Păuşeşti-Măglaşi, Vâlcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Păuşeşti-Măglaşi

[[Imagine:{{{imagine}}}|240px|{{{descriere}}}]] {{{descriere}}} [[Imagine:|80px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ	Vâlcea
Zonă metropolitană	[[{{{zona_metropolitana}}}]]
Atestare
Primar	Stăiculescu Dumitru, , din 2004
Suprafaţă	km²
Populaţie (2007)	3.728
Densitate	loc./km²
Altitudine	{{{altitudine}}}  m n.m.
Amplasare
Sate	Coasta, Valea Cheii, Vlăduceni, Ulmeţel, Pietrari
Cod poştal	{{{cod-poştal}}}
Sit web	ro Primăria Păuşeşti-Măglaşi
{{{note}}}

Păuşeşti-Măglaşi este o localitate în judeţul Vâlcea, Oltenia, România Situată la 10 km de Râmnicu-Vâlcea şi 8 km de Băile Olăneşti, localitatea Păuşeşti-Măglaşi se întinde pe 10 km de-a lungul Drumului National 64 A, pe malurile râului Olăneşti.

Cuprins 1 Referinţe geografice 1.1 Aşezarea geografică 1.2 Alcătuirea Geologică 1.3 Relieful 1.4 Ape şi văi 1.5 Clima 1.6 Flora şi fauna 2 Istorie 2.1 Satul Coasta 2.2 Satul Vlăduceni 2.3 Satul Pietrari 2.4 Satul Sărăcineşti 3 Populaţia 4 Cultura

[modifică] Referinţe geografice

[modifică] Aşezarea geografică

Situată la 10 km nord-vest de municipiul Rm. Vâlcea, în marele bazin pomicol al depresiunii subcarpatice, pe şoseaua ce leagă Băile Olăneşti de Rm. Vâlcea, comuna se află la intersecţia paralelei de 45^o51` latitudine nordică cu meridianul 24<sup>o</sup>16` longitudine estică. Se învecinează la est cu comuna Vlădeşti, la vest cu comuna Stoeneşti, la sud-est cu Ocnele Mari, la sud-vest cu comuna Buneşti şi la nord cu Băile Olăneşti.

[modifică] Alcătuirea Geologică

Primele cercetări de o amploare mai mare a zonei în care este inclusă şi comuna Păuşeşti-Măglaşi au fost întreprinse îm anul 1907 de G. Murgoci-Munteanu, care începând de la Rm. Vâlcea, cercetează Ocnele Mari, Buneşti, Govora şi Păuşeşti-Măglaşi.

Alte cercetări au fost făcute după anul 1949.

Din cercetările efectuate rezultă că teritoriul comunei Păuşeşti-Măglaşi se încadrează în zona dealurilor subcarpatice, alcătuite din roci sedimentare.

Analizând reprezentarea reliefului după altitudine se constată că cea mai mare parte din suprafaţa de teren a comunei se află la altitudinea specifică dealurilor subcarpatice- între 400m- 700m.

Acest cadru cuprinde o zonă de depozite paleogene în partea de nord şi o zonă de depozite miocene, ce se dezvoltă în zona Ocnele Mari- Păuşeşti-Măglaşi- Buneşti.

În regiunea dintre Valea Otăsăului şi Buneşti- Păişeşti-Măglaşi axul sinclinal are o orientare vest-est şi prezintă cîteva cute secundare, iar în zona Buneşti- Păuşeşti-Măglaşi axul sinclinal ia o direcţie spre sud-est până la dealul Teişului. De aici se îndreaptă luînd direcţia vest-est sprijinindu-se spre sud pe slaba treaptă anticlinală de şisturi care separă depresiunea cu sare de anticlinalul de la Ocnele Mari.

