Paul Scholes
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
||
| Data naşterii: | 16 noiembrie, 1974 | |
| Locul naşterii: |  Salford, Anglia |
|
| Înălţime: | 1,70 m. | |
| Greutate: | 63 kg | |
| Poziţie: | Mijlocaş Ofensiv | |
| Ţara: | Anglia |
|
| Număr (echipa naţională): | 8 | |
| Meciuri jucate la echipa naţională: | 66 | |
| Goluri la echipa naţională: | 14 | |
| Club: | Manchester United |
|
| Număr (echipa de club) | 18 | |
| Meciuri jucate la echipă: | {{{Meciuri echipă}}} | |
| din care în divizia A: | {{{Meciuri divizia A}}} | |
| Goluri la echipa de club: | 95 | |
| Cluburi anterioare: | Provenit de la academia clubului Manchester United | |
| Porecle: | The Ginger Prince, Ginger Ninja, Scholesy, Afin | |
Paul Scholes este un jucător de fotbal englez care a jucat întreaga carieră la clubul de fotbal Manchester United. Unul dintre cei mai decoraţi jucători ai generaţiei sale[1], Scholes a fost lăudat de multe ori pentru modestia de care a dat dovadă, pentru atitudinea sa pe teren[2], pentru pasele sale dintr-o bucată şi golurile înscrise, mai ales cele de la distanţă.
Cuprins |
[modifică] Cariera de jucător(la club)
[modifică] Cariera timpurie
Născut în Spitalul Hope (hope = speranţă), Salford, Anglia, Scholes s-a antrenat la clubul Manchester United de la vârsta de 14 ani. În vara anului 1991 , Scholes renunţă la şcoală dedicându-se carierei de jucător, iar în primul său sezon la juniorii clubului , îşi conduce echipa spre câştigarea Cupei Angliei pentru Juniori. Debutul pentru prima echipă a clubului a fost la data de 24 septembrie 1994, când a înscris de două ori într-o înfrângere cu 2-3 în faţa echipei Ipswich Town. A trecut la profesionişti pe 23 iulie 1993 însă nu şi-a făcut loc în echipa de pe Old Trafford decât în sezonul 1994-1995, sezon în care a jucat în 17 meciuri însciind 5 goluri. Jucătorul de 20 de ani devenise o promisiune care putea evolua la acelaşi nivel cu vedetele echipei din acel moment, Éric Cantona sau Andy Cole. În finala FA Cup (Cupa Angliei), din acelaşi sezon, pierdută de Manchester United în faţa lui Everton FC, Scholes a fost în două rânduri aproape să înscrie. Scholes a devenit titular în echipă abia în sezonul 1997-1998, când a intrat, după a noua etapă, în locul accidentatului Roy Keane.
În sezonul 1998-1999, Paul Scholes a fost un jucător esenţial pentru echipa sa, într-un sezon în care Manchester United a câştigat titlul în Anglia, FA Cup (Cupa Angliei) şi Liga Campionilor. A înscris unul dintre cele două goluri din finala cupei împotriva lui Newcastle FC însă nu a jucat în finala Ligii Campionilor, îpotriva lui Bayern Munchen, fiind suspendat datorită cumului de cartonaşe galbene.
De atunci, Paul Scholes s-a transformat într-un jucător de nivel mondial. A devenit un jucător cheie la Manchester United.
În cei zece ani în care ajucat în prima echipă a clubului, Paul Scholes a câştigat şapte titluri de campion, trei cupe FA (cupa Angliei), super-cupa europei, Cupa Intercontinentală şi multe alte premii personale.
Paul Scholes nu are un impresar, lucru neobişnuit pentru majoritatea fotbaliştilor moderni, negociindu-şi contractele personal. Dă interviuri şi acceptă contracte de publicitate foarte rar.
