Pentagramă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
O pentagramă este o stea cu cinci colţuri desenată cu ajutorul a cinci linii drepte. Cuvântul provine din limba greacă, unde πεντάγραμμον (pentagrammon), înseamnă "cu cinci linii".
Pentagrama în sine este antică, dar semnificaţiile adânci pe care noi le ştim sunt destul de recente. Aşa după cum veţi citi a fost folosită în multe moduri şi semnificaţiile s-au modificat radical.
Prima folosire a pentagramei a fost descoperit de istorici în jurul anului 3500 î.Hr. într-un oraş numit Ur, în vechea Mesopotamie. Au fost folosite ca ornamente pentru oale şi sunt legate de prima creere a limbii vorbite.
Mai târziu, pentagrama a fost folosită ca semn de roialitate, tot de aceeaşi Mesopotamie. Apoi a reprezentat Puterea Imperială, care a ajuns în cele patru colţuri ale lumii.
Pentagrama, de obicei cu un cap de ţap este folosită de Satanişti (mai mult LaVeyenii), dar şi de veneratorii diavolului, care au un stil de viaţă total diferit.
Mulţi oameni folosesc Pentagrama doar pentru a speria, pentru că este asociată Satanei/Diavolului, dar după cum ai citit, nu are nicio legătură cu asta. Dacă porţi Pentagrama şi oamenii sunt şocaţi, poţi să le explici că nu au motiv să fie intimidaţi şi că tu nu venerezi niciun diavol. Dacă ştii de ce o porţi, nu trebuie să-ţi fie ruşine de acest lucru şi să o ascunzi de părinţii tăi.
În esenţă, pentagrama este un simbol religios păgân. În zilele noastre, termenul „păgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravă. Cuvântul provine, de fapt, din latinescul paganus, care înseamnă locuitor al zonelor rurale. „Păgânii” erau, de fapt, ţăranii needucaţi, care practicau vechea religie întâlnită la ţară: a venerării naturii. Atât de mare era teama Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. – oraş; casă de la ţară), încât banalul termen „sătean” - vilain – a ajuns să definească un suflet păcătos.
Pentagrama este un simbol precreştin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau că lumea are două componente – cea masculină şi cea feminină. Zeii şi zeiţele lor colaborau pentru a menţine echilibrul de forţe. Zin şi Zang. Când masculinul şi femininul se aflau în echilibru, în lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama este reprezentativă pentru componenta feminină a tuturor lucrurilor – un concept pe care istoricii religiei îl numesc „femininul sacru” sau „Zeiţa”. În sensul său de bază, pentagrama o simbolizează pe Venus, zeiţa iubirii sexuale şi a frumuseţii.