[modifică] Relieful

Făcînd parte din regiunea dealurilor din sudul Carpaţilor Meridionali, aceste depresiuni slab cutate ce coboară spre sud către Podişul Getic, zona comunei Păuşeşti-Măglaşi nu poate fi socotită decît un teritoriu prin excelenţă de dealuri. Această caracterizare este pusă în evidenţă şi de felul cum este repartizată suprafaţa comunei, având peste 75% dealuri. Etajarea unui relief aşa cum este cel de la Păuşeşti-Măglaşi indică o accentuată varietate a acestuia în ansamblul unei fragmentări.

Diversificarea reliefului este o consecinţă a complexităţii geologice, considerată sub aspectul structurii şi naturii rocilor cât şi sub acela al vârstei.

În al doilea rând varietatea reliefului se datorează şi unei îndelungate şi complicate evoluţii care a dus la diferenţierea geologică dar şi geomorfologică a două trepte principale de relief: cea înaltă, muntoasă, cu o evoluţie mai îndepărtată şi cea deluroasă şi colinară, dezvoltată la periferia şi pe seama primei trepte, aşa cum sunt de exemplu dealurile ce înconjoară comuna Păuşeşti-Măglaşi şi celelalte dealuri din această zonă subcarpatică.

Începând de la nord-est coboară dealul Purcăreţului, de la nord-vest, dealul Cheia şi la sud-vest dealul Buneştilor. Între aceste dealuri este închisă comuna Păuşeşti-Măglaşi pe teritoriul căreia găsim dealuri mai mici şi muncele cum sunt: dealurile Coasta, Chiciora, Muscelul, Mierla, Lunca şi Pargului. Pe versanţii dealurilor ce înconjoară comuna ca şi pe cei din interior s-au format numeroase văi ca urmare a torenţilor proveniţi din ploile abundente de primăvară şi toamnă, precum şi din topirea zăpezilor. Aceste văi şi-au format un curs ocolit, în funcţie de structura terenului, şerpuind printre formele de relief colinar, înălţimi cărora localnicii le-au zis dealuri. Între acestea se întind platforme acoperite în întregime cu pomi fructiferi.

Cea mai joasă treaptă de relief a comunei este depresiunea Păuşeşti-Olăneşti formată din depozite miocene sarmatice depuse peste roci.

[modifică] Ape şi văi

Principala apă curgătoare este râul Olăneşti; lunca sa este foarte îngustă, de formaţie aluvionară şi este folosită pentru cultivarea legumelor şi porumbului.

Deoarece în timpul ploilor de primăvară şi toamnă aducea multă viitură şi se revărsa, cursul râului Olăneşti a fost regularizat prin lucrări de îndiguire, iar pe teritoriul comunei vecine - Vlădeşti pe cursul său a fost construit un baraj în spatele căruia s-a format un lac de acumulare.

Relieful comunei Păuşeşti-Măglaşi este brăzdat de multe vîăi. În satul Valea Cheii, în partea de vest a râului Olăneşti se află pârâul Cheia. Pe parcursul acestui pârâu pe teritoriul satului Cheia s-au construit bazinele de apă potabilă ce alimentează municipiul Rm. Vâlcea, apa fiind transportată prin conductă.

Cele două ape se unesc pe teritoriul comunei Păuşeşti-Măglaşi dar, cu secole în urmă, ele se uneau în actualul centru civic al localitătii.

Satul Ulmeţel este brăzdat de Valea de Brădeţ care are albia adâncă şi sinuoasă iar în timpul verii seacă. Viteza de curgere este foarte mare în timpul ploilor mari datorită diferenei de nivel de la izvoare până la vărsarea în râul Olăneşti. Deoarece producerea de revărsări pe teritoriul satului este prins în planul de regularizare a cursului.

