De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la
Pădurea spânzuraţilor)
Pădurea spânzuraţilor este un roman din categoria prozei de analiză psihologică, scris de Liviu Rebreanu. Inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte şi apoi executaţia prin spânzurare a fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ofiţer în armata Austro-ungară, care a încercat să dezerteze şi să ajungă în liniile româneşti. “Pădurea spânzuraţilor” configureaza un univers dominat de război, şi pândit de perspectiva morţii prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Evident titlul cărţii are o valoare simbolică. Personajul principal, Apostol Bologa, este un intelectual confruntat cu mai multe drame de conştiinţă. Identitatea sa etnică şi naţională este pusă în discuţie pe fondul prăbuşirii Imperiului Austro-ungar care închisese într-o celulă mai multe popoare. Un personaj simbolic e locotenentul ceh Svoboda, de la care Apostol Bologa învaţă reţeta libertăţii. Formula narativă se schimbă, naratorul investighează impactul evenimentelor în conştiinţa personajului.
