Petrotel-Lukoil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petrotel-Lukoil
Fondată 1904
Fondator(i) Societatea Româno-Americană
Sediu Ploiești, România
Industrie Petrol

Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Rafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rafinăria a bombardată de puterile aliate în iunie 1942.

În anul 1979, rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești. Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998.[2][3][4]

Rafinăria în perioada comunistă

A fost repornită la sfârșitul lui 2004 după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate.[5] Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei.[5] Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (CET) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW.[6] Energia electrică și termică produsă de CET asigură în totalitate necesarul rafinăriei.[6]

În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței.[7]

LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil SA.[5]

Privatizarea[modificare | modificare sursă]

La momentul privatizării, au existat temeri că rușii nu vor decât blocarea rafinăriei, în condițiile în care făceau profit în alte părți, cu scopul de a scoate România din cărțile care se jucau pentru stabilirea „drumului petrolului” dinspre spațiul ex-sovietic în Europa de Vest.[8] Petrotel era la acel moment și singurul producător de uleiuri pentru armată.[8]

Rafinăria Petrotel dispunea de instalații petrochimice care produceau etilenă, propilenă și polietilenă.[9] Aceste instalații au fost închise după ce rafinăria a fost preluată de rușii de la LukOil.[9]

Rezultate financiare[modificare | modificare sursă]

Număr de angajați:

Cifra de afaceri:

Venit net în 2005: 12,3 milioane lei[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Lukoil ar putea domina industria de rafinare din Balcani” (25 iunie 2008). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
  2. ^ „Petrotel-LukOil are un nou director general” (19 mai 2009). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
  3. ^ „Investițiile de mediu ard buzunarele rafinăriilor” (21 februarie 2007). Capital. Accesat la 11 martie 2010.
  4. ^ „LUKoil a plătit bani grei pentru Petrotel” (5 februarie 1998). Evenimentul zilei. Accesat la 1 iunie 2012.
  5. ^ a b c d e f „Petrotel LukOil a înregistrat o pierdere de aproximativ 123 mil. lei, în 2005” (4 septembrie 2006). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
  6. ^ a b „Lukoil va deschide un centru de comandă la București” (26 octombrie 2007). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
  7. ^ „Investiții de 40 mil. dolari la Petrotel-LukOil Ploiești, în 2007” (3 aprilie 2007). wall-street.ro. Accesat la 25 februarie 2010.
  8. ^ a b „Pe Victor Surdu îl așteaptă două procese penale” (12 martie 1998). Evenimentul zilei. Accesat la 13 iulie 2011.
  9. ^ a b Rafinăria Petrotel Ploiești - închisă, 27 septembrie 2012, Andrei Chirileasa, Ziarul financiar, accesat la 19 martie 2013
  10. ^ a b c „Ce afaceri a generat rafinăria Petrotel-Lukoil în 2010” (7 februarie 2011). wall-stret.ro. Accesat la 21 martie 2011.

Legături externe[modificare | modificare sursă]