Satul Coasta este brăzdat de apa Văii de Case, o vale cu caracter torenţial care produce inundaţii în timpul ploilor de primăvară şi toamnă. Cursul acestei văi a fost canalizat în cea mai mare parte. De asemeni, au fost efectuate lucrări pe tot cuprinsul comunei deoarece pe pantele dealurilor, acolo unde nu se întâlnea fenomenul de eroziune, se produceau totuşi alunecări de teren. Cele mai multe alunecări de teren au avut loc pe teritoriul satului Valea Cheii unde s-au format aşa numitele "somardoale". Pe teritoriul satului Pietrari se află Valea Pietroasei - de la această vale şi numele satului. Valea este foarte adâncă iar la confluenţa ei cu râul Olăneşti se află o staţie de măcinat piatra şi o balastieră ce foloseşte pietrişul adus atât de râul Olăneşti cât şi de Valea Pietroasei.

Apa potabilă este provenită din izvoare ce ies la suprafaţă la baza versanţilor şi în locurile joase din lunca Olăneştiului.

În vatra satului apa este captată în fântâni săpate până la nivelul pânzei freatice, la adâncimi între 2m şi 14m. În ultimii ani multe izvoare au fost captate în bazine amenajate şi apa se aduce prin conducte până la locuinţe.

În trecut, apa râului Olăneşti a fost folosită pentru a pune în mişcare pietrele morilor, a pivelor şi fierăstraielor.

[modifică] Clima

Aşezată în regiunea de dealuri şi înconjurată de pădure, comuna Pauşeşti-Măglaşi se încadrează în specificul climei temperat-continentale temperatura medie anuală fiind de +10 grade Celsius.

[modifică] Flora şi fauna

Formele de relief şi condiţiile pedoclimatice existente pe teritoriul comunei au favorizat dezvoltarea unei vegetaţii bogate. Pe unele platouri predomină gorunul în amestec cu alte specii de foioase: frasin, arţar, carpen, tei, plop, mar şi păr pădureţ şi, izolat câte un fag bătrân. Din flora pajiştilor amintim: paisca, rogozul, trifoiul, păpădia etc.

Dintre animalele sălbatice cel mai reprezentativ a fost lupul şi ursul, în ziua de azi fiind pe cale de dispariţie ca şi jderul de pădure. Alte animale sălbatice întâlnite pe aria comunei sunt: iepurele, vulpea, viezurele, veveriţa, dihorul, nevăstuica şi în ultimii ani porcul mistreţ şi căprioara.

[modifică] Istorie

Comuna este aşezată în zona de intensa atestare cu vestigii dacice. Făcea parte din arealul Buridavei care avea aşezări centrale lângă Ocnele Mari şi aşezări marginale care cuprindeau toată zona.

C. Alexandrescu în dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea despre Păuşeşti-Măglaşi arată că primii locuitori au fost măglaşii în sărăsia salinelor mari, de unde s-a dat comunei numele de " MĂGLAŞI ".

Prima atestare documentară cu privire la existenţa satului Păuşeşti-Măglaşi datează din anul 2 august, 1453. Este un act redactat la Gheorghiţa de către Vladislav al II-lea voievod. Din cuprinsul acestui hrisov reiese că moşia Păuşeşti a fost întărită boierilor Stan şi Vladimir care o stăpâneau încă de pe vremea lui Basarab fără a avea acte de proprietate.

Următoarea menţiune documentară a satului o întâlnim într-un hrisov în 10 mai, 1559 dat de Alexandru Mircea voievod. În anul 1579 obştea Păuşeşti este atestată documentar în timpul domniei lui Radu Mihnea voievod care întăreşte unui oarecare Stan şi copiilor lui " ocina la Păuşeşti, partea lui toată oricât se va alege".

Istoria acestei obşti este o permanentă luptă pentru apărarea drepturilor ei strămoşeşti în faţa tendinţelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai târziu, ale Episcopiei Râmnicului şi Mănăstirii Sărăcineşti.

Spre sfârşitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri şi anume boierii Păuşeşti, familie ce apare şi în pisania bisericii Sărăcineşti alături de boierii Sărăcineşti, ctitori ai acestui lăcaş.

Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbeşte despre vânzarea unei livezi la Păuşeşti-Măglaşi. Este prima dată când într-un document apar alături cele două nume de Păuşeşti şi Măglaşi.

