Pentru cine bat clopotele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru cine bat clopotele
Autor Ernest Hemingway
Titlu original For Whom the Bell Tolls
Traducător D. Mazilu
Țara de apariție Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limbă engleză
Gen roman
Editura Charles Scribner's Sons
Data apariției 1940
Data apariției în România 1968
Tip media Tipăritură (Hardback & Paperback)
Număr pagini 471

Pentru cine bat clopotele (în engleză For Whom the Bell Tolls, traducere exactă în română Pentru cine bate clopotul) este un roman scris de Ernest Hemingway și publicat în 1940. Romanul prezintă povestea lui Robert Jordan, un tânăr american din Brigăzile Internaționale alăturate unității de gherilă republicană în timpul Războiului Civil Spaniol. Ca expert în folosirea explozibililor, el primește misiunea de a arunca în aer un pod în timpul atacului asupra orașului Segovia. Biograful lui Hemingway, Jeffrey Meyers, scrie că romanul acesta este considerat a fi una dintre cele mai bune scrieri ale lui Hemingway, alături de Fiesta, Bătrânul și marea și Adio arme.[1]

Surse de inspirație[modificare | modificare sursă]

Hemingway a scris Pentru cine bat clopotele în Cuba, Key West și Sun Valley (Idaho), în 1939.[2] În Cuba, el a locuit la Hotel Ambos-Mundos unde a lucrat la manuscris.[3][4] Romanul a fost finalizat în iulie 1940 și publicat în octombrie.[5][6] Romanul se inspiră din experiența sa în timpul Războiului Civil Spaniol, cu un protagonist american cu numele de Robert Jordan care luptă alături de soldații spanioli pentru unitățile republicane. [7] Romanul are trei tipuri de personaje: unele pur ficționale; unele inspirate din persoane reale, dar ficționalizate; și altele care au participat în realitate la război. Desfășurată în Munții Sierra de Guadarrama între Madrid și Segovia, acțiunea are loc pe parcursul a patru zile și trei nopți. Pentru cine bat clopotele a devenit un best-seller vândut într-o jumătate de milion de exemplare în câteva luni și a fost nominalizat pentru Premiul Pulitzer, reprezentând un triumf literar pentru Hemingway.[7] Publicat la 21 octombrie 1940, primul tiraj a fost vândut în 75.000 exemplare la prețul de 2,75 dolari.[8]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Acest roman este povestit prin prisma gândirii și a experiențelor lui Robert Jordan, un personaj inspirat din propriile experiențe ale lui Hemingway în Războiul Civil Spaniol, ca reporter pentru North American Newspaper Alliance. Robert Jordan este un american care călătorește în Spania pentru a lupta împotriva forțelor fasciste conduse de Francisco Franco.

Un comandant militar comunist rus i-a ordonat să treacă în spatele liniilor inamice și să distrugă un pod, folosindu-se de sprijinul unui grup de partizani care trăiau în munții din apropiere. (Uniunea Sovietică i-a ajutat și sfătuit pe republicani în Războiul Civil Spaniol.) În tabăra lor, Robert Jordan o întâlnește pe María, o tânără spanioloaică a cărei viață a fost afectată de executarea părinților ei de către fasciști și de violarea ei de către falangiști (parte a coliției fasciste) la izbucnirea războiului. Simțul său al datoriei se confruntă atât cu frica conducătorului grupului de partizani, Pablo, și cu lipsa de dorință a acestuia de a se angaja la o operațiune sub acoperire care s-ar putea termina tragic, cât și cu propria sa dorință de a-și trăi dragostea cu María. Nu este clar până aproape de final dacă ei vor reuși să arunce în aer podul și nici dacă dinamitarea podului a ajutat în vreun fel atacul republicanilor, deși au fost uciși mulți soldați fasciști. La sfârșitul romanului, Robert Jordan este rănit mortal, dar speră să ucidă câțiva soldați inamici și să îngreuneze acțiunile inamicilor înainte de a muri.

