Paul Alexiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Paul Alexiu (n. 8 aprilie 1893; București, - d. 30 septembrie 1963; București), a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial alături de forțele germane și a fost decorat cu medalia Vulturul German în 1943.

Studii militare:

Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1911-1913), Școala Superioară de Război (1920-1922).

Funcții militare:

1941 – 10 ianuarie 1942 - Comandantul Regimentului 3 Artilerie.

10 ianuarie 1942 – 31 mai 1943 - Comandantul Diviziei 10 Artilerie.

1 iunie 1943 – 1 decembrie 1944 - în rezervă.

1 decembrie 1944 – 16 aprilie 1945 - Comandantul artileriei Armatei 1-a.

17 aprilie 1945 – 16 august 1946 - Comandantul Diviziei 18.

16 august 1946 – 27 decembrie 1947 - Inspector de Artilerie.

27 decembrie 1947 – 8 aprilie 1949 - Comandantul Regiunii a 2-a Militară.

8 aprilie 1949 – 20 martie 1950 - Comandantul Apărării Antiaeriene.

Promovat:

General de Brigadă - 1943.

General de Divizie - 1945.

S-a remarcat, în cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul încercărilor sovietice de debarcare de la Durande și Eltigen (iulie 1942), în luptele de la est de Vah-Slovacia (aprilie 1945).

A fost trecut definitiv în rezervă la 20 martie 1950.

A fost arestat în perioada 21 ianuarie 1954-21 septembrie 1955, fiind acuzat, pe nedrept, de măsuri luate împotriva populației civile din zona Odessa în octombrie 1941.