Pedro de Alcântara, Prinț de Grão Para
| Prințul Pedro de Alcântara | |
|---|---|
| Prinț de Grão Para | |
 |
|
| Căsătorit(ă) cu | Contesa Elisabeta Dobržensky de Dobrženicz |
| Urmași | |
| Prințesa Isabela, Contesă de Paris Prințul Pedro Gastão Prințesa Maria Francisca, Ducesă de Braganza Prințul João Maria Prințesa Teresa |
|
| Nume complet | |
| Pedro de Alcântara Luís Filipe Maria Gastão Miguel Gabriel Rafael Gonzaga | |
| Casa regală | Casa de Orléans-Braganza |
| Tată | Prințul Gaston, Conte de Eu |
| Mamă | Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei |
| Naștere | 15 octombrie 1875 Petrópolis |
| Deces | 29 ianuarie 1940 (64 ani) Petrópolis |
Pedro de Alcântara de Orléans și Braganza, Prinț de Grão Para (15 octombrie 1875 – 29 ianuarie 1940) a fost primul copil al Prințesei Imperiale a Braziliei Isabel și al soțului ei, Prințul Gaston, Conte de Eu, și moștenitor după mama sa a tronului Braziliei.
Biografie [modificare]
După ce bunicul său a fost detronat în 1889, Pedro a plecat în exil în Europa împreună cu mama sa; a crescut în Franța, la apartamentul familiei și la castelul tatălui, château d'Eu din Normandia.[1]
În 1908 Dom Pedro a vrut să se căsătorească cu Contesa Elisabeta Dobržensky de Dobrženicz (1875–1951) care, deși era o nobilă din Boemia, nu aparținea niciunei dinastii regale. Deși constituția imperiului brazilian nu cerea ca monarhul să facă o căsătorie egală,[2] mama sa a decis că mariajul nu va fi valabil dinastic pentru succesiunea braziliană.[2] Ca urmare, Pedro a renunțat la drepturile sale asupra succesiunii tronului Braziliei la 30 octombrie 1908 în favoarea fratelui său mai mic, Luís.[3][4][5][6][7][8][9]
După decesul Prințesei Imperiale în 1921, fiul fratelui său, Prințul Pedro Henrique de Orléans-Braganza, și-a asumat poziția de pretendent la tronul Braziliei. În anii 1930, prințul Pedro și familia sa s-au întors definitiv în Brazilia; au locuit la palatul Grão-Pará din Petrópolis.
După decesul lui Dom Pedro de Alcântara în 1940, fiul său cel mare, Prințul Pedro Gastão de Orléans-Braganza, a înaintat o cerere ca fiind adevăratul succesor (sprijinit de cumnații săi: pretendentul orléanist la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris, și pretendentul la tronul Portugaliei, Duarte Nuno, Duce de Braganza).
Note [modificare]
- ^ Montjouvent, Philippe de (1998) (în French). Le comte de Paris et sa Descendance. Charenton: Éditions du Chaney. p. 50. ISBN 2-913211-00-3
- ^ a b Sainty, Guy Stair. „House of Bourbon: Branch of Orléans-Braganza”. Chivalric Orders. http://www.chivalricorders.org/royalty/bourbon/brazil/orl-brag.htm. Accesat la 7 ianuarie 2009.
- ^ <BARMAN, Roderick J., Princesa Isabel do Brasil: gênero e poder no século XIX, UNESP, 2005
- ^ VIANNA, Hélio. Vultos do Império. São Paulo: Companhia Editoria Nacional, 1968, p.224
- ^ FREYRE, Gilberto. Ordem e Progresso. Rio de Janeiro: José Olympio, 1959, p.517 and 591
- ^ LYRA, Heitor. História de Dom Pedro II - 1825-1891. São Paulo: Companhia Editora Nacional, 1940, vol.III, p.300
- ^ Enciclopaedia Barsa, vol. IV, article "Braganza", p.210, 1992
- ^ JANOTTI, Maria de Lourdes. Os Subversivos da República. São Paulo: Brasiliense, 1986, p.255-7
- ^ MALATIAN, Teresa Maria. A Ação Imperial Patrianovista Brasileira. São Paulo, 1978, p.153-9
