Patru eseuri despre libertate

„Patru eseuri despre libertate” este o lucrare scrisă de filozoful englez evreu Isaiah Berlin, publicată în 1969.

Berlin, fiind conștient de faptul că o libertate fără anumite limitări nu poate fi dezirabilă, încearcă să traseze limitele în care individul să-și poată manifesta intențiile și să-și poată urmări propriul scop, fără însă a afecta libertatea celorlalți.

Berlin definește conceptele de libertate negativă și libertate pozitivă - „ambele fiind fundamentale – două accepțiuni care au jucat un rol decisiv în istoria oamenilor”, spune Berlin.

Libertate pozitivă

Libertatea pozitivă este înțeleasă de Berlin ca fiind absența unei voințe arbitrare care se impune, adică individul trebuie să fie propriul său stăpân.

Libertatea negativă

Libertatea negativă presupune restrângerea amestecului statului la un nivel cât mai mic. Ea presupune o anumită libertate personală și interese particulare. Libertatea negativă fiind o manifestare a voinței în scopurile dorite, pare a exprima același lucru ca și libertatea pozitivă. Acest lucru îl recunoaște și Berlin: cele două concepte pot, la prima vedere, să pară două concepte nu prea depărtate logic unul de altul, două modalități, una negativă și una pozitivă, de a spune aproape același lucru.

Libertate pozitivă rezultă din egoismul uman și din dorința de a fi propriul stăpân – de a hotărî singur ce e bine pentru el, într-un cuvânt de a fi autonom.