[modifică] Satul Coasta

Actualul sat Coasta a fost înainte de anul 1900 nucleul comunei Păuşeşti-Măglaşi. Lângă biserica din satul Coasta se afla "Casa Sfatului", o căsuţă din lemn cu pridvor care a fost în secolul trecut mai întâi şcoală şi apoi "Casa Sfatului". Satul avea, după cum menţioneaza dicţionarul geografic al judeţului Valcea, o populaţie de 611 locuitori.

Numele de Coasta l-a primit în epoca modernă, după strămutarea centrului rural în actualul amplasament de pe valea Olăneştiului şi datorită aşezării sale geografice pe versantul estic al dealului cu acelaşi nume - Coasta Mare.

[modifică] Satul Vlăduceni

Numele de Vlăduceni vine, după cum spun bătrânii satului, de la Vladu, primul locuitor. Prima menţiune documentară apare într-un act de hotărnicie datat 15 aprilie, 1608.

Onisfor Vlăduceanu din neamul Vlăducenilor a construit în anul 1744 o biserică în sat.

[modifică] Satul Pietrari

Numele satului vine de la aşezarea sa geografică de-a lungul torentului Pietroasa, care în vremea ploilor aduce chiar şi copaci dezrădăcinaţi.

În dicţionarul geografic al judeţului Valcea, ediţia 1893, C. Alexandrescu menţionează:"Pietrarii fac parte din comuna rurală Păuşeşti - plaiul Cozia".

Are o populaţie de 300 locuitori (145 barbati şi 155 femei ), iar ca populaţie şcolară 28 copii.

Pe Valea Pietrari se află cariera de piatră pentru construcţiile de primă calitate, care se transporta în cele mai îndepărtate puncte ale Terrei.

Biserica din sat a fost construită în anul 1786.

[modifică] Satul Sărăcineşti

Satul îşi trage numele de la boierii Sărăcin - care cu timpul şi-au luat numele de Sărăcineşti - primii stăpâni ai acestor locuri. Aceasta familie a ridicat un schit care s-a numit Sărăcineşti.

Un pergament cu litere slave redactat la Bucureşti la 22 august, 1580 menţionează o întărire domnească asupra satului, iar la 16 ianuarie, 1615 un hrisov menţioneaza "Slobozire de sat la Sărăcineşti".

Despre satul Sărăcineşti C. Alexandrescu menţionează următoarele: "Sărăcineşti - comună rurală - plaiul Cozia compusă din două cătune: Sărăcineşti şi Viezuri. Este situată lângă apa râului Sărăcineşti intre dealul Coasta Luncii şi Pirigu, la 12 km departe de capitala judeţului si la 5 km de a plaiului. Are o populaţie de 660 locuitori (în care intra şi 18 familii de tigani)".

În dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea al lui C. Alessandrescu ed. 1893, în cadrul comunei Păuşeşti-Măglaşi figurează şi satul Chiciora. Astşăzi se mai păstrează în toponomie denumirea de Chiciora dată unui cătun al actualului sat Ulmeţel.

[modifică] Populaţia

Populaţia este concentrată mai mult în centrul satelor Ulmeţel, Valea Cheii şi Vlăduceni. În ceea ce priveşte structura populaţiei pe sexe, se constată o uşoară predominare a populaţiei de sex feminin care reprezintă 52% din totalul populaţiei.

Din evidenţa Consiliului Popular Păuşeşti-Măglaşi rezultă că în anul 2000 populaţia activă a localităţii era de aproximativ 3640 locuitori.

[modifică] Cultura

Căminul Cultural ca instituţie a luat fiinţa în anul 1934 într-o fostă cârciumă, iar în 1962 a început construcţia unui cămin nou care se compune din sală de cinematograf şi alte festivităţi, bibliotecă, discotecă, o sala pentru nunţi şi hore.

Dintre formaţiile care şi-au desfăşurat activitatea putem menţiona formaţia corală care cuprindea peste 100 corişti, pe acea vreme unul dintre corurile valoroase ale judeţului.