Piotr Verșigora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Petro Verșigora)
Piotr Verșigora
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ținutul Olgopol, Gubernia Podolia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Holercani, Raionul Dubăsari, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
ofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
StudiiAcademia Națională de Muzică Antonina Nejdanova din Odesa[*]  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Germano-Sovietic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiPremiul Stalin
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Steagul Roșu
Ordinul Lenin
Erou al Uniunii Sovietice
orden Bogdana Hmelnițkogo I stepeni[*][[orden Bogdana Hmelnițkogo I stepeni |​]]
Medalia pentru Merit în Luptă[*]
orden Bogdana Hmelnițkogo[*][[orden Bogdana Hmelnițkogo (order of the Soviet Union)|​]]
medal «Partizanu Otecestvennoi voinî» I stepeni[*][[medal «Partizanu Otecestvennoi voinî» I stepeni (Soviet medal)|​]]
iubileinaia medal «30 let Sovetskoi Armii i Flota»[*][[iubileinaia medal «30 let Sovetskoi Armii i Flota» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
Medial „Comemorarea aniversării a 800 de ani de la fondare a Moscovei”[*]  Modificați la Wikidata

Piotr Petrovici Verșigora sau Petro Vershigora (în ucraineană Петро Петрович Вершигора, în rusă Пётр Петрович Вершигора) (n. 3/16 mai 1905, satul Severinovca, Transnistria - d. 27 martie 1963, satul Holercani, raionul Dubăsari) a fost un general și scriitor sovietic, precum și unul dintre conducătorii trupelor de partizani din Ucraina, Belarus și Polonia care au luptat împotriva naziștilor în timpul celui de-al doilea război mondial.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Piotr Verșigora s-a născut la data de 3/16 mai 1905 în satul Severinovca, din apropiere de orașul Râbnița (în raionul Transnistria din regiunea Kameneț-Podolsk de astăzi). Părinții săi erau învățători la școala din sat, erau de etnie ucraineană și au murit când Piotr era copil. Devenind orfan la vârsta de 12 ani, el a trebuit să presteze diferite munci, precum cele de păstor și morar în satul său natal.

La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din Râbnița. Foametea și tifosul l-au făcut în anul 1921, după absolvirea școlii, să revină în satul natal ca secretar al sovietului sătesc, bibliotecar, director al unui teatru de amatori. Pentru o scurtă vreme, a făcut parte și din orchestra muzicală sătească. În anul 1926, Verșigora este încorporat în Armata Roșie.

În anul 1927, după finalizarea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie, el s-a înscris la cursurile Academiei de Belle Arte din orașul Odesa și după absolvirea studiilor universitare (în 1930) a lucrat ca regizor de cinema și actor în orașele Donețk, Ijevsk, Gorki, Rostov, Kiev și Odesa, participând și la instruirea primei promoții de actori moldoveni a acestei instituții. În anul 1935, revine la Odesa și lucrează ca profesor la secția din RSSA Moldovenească a Școlii de teatru din Odesa.

Verșigora și-a completat studiile la Academia de artă cinematografică din Moscova (1936-1938), participând la realizarea mai multor filme documentare la studioul cinematografic din Kiev.

După invadarea Uniunii Sovietice de către Germania, Verșigora s-a alăturat Armatei Roșii, având funcțiile de comandant-adjunct de pluton, apoi comandant de companie și de batalion. Ulterior și-a continuat activitatea în calitate de șef al brigăzii corespondenților de pe front.

La data de 13 iunie 1942, pe când era ofițer de informații pe Frontul din Briansk, a fost parașutat într-o misiune de recunoaștere în regiunea Orel, ocupată de către germani, având misiunea de a se alătura mișcării de rezistență de acolo. În anul 1943, a devenit membru al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.

În următoarele câteva luni, Verșigora s-a alăturat grupurilor de partizani conduse de către legendarul Sydir Kovpak, care acționau în nord-estul Ucrainei. După moartea lui Simion Rudnev în vara anului 1943, el a devenit principalul adjunct al lui Kovpak și conducător al unității de cercetare și recunoaștere. Sub conducerea lui Verșigora din decembrie 1943, Divizia 1-a de partizani din Ucraina a efectuat raiduri în vestul Belarusului și estul Poloniei, hărțuind permanent trupele germane. La data de 3 iulie 1944, aflați în regiunea Baranovici, ei s-au alăturat Armatei Sovietice permanente care luptau pentru eliberarea Republicii Belarus.

Prin Decret al Sovietului Suprem al URSS din 7 august 1944, pentru conducerea cu succes a raidurilor și pentru merite speciale în organizarea mișcării de partizani, Piotr Verșigora a fost avansat la gradul de general-maior și i s-a acordat titlul de Erou al URSS, precum și medalia Steaua de Aur, Ordinul Drapelul Roșu, Ordinul Bogdan Hmelnițki clasa I și Ordinul Lenin (de două ori). (№ 4324).

După cel de-al doilea război mondial, între anii 1947-1954, Verșigora a predat ca profesor la Academia Militară din Moscova și a scris un număr de cărți, printre care "Oameni cu conștiința curată" (1947), memoriile sale despre perioada războiului. Tot el este autorul lucrărilor cu caracter istoric: Arta militară a maselor populare: Schiță istorică (1961), Raidurile de partizani în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei 1941-45 (1962, coautor) ș.a.

Piotr Verșigora a încetat din viață la data de 27 martie 1963 în satul Holercani din raionul Dubăsari, fiind înmormântat într-un cimitir din orașul Moscova, capitala URSS.

Chipul său a fost imortalizat pe moneda comemorativă de argint cu valoarea nominală de 100 ruble transnistrene, emisă în anul 2005, într-un tiraj de 500 bucăți. Această emisiune a fost intitulată: "P.P. Verșigora - personalități din Transnistria".

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Verșigora a început să scrie literatură încă din perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial. El a scris nuvela Chekoltan, câteva povestiri și piesa de teatru Fagul din Kotovsk, al cărei manuscris s-a pierdut în timpul războiului.

Verșigora este autorul mai multor cărți, în special de istorie militară, consacrate luptei eroice a partizanilor:

  • Oameni cu conștiința curată (1946) - carte de memorii pentru care a obținut Premiul de Stat al URSS în anul 1947, tradusă în limba română în 1955;
  • Raidul din Carpați (1950) - volum de povestiri;
  • Raidul de pe San și Vistula (1959) - despre acțiunile partizanilor sovietici;
  • Arta militară a maselor populare. Schiță istorică (1961)- despre istoria mișcării de partizani;
  • Raidurile de partizani. Din istoria mișcării de partizani în anii 1941-1945 (1962) - coautor.

În anul 1960, el a publicat colecția de povestiri scurte “Ivan - eroul”, și în 1962 romanul Casa natală.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Герои Советского Союза: Краткий биографический словарь. Т.1. М.:Воениз.1987.
  • Герої партизанської боротьби на Україні. - Київ, 1948 кн.1
  • Люди легенд. Выпуск 1. М., 1965
  • Подвигом прославленные. Киев, 1985
  • Украинская ССР в Великой Отечественной войне ... 1941-1945 гг. Т.2. Киев, 1975.
  • Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie (Chișinău, 1985-1986)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Russkaia literatura XX veka. Tom 1, 2005[*][[Russkaia literatura XX veka. Tom 1, 2005 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]