Pasul Oituz
| Pasul Oituz | |
 Reprezentare 3D a pasului Oituz | |
| Altitudine | 866 m |
|---|---|
| Munți | Nemira la nord Munții Brețcului la sud |
| Coordonate | 46°3′51.15″N 26°22′22.49″E / 46.0642083°N 26.3729139°E |
| Țară |  România |
| Văi | Brețcu Oituz |
| Ascensiune începând din | Satul Brețcu Satul Poiana Sărată |
| Drum de acces |  E574  DN11 |
| Perioadă de închidere | Deschis tot timpul anului |
  Pasul Oituz (România) | |
Modifică date / text  | |
Pasul Oituz este o trecătoare situată pe drumului național 11 în grupa centrală a Carpaților Orientali, între Munții Nemira – la nord și Munții Brețcului (subunitate a Carpaților de Curbură) la sud, la altitudinea de 866 m.[1]
Date geografice[modificare | modificare sursă]
Pasul asigură legătura între valea Oituzului[1] (Județul Bacău) și Depresiunea Brașovului (Județul Covasna), mai precis între orașele Onești și Târgu Secuiesc pe un tronson suprapus drumului european E574.[2]
Ce mai apropiată stație de cale ferată se găsește la Brețcu, pe calea ferată secundară 404 Sfântu Gheorghe - Covasna - Brețcu.
În apropiere se găsesc – spre sud respectiv sud–est pasurile Mușat și Soveja, iar spre nord pasurile Cărpineni și Uz, iar spre nord–vest Cașin.
Istorie[modificare | modificare sursă]
.svg)
Pasul a constituit dintotdeauna una dintre cele mai importante porți ale Transilvaniei. Cercetările arheologice dovedesc utilizarea trecătorii cel puțin din neolitic. Pe aici a trecut cel mai scurt drum între Dacia transcarpatică și gurile Dunării, folosirea frecventă a acestui drum fiind indicată de existența castrului roman Angustia de la Brețcu. De asemeni, invaziile populațiilor migratoare au găsit pe aici o poartă lesnicioasă,[3] astfel că în 1241-1242 pe aici a trecut un corp de oaste mongolă după ce a distrus Episcopia Cumaniei.[4]
În Evul Mediu Pasul Oituzului a reprezentat cea mai importantă trecătoare dintre regiunile de la est de Carpați și Transilvania.[4] Acesta a servit atât ca drum comercial ce a unit Brașovul și Țara Bârsei cu gurile Dunării[3] (portul Chilia[4]) – respectiv cu Suceava,[5] cât și ca o cale de emigrare, în cazul prezenței unor condiții istorice aspre și injuste.[3] Pe aici a trecut în 1467 armata lui Matei Corvin spre Moldova[6], iar în 1576 István Báthori în drumul său pentru a deveni rege al Poloniei.[7] Mihai Viteazul a trecut tot pe aici la 1600 cu un corp de oaste, pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă.[8] De asemeni trecătoarea a fost locul unor bătălii, cele mai cunoscute fiind cele din Primul Război Mondial.
Șoseaua existentă aici a fost construită de către Imperiul Austro-Ungar[9] în 1847. Au existat și planuri de construcție a unei căi ferate spre Galați (contele István Széchenyi).[necesită citare]
Obiective turistice de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]
În gura pasului pe vârful Muntelui Răchitiș (maghiară Rakottyás), sunt ruinele cetății Rákóczy construită în secolul XV (cod LMI CV-I-s-A-13071). Aceasta a fost menită atât să vegheze drumul de acces spre valea Râului Negru cât și să fie un punct de colectare a vămii.[10]
Pe Dealul Coșna din satul Oituz se găsește Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial (cod LMI CBC-IV-m-A-00935), ridicat în 1924 în amintirea luptelor purtate aici – operă a sculptorului Vasile Ionescu-Varo.[11]
Pe teritoriul comunei Brețcu, se află:
- Monumentul ridicat în 1899 în amintirea împărătesei Elisabeta a Austriei, cunoscută și sub numele de Sisi.[12]
- Castrul roman Angustia – aflat în fața pasului, la nord-est de satul Brețcu.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Harta turistică a Munților Nemira, Ing. Mihai Albotă, 1982
- ^ Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România
- ^ a b c Depresiunea Târgu Secuiesc - Studiu de Geografie Umană, Claudia Căpățină, Rezumat Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, 2011, p. (23-25, 32,34), accesat 2014.03.22
- ^ a b c Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, 2011, ISBN 978-973-703-693-3, p. (223, 324, 354, 468), accesat 2014.03.22
- ^ Orașul din spațiul românesc între Orient și Occident – Tranziția de la medievalitate la modernitate, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, ISBN 978-973-703-268-3, p.69, accesat 2014.03.22
- ^ O istorie a românilor: Din perioada romană până la desăvârșirea unității naționale, R.W. Seton-Watson, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2009, ISBN 978-973-1871-39-4, p.36, accesat 2014.03.22
- ^ Kőváry László; Erdély építészeti emlékei, Kiadja Stein J. Muz. Egyl. Könyvárus, Kolozsvár, 1866, p. 132
- ^ Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan) Arhivat în , la Wayback Machine., cjph.ro, accesat 2014.03.22
- ^ Considerații de geografie istorică a comunei Oituz Arhivat în , la Wayback Machine., portalul Primăriei Oituz primariaoituz.ro, accesat 2014.03.22
- ^ Orange a distrus curtea Cetății Rákoczy, pentru a-și instala o antenă Arhivat în , la Wayback Machine., Veronica Marinescu, 17 decembrie 2003, ziarul Curierul Național, accesat 2014.03.22
- ^ Monumentul eroilor cavaleriei, oituz.ro, accesat 2014.03.22
- ^ Pasul Oituz 866 m, monumentul lui SISSI
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6
- Lectură suplimentară
- hu Balázs Orbán; A Székelyföld leírása; Budapest; 1869; XX – Az ojtozi szoros
Vezi și[modificare | modificare sursă]
