Paramyxoviridae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ParamyxovirusuriAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Clasificare științifică
Grupă: Grupă IV ((+)csARN)
Familie: Paramyxoviridae
Genera

Subfamilia Paramyxovirinae
   Avulavirus
   Henipavirus
   Morbilivirus
   Rubulavirus
   Respirovirus
Subfamilia Pneumovirinae
   Pneumovirus
   Metapneumovirus

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Familia Paramyxoviridae aparține grupei 4 conform clasificării Baltimore, ce cuprinde :

Structură[modificare | modificare sursă]

Structură fizică[modificare | modificare sursă]

Virionul are anvelopă virală , forma sa fiind sferică, filamentoasă sau pleomorfică.AȘa numitele proteine de fuziune (F) și proteine de atașare( cu proprietăți hemaglutinante[1] , și neuramidazice[2]) apar la suprafața [3] virionului sub forma așa numiților țepi.Proteina matriceală aflată în interiorul anvelopei asigura stabilitatea structural a virusului.Nucleocapsida încorporează ARN, proteine nucleocapsidice, fosfoproteine și polimeraza (formată din 2 proteine)

Structura genomului[modificare | modificare sursă]

Genomul este format din ARN monocatenar , 15200-15900 nucleotide.ARN monocatenar, cu polaritate negativă impune prezența unei transcriptaze virale, a cărei activitate este asigurată de cele 2 tipuri de proteine [4]:Proteina P, (polimerază)și Proteina L (large).Regiunile extracistronice (zone care nu codează) includ:

  • Regiunea 3’ , formată din 50 nucleotide ce funcționează ca promotor al transcripției
  • Transportorul 5’ 50-161 nucleotide
  • Regiunile intergenomice dintre gene; acestea au lungimi de 3 nucleotide (în cazul genurilor morbilivirus, respirovirus și henipavirus), sau variabile , circa 1-56 nucleotide (cazul genului rubulavirus și subfamiliei pneumovirinae).

Fiecare genă conține o secvență start/stop la capetele unde are loc procesul de transcripție.Apare un fenomen interesant de transcripție polară (secvența genelor genomice este păstrată în cadrul familiei), prin care gena aflată mai aproape de capătul 3’ , este trasncripționatăîn cantitate mai mare față de cele aflate mai aproape de capătul 5’. Secvența genelor este[5] :

  • Nucleocapsidă - fosfoproteine - matrix - proteina F - proteinele de atașare - L (large)

Proteine[modificare | modificare sursă]

  • Proteina N -proteina nucleocapsidei, asociată cu ARN genomic asigură protecția acestuia de acțiunea nucleazei
  • Proteina P situată între proteinele N și L , este parte a ARN polimerazei
  • Proteina M proteina matriceală asamblată între anvelopa virală și nucleocapsida, rol în menținerea integrității structurale a virionului
  • Proteina F numită și proteina de fuziune, aflată la suprafața anvelopei nucleare , mediază intrarea virusului în celula gazdă.Acest proces are loc prin inducerea fuziunii între anvelopa virală și membrana celulară.O condiție caracteristică și necesară pentru anumiți aparmixoviruși este ca valoarea pH-ului sa fie neutru [6]
  • Proteina(ele) H/HN/G, atașate de suprafața celulară sub formă de țepi.se leagă de acidul sialic, facilitînd astfel intrarea în celula gazdă.
    • Proteina H (hemaglutină) aparține genurilor Morbilovirus, Henipavirus, aceste virusuri determinând aglomerarea (aglutinarea ) celulelor sanguine.
    • Proteina HN sunt caracteristice genurilor Respirovirus și Rubulavirus.Aceste virusuri posedă capacități de hemaglutinante (H)și neuramidazice (N), ce le conferă posibilitatea scindării acidului sialic la suprafața celulelor infectate, prevenind astfel reatașarea virusului la suprafața celulei respective
    • Proteina G caracteristică Pneumovirinae.Aceste virusuri nu au capacități de hemaglutinare și neuramidazice, din această cauză proteinele aflate la suprafața au fost denumite glicoproteine (G)
  • Proteina L (large) subunitate catalitică a ARN , dependentă de ARN polimerază
  • Proteinele satelit (accesory protein) mecanism cunoscut sub denumirea "editare de ARN", proces prin care proteinele sunt sintetizate prin gena P.Sinteza nu este esențială pentru replicarea virală, dar poate ajuta la supraviețuirea in vitro sau poate fi implicată in reglarea transformării ARNm în sinteză antigenomică

Paramyxovirusuri patogene[modificare | modificare sursă]

Din această familie fac parte numeroase virusuri: virusul urlian, virusul rubeolic, virusul sincițial respirator(provoacă bronșiolită și pneumonie la sugari și copii), virusul gripei , metapneumovirusul.Provoacă diferite boli la diferite specii de animale: foci și câini (virusul jigodiei), delfini-morbilivirusul, la vaci - virusul pestei bovine.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Paramyxoviridae