Romanul descrie brutalitatea războiului civil.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Robert Jordan – profesor universitar american de limba spaniolă și specialist în demolări și explozibili
  • Anselmo - călăuza bătrână a lui Robert Jordan
  • Golz - generalul care a ordonat distrugerea podului
  • Pablo - conducătorul unui grup de luptători antifasciști
  • Rafael – țigan incompetent și leneș, care face parte din grupul de partizani
  • María – tânăra iubită a lui Robert Jordan
  • Pilar – soția lui Pablo. O femeie în vârstă, dar hotărâtă, ea este conducătoarea de facto a grupului de partizani.
  • Agustín – luptător antifascist care înjură foarte mult
  • El Sordo (în română Surdul) – conducătorul unui grup de partizani
  • Fernando – luptător antifascist
  • Andrés și Eladio – frați; membri ai grupului lui Pablo
  • Primitivo – luptător de partizani în grupul lui Pablo
  • Joaquin – adolescent entuziast de convingeri comuniste; membru al grupului condus de El Sordo

Importanță literară și reacții critice[modificare | modificare sursă]

Limbajul[modificare | modificare sursă]

Încă de la publicarea sa, stilul povestirii și dialogurilor din romanul lui Hemingway a fost o sursă de controverse și de reacții critice negative. De exemplu, Edmund Wilson a remarcat prezența "unei atmosfere stranii de medievalism literar" în relația dintre Robert Jordan și Maria.[9] Acesta rezultă din trăsăturile distinctive ale romanului, și anume folosirea extensivă a arhaismelor de către Hemingway, implicând transliterări și false friend pentru a transmite limba spaniolă vorbită de personajele sale. Astfel, Hemingway utilizează arhaicul "thou" pentru a crea o paralelă cu formele pronominale spaniole "tú" (familiar) și "Usted" (formal). În plus, o mare parte a dialogurilor din roman sunt traduceri implicite directe din spaniolă, care produc un echivalent uneori ciudat în limba engleză. De exemplu, Hemingway folosește construcția "what passes that", [10], care este o transliterare implicită a construcției spaniole lo que Pasa. Aceasta transcriere se extinde la utilizarea de fals friends, cum ar fi "rare" (de la raro) în loc de "strange" și "syndicate" (de la sindicato) în loc de "trade union". [11] Într-o altă variație stilistică ciudată, Hemingway folosește un limbaj considerat "indecent" și "obscen" și înlocuiește "fuck" cu "muck" în dialogurile și gândurile personajelor, deși limbajul vulgar este folosit liber în limba spaniolă, chiar și atunci când echivalentul său este cenzurat în limba engleză (de exemplu, cuvintele spaniole "joder" și "me cago"). Expresia spaniolă de exasperare me cago en la leche se repetă pe tot parcursul romanului.

Stil narativ[modificare | modificare sursă]

Cartea este scrisă la persoana a III-a. Acțiunea și dialogul sunt întrerupte de secvențe de gândire ample ale lui Robert Jordan. Romanul conține, de asemenea, secvențe din gândirea celorlalte personaje, inclusiv Pilar și Anselmo. Secvențele de gândire sunt mai ample decât în cărțile anterioare ale lui Hemingway, în special în Adio arme, și sunt un mijloc narativ important pentru a explora principalele teme ale romanului.

În 1941, Comitetul pentru acordarea Premiului Pulitzer a trimis scrisori în care a recomandat premierea romanului Pentru cine bat clopotele. Consiliul de premiere a fost de acord; cu toate acestea, Nicholas Murray Butler, președintele de la acea vreme a Universității Columbia, a ignorat ambele propuneri și nu a acordat premiul pentru roman în acel an. [12]

Aluzii la evenimente reale[modificare | modificare sursă]

Acțiunea romanului are loc în iunie 1937, în cel de-al doilea an al Războiului Civil Spaniol.[13] Referirile la Valladolid, Segovia, El Escorial și Madrid sugerează că acțiunea are loc în contextul pregătirii încercării republicane de a ridica Asediul Madridului.

