fi fost fiii sau nepoții lui Poppo (I) de Grapfeld.

Poppo l-a înlocuit pe Radulf al II-lea la conducerea Mărcii sorabice, nu mai târziu de 880.[2] În același an, slavii daleminzi, boemi și sorabi amenințau să invadeze Thuringia și să incendieze districtele aflate în posesia acelora slavi care se aliaseră cu germanii. Expediția lui Poppo care a urmat împotriva atacatorilor este consemnată în trei diferite tradiții manuscrise ale Annales Fuldenses,[3] toate menționând victoria sa.

Motivele care au stat la baza bătăliilor purtate de Poppo în 882, 883 și 884 nu sunt pe deplin cunoscute.[4] În primul dintre acești ani, în fruntea thuringienilor, el a pornit un război împotriva saxonilor, la care făcuse apel fratele său Egino, dar a fost înfrânt.[5] În 883, el era din nou în luptă contra lui Egino, care este consemnat drept co-duce al thuringienilor, și a suferit o înfrângere categorică, fiind nevoit să se retragă cu doar câțiva oameni rămași în viață.[6]

Poppo a fost privat de funcțiile și titlurile sale în 892.[7] Potrivit cronicii lui Regino de Prüm, Poppo fusese sfătuit de arhiepiscopul Arn de Würzburg să pornească o expediție împotriva slavilor, în care și-a găsit sfârșitul. Dat fiind că Poppo a fost înlocuit în Thuringia de către Conrad iar Arn a cedat locul în episcopatul de Würzburg lui Rudolf, ambii din familia Conradinilor, s-a presupus că regele Arnulf de Carintia s-ar fi aflat în spatele acestor dispute dintre familiile Conradinilor și Babenbergilor. Pe de altă parte, Poppo ar fi fost pedepsit pentru nefericita campanie propusă de Arn. Lui i s-au acordat unele noi posesiuni în 899, iar apoi a devenit conte în Nordgau (Bavaria) din 903 și conte de Volkfeld din 906, decedând la puțină vreme după aceea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
  • Timothy Reuter (trad.), The Annals of Fulda. (Manchester Medieval series, Ninth-Century Histories, Volume II.) Manchester, Manchester University Press, 1992.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ T. Reuter, AF, p. 55 nota 4.
  2. ^ T. Reuter, AF, p. 73 nota 3. Poppo ar fi fost cumnatul lui Radulf și/sau ginerele lui Thachulf.
  3. ^ T. Reuter, AF, p. 3 nota 9.
  4. ^ T. Reuter, Germany, p. 81.
  5. ^ AF(B), 882 (p. 106 și nota 10).
  6. ^ AF(M), 873 (p. 94). AF(B), 883 (p. 107).
  7. ^ AF(B), 892 (p. 124 și nota 9).