Peştera Meziad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Peştera Meziad
Localizare	Harta Judetul Bihor

Peştera Meziad declarat monument al naturii, fiind o rezervaţie speologică, este mult cercetată iar în anul 1921 a fost vizitată de o echipă de geologi având în frunte pe renumitul speolog român Emil Racoviţă, este o peşteră mare, fiind una dintre primele peşteri amenajate şi mult timp una dintre cele mai lungi peşteri din România (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situată în judeţul Bihor pe Valea Meziadului în regiunea sud estică a Munţilor Pădurea Craiului şi zona de vest a Munţilor Apuseni. Peştera a fost reamenajată în anul 1972 şi deschisă turismului.

[modifică] Căi de acces

Se poate ajunge la peşteră folosind drumul naţional E-79 (76) dintre Oradea şi Vârfuri, cu ramificaţia spre Beiuş prin centrul oraşului, de aici peştera se află la o distanţă de 22 km, din Beiuş urmând şoseaua Roşia (Borod) - Aleşd. Din Beiuş până la satul Remetea sunt ca. 6 km, în Remetea luăm ramificaţia drumului spre Meziad, peştera fiind la ca. 3 km de satul Meziad, unde putem ajunge pe un drum forestier.

[modifică] Peştera

Peştera se află la o altitudine de 397 m iar gura de intrare a peşterii are o înălţime de 16 m şi o lăţime de 10 m. Peştera are două nivele de carstificare:

Nivelul inferior, care însumează 1.542 m şi se caracterizează prin spaţii neobişnuit de ample, măsurând frecvent între 20-30 m lăţime şi 15-20 m înălţime. După circa 400 m, galeriile se îngustează brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin două galerii greu accesibile şi care, din această cauză, nu sunt incluse în sectorul turistic al peşterii.
Nivelul superior, în lungime totală de 3.208 m, prezintă trei zone principale de racord cu galeria inferioară : Galeria Descendentă, Galena de Joncţiune şi Gâtul Dracului. Suprapunerea celor două niveluri în regiunea Podului Natural creează un spectacol deosebit de impresionant, înălţimea totală a cavernamentului ajungând aici la 35 m.

În peşteră s-au găsit urme din paleolitic, neolitic, fiind o peşteră locuită de Homo sapiens şi de animale ca Ursus spelaeus. Peştera oferă condiţii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formează o colonie destul de mare în Sala Liliecilor.

Alte galerii şi formaţiuni:

Galerii: Galeria Gururilor, Galeria Prăbuşirilor, Galeria Tulnicului, Galeria Descendentă, Galeria Ponorului, Galeria cu Şanţ
Săli: Sala Liliecilor, Sala Turnurilor, Sala Oaselor
Altele: Poşta, Pârârul Gropilor, Gâtul Dracului, Valea Peşterii