Pierre Étaix

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pierre Étaix, 2011

Pierre Étaix (n. 23 noiembrie 1928, Roanne) este un bufon, regizor, actor, autor și caricaturist francez.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Pierre Étaix a absolvit la început o școală de desenatori, apoi a fost inițiat de Théodore-Gérard Hanssen în arta picturii pe sticlă. Însă el a înclinat spre reprezentații comice ca bufon, idolii săi fiind comicii americani Stan Laurel și Oliver Hardy. El spunea că "a fi bufon nu e o stare și nici o funcție ci trebuie să trăiești și să gândești ca un bufon". În anii postbelici a jucat ca actor de teatru și cabaretist în piese ca Cheval d'Or, Trois Baudets, Alhambra, și Olympia. El a desenat, a cântat la pianist, acordeon și violină. Pierre Étaix a conceput primul număr într-o reprezentație proprie cu care a cutreierat provincia. A fost apoi angajat în 1953 de Jacques Tati ca desenator și autor de gaguri din filme diferite ca "Mon Oncle". Pierre a fost și bufon în circul Medrano, având ca partner pe renumitul bufon Nino Fabri. În urma acestor reprezentații comice s-a finisat simțul lui pentru umor, Pierre Étaix începe să producă fime de scurt metraj ca "Rupture" sau are pe scenă reprezentații proprii. Până în în anul 1989 el a fost pentru filmele lui de mai multe premiat, printre aceste filme de succes se numără "Heureux anniversaire" film premiat în 1963 cu Oscar, ca cel mai bun film de scurt metraj. Prin anii 1960 cu rolul Yoyo a jucat ca bufon la diferite circuri din Europa. La turnarea filmului "Le grand amour" în anul 1968, o cunoaște pe actrița Anna Fratellini cu care peste un an se va căsători și vor juca împreună ca pereche de bufoni. O perioadă a lucrat ca desenator, fiind uitat de publicul spectator. Abia după căsătoria a doua cu Odile Étaix, apare din nou pe scenă ca bufon. Noul său program întitulat "Miousik Papillon", a a apărut ca premieră în 2010 în Lausanne. Cu Jean-Claude Carrière a avut o dispută despre dreptul de autor asupra filmelor Le Soupirant, Yoyo, Tant qu'on a la santé, Le Grand Amour și Pays de cocagne. În urma procesului Firma Gavroche Productions a fost obligată să plătească o despăgubire de 10.000 Euro studioului Groupama GAN.

Regie și roluri[modificare | modificare sursă]

