PIN (cod)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

PIN, acronim al sintagmei engleze Personal Identification Number (în română Număr Personal de Identificare), este un cod numeric (un număr de lungime 4-12 cifre) cu caracter confidențial, introdus pentru accesarea unui sistem, serviciu, permisiuni, etc., de către un utilizator.

În 2006, James Goodfellow, inventatorul PIN-ului a primit un premiu OBE în Lista de Onoare a Zilei de naștere a Reginei.

Un număr personal de identificare este un secret împărțit între un utilizator și un sistem care poate fi utilizat să autentifice utilizatorul în sistem. În mod normal, utilizatorul este rugat să introducă o identificare neconfidențială și un PIN confidențial ca să poată accede la sistem. După ce recunoaște identitatea utilizatorului și citește PIN-ul introdus de acesta, sistemul caută într-o bază de date proprie, PIN-ul aparținând identității utilizatorului și îl compară cu PIN-ul introdus. Dacă acestea două se potrivesc, utilizatorul primește acces în sistem. Dacă cele două nu se potrivesc, atunci accesul este refuzat.

PIN-ul este de obicei un număr format din 4 cifre, între 0000-9999, rezultând astfel 10.000 de numere posibile, astfel că în încercarea de a afla acest numar, ar fi nevoie să se încerce de 9999 de ori pentru a afla PIN-ul corect. Marea majoritate a sistemelor de verificare a PIN-ului, prezintă și un contor de încercări integrat, multe acceptând doar trei incercari; la a treia introducere greșită a unui PIN, sistemul blochează contul și chiar reține media de acces, considerându-se încercare de fraudă. Astfel probabilitatea de ghicire a unui PIN este redusă; de asemenea, metodele de identificare, algoritmii de verificare și generare a PIN-urilor pe care băncile și bancomatele le foloseau în trecut au evoluat foarte mult, totul în vederea creșterii securității accesului la sistemele informatice.

PIN-ul este folosit adesea pentru bancomate, pentru obținerea accesului la un cont; de asemenea pentru realizarea de plăți (așa zisa plată cu cardul), se folosește accesul prin PIN. În ultimul timp, sistemul tradițional de semnare a „creditului” începe să fie înlocuit cu sistemul „Chip and PIN”, unde clientul este rugat să introducă PIN-ul, în loc să semneze. A devenit o prezență obișnuită utilizarea PIN-ului la utilizarea telefoanelor mobile (PIN telefon), sau accesarea rețelei de telefonie/date a unui operator (PIN cartelă).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]