Pavel Tebeul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pavel Tebeul

Pavel Tebeul (227-341) este considerat în istoria monahismului ca primul ascet care s-a retras în "cele mai dinăuntru ale pustiului", primul eremit sau pustnic. El este prăznuit de Biserică pe data de 15 ianuarie.

Viața[modificare | modificare sursă]

Cuviosul Pavel era din Egipt, din Tebaida de Sus, fiind bogat și învățat. A fugit în pustie în timpul persecuției lui Decius (250-253) din 250 – aflând că unchiul său, ca să-i ia averea, intenționează să-l dea pe mâinile prigonitorilor – și a rămas mai pe urmă pentru toată viața în deșert.

Sfântul Antonie cel Mare, auzind despre el, l-a căutat în pustie, și găsind-l a povestit apoi despre viața lui îmbunătățită, locul anevoios în care trăise, și celelalte osteneli pe care le-a făcut în viața lui de 114 ani, din care 91 și i-a petrecut în pustie.

Dar viața lui în detaliu a scris-o mai târziu Ieronim. Aceasta însă este considerată mai mult o operă literară decât una istorică.

Din imnografia slujbei sfântului Pavel Tebeul[modificare | modificare sursă]

"Săvârșind trecerea cea secetoasă a vieții, purtătorule de Dumnezeu, ai cufundat pe vrăjmașii cei netrupești în căința lacrimilor tale, cuvioase Pavel, părintele nostru; și primind har de minuni, roagă-te neîncetat pentru noi." (Condacul preacuviosului Pavel, glasul al 2-lea)
"Cu razele faptelor bune ai alungat în chip arătat negura patimilor, Părinte, primind în inima ta luminarea Duhului." (stihira a doua, cântarea a 3-a, canonul cuviosului Pavel, alcătuit de Ioan Damaschinul; în: Mineiul pe ianuarie, ed. 1954)
"Cu focul dragostei lui Hristos ai ars spinii patimilor și pe tine te-ai arătat, Părinte, lăcaș Duhului." (stihira a doua, cântarea a 4-a, canonul cuviosului Pavel Tebeul)

Legături externe[modificare | modificare sursă]