Anul Titlu Felul reprezentației Regie Rol ca actor Distincții
1956 Mon Oncle Film Jacques Tati
1959 Pickpocket Film Robert Bresson Ein Komplize
1960 Tir au flanc Film Claude de Givray da
1961 Rupture Film de scurt metraj Pierre Étaix da Premiul FIPRESCI , Mannheim 1961
Marele Premiu la Festivalul de la Oberhausen]]
1961 Heureux anniversaire Film de scurt metraj Pierre Étaix da Marele Premiul pentru cel mai bun film de scurt metraj la Festivalul de la Oberhausen 1962.
Premiul Simone-Dubreuilh Mannheim 1962.
Premiul Oscar 1963 pentru cel mai bun film de scurt metraj.
Premiul Academiei Britanice de Cinema 1963.
Mențiune specială la Săptămâna Internațională a Filmului la Viena 1963.
1962 Le Soupirant Film Pierre Étaix Pierre der Verehrer Louis-Delluc-Preis 1963.
Premiul pentru filme comice la Festivalul de la Moscova 1963.
Marele Premiu al Festivalului Internațional de la Acapulco 1963.
1962 Une grosse tête Film Claude de Givray da
1962 Le Pèlerinage Film Jean L'Hôte da
1963 Insomnie Film de scurt metraj Pierre Étaix
1964 Yoyo Film Pierre Étaix Yoyo și Der Millionär Grand Prix de la Jeunesse, La Festivalul Internațional de la Cannes 1965.
Premiul OCIC la Festivalul International de la Veneția 1965.
1965 Tant qu'on a la santé Film Pierre Étaix da Sirena de argint, Festivalul international de la Sorrento.
Scoica de argint, Festival Internacional de Cine de Donostia-San Sebastián.
1966 Le Voleur Film Louis Malle Hoțul
1969 Le grand amour Film Pierre Étaix Pierre Grand Prix du Cinéma français.
Marele Premiu al Oficiului catolic,Festivalul International de la Cannes.
Premiul pentru interpretare la Festivalul internațional de la Panama.
1969 Pays de cocagne Film Pierre Étaix
1969 L'âge de monsieur est avancé Film Pierre Étaix
1971 Die Clowns Film Federico Fellini da
1972 The Day the Clown Cried Film Jerry Lewis da
1972 À quoi on joue ? Reprezentație pe scenă
Théâtre Hébertot
Pierre Étaix
1973 Bel Ordure Film Jean Marbœuf Der Weißclown
1974 Sérieux comme le plaisir Film Robert Benayoun Der Etagenkellner
1978 Noctuor Film Philippe Arthuys und Jean Jourdan ja
1980 Lundi Film TV Die Wahrsagerin
1983 La Métamorphose Film Jean-Daniel Verhaeghe ja
1983 L'Étrange château du docteur Lerne Film TV Roland
1984 L'Aide-mémoire Film TV ja
1985 Max mon amour Film Nagisa Oshima Detektiv
1985 L'âge de monsieur est avancé Reprezentație pe scenă
Comédie des Champs Élysées
Pierre Étaix
1987 Les Idiots Film Nagisa Oshima Der Funktionär
1987 Nuit docile Film Guy Gilles SOS Armor
1987 Rapt aus der Serie Souris noire Film TV Pierre Étaix Fipa d’or des Festival international des programmes audiovisuels in Biarritz.
1988 Rêve d'artiste, ou le cauchemar de Méliès Film TV Pierre Étaix
1989 J'écris dans l'espace Film documentar Pierre Étaix
1989 Henry et June Film Philip Kaufman Henrys Freund
1989 Bouvard et Pécuchet Film TV Maître Tardivel
2006 Jardins en automne Film Otar Iosseliani ja
2008 Lucifer et moi Film Jacques Grand-Juan er selbst
2009 Micmacs à tire-larigot Film Jean-Pierre Jeunet Erfinder lustiger Geschichten
2010 Chantrapas Film Otar Iosseliani Ein Produzent

Cărți și publicații de-ale lui Pierre Étaix[modificare | modificare sursă]

  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Les Vacances de Monsieur Hulot. Éditions Robert Laffont, 1958.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Mon oncle, Éditions Robert Laffont, 1959.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Petit Napoléon illustré. Éditions Robert Laffont, 1963.
  • Pierre Étaix: Le Carton à chapeaux. Éditions G. Salachas, 1981.
  • Pierre Étaix: Dactylographisme. Éditions G. Salachas, 1982.
  • Pierre Étaix: Croquis de Jerry Lewis. Éditions G. Salachas, 1983.
  • Pierre Étaix: Vive la pub. Éditions G. Salachas, 1984.
  • Pierre Étaix: Stars Système. Éditions G. Salachas, 1986.
  • Jean-Claude Carrière (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Les Mots et la chose. Éditions G. Salachas, 1991
  • Pierre Étaix, André François: Je hais les pigeons. Éditions Némo et Seuil Jeunesse, 1996.
  • Guy Franquet (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Cochon rose. Éditions Mille et une nuits, 1997.
  • Pierre Étaix: Les Hommes de… Les Belles Lettres, 2001.
  • Pierre Étaix: Critiquons la caméra. Éditions Séguier, 2001.
  • Pierre Étaix: Il faut appeler un clown, UN CLOWN. Éditions Séguier, 2001.
  • Claude de Calan (Text); Pierre Étaix (Zeichnungen): Le Clown et le savant. Éditions Odile Jacob, 2004.
  • Jean-Claude Carrière und Neil Sinyard (Text); Pierre Étaix (Fotografien): Clowns au cinéma. Éditions In Libris, 2004.
  • Pierre Étaix: Étaix dessine Tati. Éditions ARC, 2008 .
  • Pierre Étaix: Textes et texte Étaix. Éditions Le cherche midi, 2009.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • René Marx: Le Métier de Pierre Étaix. Éditions Henri Berger, 1994.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Sunet Video clip: Pierre Étaix