Paramyxoviridae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Paramyxovirusuri
Clasificare ştiinţifică
Grupă: Grupă IV ((+)csARN) Familie: Paramyxoviridae
Genera
Subfamilia Paramyxovirinae    Avulavirus    Henipavirus    Morbilivirus    Rubulavirus    Respirovirus Subfamilia Pneumovirinae    Pneumovirus    Metapneumovirus

Cuprins 1 Caracteristici 2 Structură 2.1 Structură fizică 2.2 Structura genomului 2.3 Proteine 3 Paramyxovirusuri patogene 4 Bibliografie 5 Link-uri externe

[modifică] Caracteristici

Familia Paramyxoviridae aparţine grupei 4 conform clasificării Baltimore, ce cuprinde :

• Subfamilia Paramyxovirinae
  • Genul Avulavirus (specii: Virusul Newcastle)
  • Genul Henipavirus (specii: Virusul Hendra, Virusul Nipah)
  • Genul Morbillivirus (specii Virusul Measles ; oVirusul pestei bovine , Virusul jigodiei canine , Virusul jigodie focilor)
  • Genul Respirovirus (specii Virusul Sendai, Virusul gripei umane 1 şi Virusul gripei umane 3|3]] (cunoscute şi sub denumirea de virusuri reci
  • Genul Rubulavirus (specii Virusul Mumps ,Virusul simian al gripei , Virusul Menangle, Virusul Tioman)
  • Genus TPMV-like viruses (Tupaia paramyxovirus)
• Subfamily Pneumovirinae
  • Genul Pneumovirus ( Virusul sinciţial respirator, Virusul sinciţial respirator al bovinelor)
  • Genul Metapneumovirus (Pneumovirusul avian)
• Virusuri neclasificate
  • Virusul Fer-de-Lance
  • Virusul Nariva
  • Tupaia paramyxovirus
  • Virusul Salem
  • Virusul J
  • Virusul Mossman
  • Virusul Beilong

[modifică] Structură

[modifică] Structură fizică

Virionul are anvelopă virală , forma sa fiind sferică, filamentoasă sau pleomorfică.AŞa numitele proteine de fuziune (F) şi proteine de ataşare( cu proprietăţi hemaglutinante[1] , şi neuramidazice[2]) apar la suprafaţa [3] virionului sub forma aşa numiţilor ţepi.Proteina matriceală aflată în interiorul anvelopei asigura stabilitatea structural a virusului.Nucleocapsida încorporează ARN, proteine nucleocapsidice, fosfoproteine şi polimeraza (formată din 2 proteine)

[modifică] Structura genomului

Genomul este format din ARN monocatenar , 15200-15900 nucleotide.ARN monocatenar, cu polaritate negativă impune prezenţa unei transcriptaze virale, a cărei activitate este asigurată de cele 2 tipuri de proteine [4]:Proteina P, (polimerază)şi Proteina L (large).Regiunile extracistronice (zone care nu codează) includ:

• Regiunea 3’ , formată din 50 nucleotide ce funcţionează ca promotor al transcripţiei
• Transportorul 5’ 50-161 nucleotide
• Regiunile intergenomice dintre gene; acestea au lungimi de 3 nucleotide (în cazul genurilor morbilivirus, respirovirus şi henipavirus), sau variabile , circa 1-56 nucleotide (cazul genului rubulavirus şi subfamiliei pneumovirinae).

Fiecare genă conţine o secvenţă start/stop la capetele unde are loc procesul de transcripţie.Apare un fenomen interesant de transcripţie polară (secvenţa genelor genomice este păstrată în cadrul familiei), prin care gena aflată mai aproape de capătul 3’ , este trasncripţionatăîn cantitate mai mare faţă de cele aflate mai aproape de capătul 5’. Secvenţa genelor este[5] :

• Nucleocapsidă - fosfoproteine - matrix - proteina F - proteinele de ataşare - L (large)

[modifică] Proteine

• Proteina N -proteina nucleocapsidei, asociată cu ARN genomic asigură protecţia acestuia de acţiunea nucleazei
• Proteina P situată între proteinele N şi L , este parte a ARN polimerazei
• Proteina M proteina matriceală asamblată între anvelopa virală şi nucleocapsida, rol în menţinerea integrităţii structurale a virionului
• Proteina F numită şi proteina de fuziune, aflată la suprafaţa anvelopei nucleare , mediază intrarea virusului în celula gazdă.Acest proces are loc prin inducerea fuziunii între anvelopa virală şi membrana celulară.O condiţie caracteristică şi necesară pentru anumiţi aparmixoviruşi este ca valoarea pH-ului sa fie neutru [6]
• Proteina(ele) H/HN/G, ataşate de suprafaţa celulară sub formă de ţepi.se leagă de acidul sialic, facilitînd astfel intrarea în celula gazdă.
  • Proteina H (hemaglutină) aparţine genurilor Morbilovirus, Henipavirus, aceste virusuri determinând aglomerarea (aglutinarea ) celulelor sanguine.
  • Proteina HN sunt caracteristice genurilor Respirovirus şi Rubulavirus.Aceste virusuri posedă capacităţi de hemaglutinante (H)şi neuramidazice (N), ce le conferă posibilitatea scindării acidului sialic la suprafaţa celulelor infectate, prevenind astfel reataşarea virusului la suprafaţa celulei respective
  • Proteina G caracteristică Pneumovirinae.Aceste virusuri nu au capacităţi de hemaglutinare şi neuramidazice, din această cauză proteinele aflate la suprafaţa au fost denumite glicoproteine (G)
• Proteina L (large) subunitate catalitică a ARN , dependentă de ARN polimerază
• Proteinele satelit (accesory protein) mecanism cunoscut sub denumirea "editare de ARN", proces prin care proteinele sunt sintetizate prin gena P.Sinteza nu este esenţială pentru replicarea virală, dar poate ajuta la supravieţuirea in vitro sau poate fi implicată in reglarea transformării ARNm în sinteză antigenomică

[modifică] Paramyxovirusuri patogene

Din această familie fac parte numeroase virusuri: virusul urlian, virusul rubeolic, virusul sinciţial respirator(provoacă bronşiolită şi pneumonie la sugari şi copii), virusul gripei , metapneumovirusul.Provoacă diferite boli la diferite specii de animale: foci şi câini (virusul jigodiei), delfini-morbilivirusul, la vaci - virusul pestei bovine.

[modifică] Bibliografie

• http://www.virology.net/Big_Virology/BVRNApara.html
• http://www.losmicrobios.com.ar/microbios/imagenes.cfm?FOTO=10
• http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ICTVdb/ICTVdB/48110000.htm
• http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ICTVdb/Ictv/fs_param.htm
• http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ICTVdb/ICTVdB/48000000.htm
• http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ICTVdb/ICTVdB/48000000.htm

[modifică] Link-uri externe

• Paramyxoviruses (1998) — morphology, genome, replication, pathogenesis
• Hendra virus has a growing family tree (2001) CSIRO Paramyxovirus press release.