Petru Cărare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Petru Cărare (n. 13 februarie 1935 în Zaim, raionul Căușeni, județul Tighina) este un poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova.

Părinții săi au fost țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca.

Educație, activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală.

A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură M. Gorki din Moscova (1969).

După absolvire, fost redactor la publicațiile Chipăruș și Moldova socialistă. A fost director al Biroului de propagare a literaturii al USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”.

Prin 1954 a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului a avut loc abia în anul 1962, când a publicat placheta Soare cu dinți.

A continuat cu Parodii, Trandafir sălbatic (1965), Stele verzi (1967), Săgeți (1972)

La două săptămâni după apariție, volumul Săgeți a fost retras de la vânzare, din motive ideologice, iar Petru Cărare a fost pus la index de regimul comunist. În 1990 cartea a fost reeditată, după ce a fost completată cu versuri noi ți i-a fist modificat titlul îm Săgeți. Carul cu proști și alte poeme.

A continuat cu volumele Vatra (1980), Parodii și epigrame (1981), Versuri lirice și satirice, Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Fulgere basarabene, Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română (1997), Leul n-are frigider, Pălăria gândurilor mele (2000), Puncte de reper (2003) ș. a.

O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: Cale bună, Ionele (1962), Poiana veselă (1963), Ploaie cu soare (1964), Ionică Tropoțel (1978), Urzicuțe (1979), Vacanța lui Tropoțel (1980), Broasca cea isteață, Luminișuri (1983), Tropoțel ajunge primul (1985), Zurgălăi, Tropoțel și toți ceilalți (1987), Zâmbăreți și cucuieți (1990), În ajun de Anul Nou (1992), Umbreluța (1994), Un motan citea o carte (2002) ș. a.

În afară de poezie, a scris și proză: Zodia musafirului (1970), Între patru ochi (1979).

În domeniul dramaturgiei a scris cinci comedii, între care Străinul, Portretul, Logodna cu bucluc, Drum deschis.

Comedia Străinul, scrisă în 1977, a fost montată în 1979 la Teatrul Vasile Alecsandri din Bălți, spectacolul fiind jucat peste două sute de ori. A fost prezentat și la Televiziunea din Cernăuți și Ujgorod. Creația sa a fost tradusă și în limba rusă și în alte limbi din fosta URSS.

Petru Cărare este cunoscut și ca traducător. A tradus din operele lui Ivan Krîlov, Stepan Oleinik, Samuil Marșak, Rasul Gamzatov, Sebastian Brant, Gianni Rodari, François Villon etc.

A fost laureat al Premiului Național (2000).

AUTOGRAF




Cărare Petru (13.02.1935, Zaim, județul Tighina). Poet, prozator, dramaturg și traducător. Absolvește Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis „în surghiun” la Telenești; i-a fost suspendat spectacolul „Umbra Domnului” și arestată cartea „Săgeți” (1972). Spiritul critic intransigent al scriitorului se manifestă îndeosebi în cărțile: „Zodia musafirului” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii și epigrame” (1981), „Cadențe” (1985), „Penița și bărdița” (1988); „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat, 1990), „Fulgere basarabene” (1992) ș.a. Este autorul unor culegeri de poezie pentru cei mici: „Poiana veselă” (1963), „Ploaie cu soare” (1964), „Vînătorul” (1965), „Ce culoare are vîntul?” (1968), „Umbrela” (1970) ș.a. Piesele „Străinul”, „Drum deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate la teatrele „Vasile Alecsandri” din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus din Esop, Ivan Krîlov, Samuil Marșak, Boris Oleinik, Rasul Gamzatov, François Villon ș.a.

Distincții: Medalia „Mihai Eminescu”, Maestru al literaturii, Premiul Național pentru Literatură (2000).

Opere: „Soare cu dinți”, Chișinău, 1962; „Trandafir sălbatic”, Chișinău, 1965; „Parodii”, Chișinău, 1965; „Stele verzi”, Chișinău, 1967; „Zodia musafirului”, Chișinău, 1970; „Versuri”, Chișinău, 1970; „Săgeți”, Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău, 1985; „Penița și bărdița”, Chișinău, 1988; „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat), Chișinău, 1990; „Fulgere basarabene”, Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004.

Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962; „Poiana veselă”, Chișinău, 1963; „Ploaie cu soare”, Chișinău, 1964; „Vînătorul”, Chișinău, 1965; „Ce culoare are vîntul?”, Chișinău, 1968; „Umbrela”, Chișinău, 1970; „Ionică Tropoțel”, Chișinău, 1978, ș.a.