[modifică] Cariera recentă
Retragerea lui Scholes de la echipa naţională a Angliei a ajutat clubul să reintre în formă, la începutul sezonului 2005. Din păcate pentru el, a ratat a doua parte a competiţiei din cauza problemelor cu vederea. Cauza acestor probleme a fost nesigură, la început punându-i lui Scholes cariera în balanţă.[3]. A trecut de aceste probleme fiind introdus în teren în ultimul meci al sezonului, împotriva lui Charlton Athletic, însă probleme sale cu vederea nu au fost total rezolvate.[4]
Pe 22 octombrie 2006, în victoria cu 2-0 în faţa lui Liverpool pe Old Trafford, 12 ani după ce marcase primul său gol pentru Diavoli, Paul Scholes a devenit unul dintre cei nouă jucători care au atins 500 de prezenţe în campionat pentru Manchester United călcându-le pe urme unor jucători ca Bobby Charlton, Bill Foulkes, Denis Irwin şi colegilor săi actuali, Ryan Giggs şi Gary Neville. Scholes a deschis scorul în minutul 39, introducând balonul în poartă după o centrare venită de la Ryan Giggs. Rio Ferdinand a înscris cel de-al doile gol, în minutul 66. Scholes a fost numit omul meciului, după meci acordând chiar şi un interviu.
Pe lângă lovitura dată lui Liverpool, a mai înscris de două ori înainte de Crăciun; un şut în vinclul porţii de la 42 de metri în Liga Campionilor împotriva lui Fc Copenhaga pe 17 octombrie şi un voleu incredibil de la 30 de metri, şutat sub bară împotriva celor de la Aston Villa, pe 23 decembrie. Ultimul a fost votat Golul Lunii în Premier League, BBC numindu-l "cel mai frumos Gol al Lunii din totdeauna".
Forma bună pe care a avut-o în sezonul 2006-2007 i-a facut pe jucătorii echipelor rivale din campionat să declare că Scholes ar trebui să fie numit jucătorul anului. Thierry Henry şi Cesc Fabregas de la Arsenal F.C., Luis García de la Liverpool FC au recunoscut că Paul Scholes este jucătorul lor favorit. Mulţi jurnalişti sportivi au spus că Scholes a fost din punctul lor de vedere cel mai bun jucător al anului, peste golgheterii Cristiano Ronaldo sau Didier Drogba, însă a ieşit după cei doi, Ronaldo câştigând trofeul.
[modifică] Cariera Internaţională
Scholes a debutat la naţionala Angliei într-un meci amical împotriva Africii de Sud în 1997, fiind inclus în lotul Angliei pentru Cupa Mondială Franţa 98. Anglia a avut ca adversari în grupă pe Columbia, Tunisia şi România. În primul meci, împotriva Tunisiei, Scholes a marcat golul de 2-0, un şut frumos cu piciorul drept în colţul porţii apărate de El Ouaer.
Cariera sa internaţională a continuat şi după eliminarea Angliei de la Cupa Mondială de către Argentina. Scholes a reuşit un hat-trick împotriva Poloniei. În plus, a înscris ambele goluri împotriva Scoţiei în preliminariile Euro 2000. Când a fost eliminat împotriva Suediei pe Wembley în 1999, a devenit primul jucător englez din istorie care a primit cartonaşul roşu pe teren propriu.[5]
La începutul noului secol, Scholes a devenit un jucător esenţial pentru echipa naţională. A jucat la Cupa Mondială din 2002, purtând numarul 8. Progresul lui Frank Lampard l-a forţat să joace mijlocaş stânga la Euro 2004, lucru care îi displăcea. Scholes şi-a anunţat retragerea în august 2004, declarând că familia şi Manchester United sunt mai importante.
[modifică] Trofee
[modifică] Cu Manchester United (1994 - prezent)
- FA Premier League - Campion (7): 1995/96, 1996/97, 1998/99, 1999/00, 2000/01, 2002/03, 2006/2007
- FA Premier League - Vice-campion: 1994/95, 1997/98, 2005/06
- FA Cup - Câştigător (3): 1996, 1999, 2004
- FA Cup - Finalist (3): 1995, 2005, 2007
- Cupa Ligii - Câştigător (1): 2006
- Liga Campionilor - Câştigător: 1999
- Cupa Intercontinentală: - Câştigător: 1999
- Super Cupa Angliei - Câştigător(4): 1994, 1996, 1997, 2003
[modifică] Referinţe
- ^ Mathieson, Stuart. "Scholes sticks to his guns", Manchester Evening News, 21 Octombrie 2006.
- ^ Ladyman, Ian. "Scholes has proved that you don't have to be flash to be a legend in the Premiership", The Daily Mail, 2 ianuarie 2007
- ^ „Scholes career in the balance”.
- ^ „Scholes still troubled by vision problems”.
- ^ „English International Disciplinary Records”.