Bătălia anterioară de la Guadalajara, precum și haosul general și dezordinea, servesc ca fundal pentru roman: Robert Jordan afirmă, de exemplu, că el îi urmează pe comuniști deoarece ei au o disciplină superioară, o aluzie la divizarea și conflictele între anarhiști și comuniști din tabăra republicană.

Faimoasa scenă descrisă în capitolul 10, în care Pilar descrie executarea câtorva fasciști în satul ei, este inspirată din evenimentele care au avut loc în Ronda în 1936. Deși Hemingway a pretins mai târziu (într-o scrisoare din 1954 adresată lui Bernard Berenson) că a inventat în întregime acea scenă, el a atras atenția de fapt asupra evenimentelor de la Ronda. [14] În Ronda, aproximativ 500 de oameni, presupuși ca fiind simpatizanți fasciști, au fost aruncați de pe stâncile din defileu.[necesită citare]

Un număr de persoane reale care au jucat un rol în Războiul Civil Spaniol sunt incluse în carte, și anume:

  • Andreu Nin, unul dintre fondatorii Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM), partidul batjocorit de Karkov în cap. 18.
  • Indalecio Prieto, unul dintre liderii republicanilor, este menționat, de asemenea, în cap. 18.
  • Generalul José Miaja, care s-a ocupat de apărarea Madridului în octombrie 1936, și generalul Vicente Rojo, împreună cu Prieto, sunt menționați în cap. 35
  • Dolores Ibárruri, mai bine cunoscută ca La Pasionaria, este menționată în cap. 32.
  • Robert Hale Merriman, liderul voluntarilor americani din Brigăzile Internaționale, și soția sa, Marion, erau bine cunoscuți de Hemingway și el a servit ca posibil model pentru personajul principal al romanului.[necesită citare]
  • André Marty (André Massart), un lider comunist francez și comisar politic în Brigăzile Internaționale, își face o apariție scurtă, dar semnificativă, în cap. 42. Hemingway îl descrie pe Marty ca un intrigant vicios a cărei paranoie încurcă obiectivele republicanilor în război.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Southam, B.C., Meyers, Jeffrey (1997). Ernest Hemingway: The Critical Heritage. New York: Routledge. pp. 35–40, 314–367 
  2. ^ Meyers 1985, p. 326
  3. ^ Mellow 1992, p. 516
  4. ^ Totuși, o altă sursă spune că el a început scrierea acestei cărți la Hotelul Biltmore din Sevilla și a finalizat-o la "Finca Vigia".
  5. ^ Meyers 1985, p. 334
  6. ^ Meyers 1985, p. 339
  7. ^ a b Meyers 1985, pp. 335–338
  8. ^ Oliver, p. 106
  9. ^ Edmund Wilson, "Return of Ernest Hemingway" (Review of For Whom the Bell Tolls) New Republic, CIII (Oct. 28, 1940)
  10. ^ E.g., For Whom (p. 83)
  11. ^ Gladstein, M. R. (2006). „Bilingual Wordplay: Variations on a Theme by Hemingway and Steinbeck”. The Hemingway Review 26 (1): 81–95. doi:10.1353/hem.2006.0047. 
  12. ^ McDowell, Edwin (11 mai 1984). „Publishing: Pulitzer Controversies”. The New York Times: p. C26. http://www.nytimes.com/1984/05/11/books/publishing-pulitzer-controversies.html. 
  13. ^ În cap. 13, Robert Jordan gândește că "termenul de înapoiere n-are să se împlinească până în toamna lui 37. Am plecat în vara lui 36..." și face aluzii la neobișnuita cădere de zăpadă din munți în luna iunie.
  14. ^ Ramon Buckley, "Revolution in Ronda: The facts in Hemingway's For Whom the Bell Tolls", the Hemingway Review, Fall 1997

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]