Petru Dugulescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru Dugulescu (n. 18 noiembrie 1945, Chelmac, Arad - d. 3 ianuarie 2008, Timişoara) a fost un pastor baptist, una din figurile marcante ale revoluţiei de la Timişoara, deputat de Timiş din partea PNŢCD între 1992-2000.
În 16 decembrie 1989 un grup de enoriaşi ai bisericii păstorite de Dugulescu s-au deplasat la locuinţa pastorului reformat László Tőkés, fapt care a mărit numărul persoanelor aflate în acea zonă şi a contribuit la izucnirea revoluţiei române din 1989.
A fost prieten cu poetul Ioan Alexandru, care l-a convins să intre în politică şi să devină membru al PNŢCD.[1] Conform propriei mărturii, în preajma alegerilor din 1992 unele ziare din Banat au scris despre "pericolul" ca un pocăit să-i reprezinte pe alegători în Parlamentul României. Dugulescu a fost prezentat în contextul respectiv de către Ioan Alexandru liderului creştin democrat Corneliu Coposu, care l-a încurajat să candideze:
În anul 1992 a fost ales deputat de Timiş pe lista PNŢCD, devenind primul baptist ales în Parlamentul României. În 1996 a fost ales din nou deputat de Timiş, tot din partea PNŢCD, pe lista coaliţiei CDR.
A fost căsătorit şi a avut 4 copii. A fost fondator al fundaţiei de binefacere "Isus, speranţa României", care se îngrijeşte de copiii străzii.
Moartea a survenit la scurt timp după ce săptămînalul "Bănăţeanul" din Timişoara a publicat un articol în care se arăta faptul că, între 1980 şi 1982, Petre Dugulescu a fost informator al Securităţii[2]. Faptul respectiv fusese recunoscut de pastor în cartea autobiografică "Democraţie şi persecuţie"[3]
[modifică] Referinţe
- ^ a b Interviu cu Petre Dugulescu
- ^ "Bănăţeanul" din 31 decembrie 2007
- ^ Mălin Bot - Şoc şi durere în comunitatea baptistă, articol în "Evenimentul Zilei" din 5 ianuarie 2008


