Pinguin regal
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Pinguinul regal Stare de conservare: Risc scăzut (lc)
|
|||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
|
|||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||
| ''Aptenodytes patagonicus'' Miller,JF, 1778 |
|||||||||||||||
 Aria de răspândire a pinguinilor regali (roşu, galben şi verde)
|
|||||||||||||||
Pinguinul regal (Aptenodytes patagonicus) este al doilea ca mărime dintre speciile de pinguini din lume. Cloceşte în colonii uriaşe pe insulele din jurul Antarcticii, unde apele din apropierea ţărmului sunt bogate în peşti şi sepii. Pinguinul regal îşi petrece majoritatea vieţii în mare. Vizitează insulele din jurul Antarcticii doar în perioada de reproducere. Având corpul hidrodinamic, înoată mai repede decât zboară unele păsări.
Cuprins |
[modifică] Habitat
Ţara pinguinului regal se află la 40° latitudine sudică , unde furtunile sosite din vest se dezlănţuie deasupra valurilor uriaşe. Păsările trebuie să reziste la iernile lungi, când soarele este de-abia vizibil. În extremitatea sudică solul este acoperit de regulă de un strat gros de zăpadă, însă pinguinii trăiesc la nord de regiunile acoperite cu gheţuri permanente unde îşi găsesc tot anul hrană. Pinguinii alunecă cu graţie în apa rece ca gheaţa. Îndemănarea subacvatică se contrazice puternic cu mişcările neîndemâmatice de la nivelul solului. Această specie de pinguin cloceşte în colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puţine plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă.
[modifică] Mod de hrănire şi vânătoare
Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde peşti cu ciocul său recurbat şi tăios. Excrescenţele prezente pe partea interioară a faringelui şi pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelor Falkland, Georgia de Sud şi Sandwich de Sud, pentru a căuta hrană. Se aventurează până la hotarul gheţurilor plutitoare şi prind peştii ce vin la suprafaţa apei să consume fitoplancton (masă de particule minuscule vegetale), ce creşte datorită acţiunii razelor solare. Oferta bogată de hrană ajută pinguinii să acumuleze un strat gros de grăsime, pentru lunile reci de iarnă. Foca-leopard este cel mai mare inamic al pinguinului regal. Dacă un grup de pinguini observă un prădător, păsările înoată rapid la mal, iar în acelaşi timp lovesc apa cu “înotătoarele”. Panica şi zgomotul induc în eroare foca-leopard, astfel poate prinde doar exemplarele mai slabe.
[modifică] Caracteristici de alcătuire
- Aripile: sunt puternice, robuste, cu formă de înotătoare şi propulsează pasărea sub apă asemănător unei elice.
- Picioarele: în apă, în timpul vânătorii servesc la ghidare. Sunt foarte bine vascularizate şi astfel sunt potrivite pentru menţinerea ouălor la cald şi clocirea acestora.
- Penajul: penele cu lungimea de 6 cm, acoperite de sebum, alcătuiesc un strat protector pe întreg corpul. Acest strat protejează pasărea faţă de frig şi umiditate şi păstrează căldura atât pe uscat cât şi în apă. Puii au un penaj pufos, ce este prezent până la vârsta de un an, când li se dezvoltă penajul de adult.
- Ciocul: este lung, uşor recurbat şi tăios, ideal pentru prinderea prăzilor.
[modifică] Reproducerea
Primăvara pinguinii ies pe uscat şi năpârlesc încă înaintea începerii perioadei de clocit. În aproximativ două săptămâni penajul vechi va fi schimbat cu unul nou, strălucitor. După aceasta păsările sunt pregătite pentru reproducere. Femela depune un singur ou la fiecare doi ani, , în luna noiembrie sau chiar primăvara. După aceasta intră în mare pentru o lungă perioadă, pentru a se hrăni. Masculul ţine oul pe labele picioarelor şi îl menţine cald acoperindu-l cu un pliu cutanat. Timp de două săptămâni masculii nici nu se mişcă. După revenirea femelei oul este încălzit de ambii părinţi. Puiul apare după aproximativ opt săptămâni. În ciuda stratului gros de pene pufoase, părinţii îl poartă pe labele picioarelor, până când acesta îşi poate regla singur temperatura corporală. Când atinge o anumită vârstă, puiul îşi părăseşte părinţii şi formează “grădiniţe” cu celelalte păsări tinere. Micul pinguin atinge 80% din greutatea adulţilor, însă după lunile de iarnă, acest procent scade la 40%. Până în primăvară îşi atinge greutatea finală şi i se dezvoltă şi penajul de adult. În decembrie părăseşte definitiv cuibul şi practic este capabil să se îngrijească singur.
[modifică] Legături externe
- 70South - mai multe informaţii despre pinguinul regal
- www.pinguins.info: O sumedenie de informaţii despre toate speciile de pinguini
- Pinguini regali de la International Penguin Conservation Web Site
- http://animaldiversity.ummz.umich.edu/site/accounts/information/Aptenodytes_patagonicus.html Pinguini regali de la Diversitatea Animalelor
- Pinguini în Insulele Falkland
- King Penguin videos pe Internet Bird Collection
- Sunete şi fotografii despre pinguini regali
- Lumea Pinguinilor: Pinguinul regal
- Vedeti deasemenea faimosul proiect Pinguini - Traversând Lumea - Fotografii de Willy Puchner
- Pinguinul Regal. Accesat în 13 aprilie 2008.
