Ottilia Michail Oteteleșanu
| Ottilia Michail Oteteleșanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1885 Huși, România |
| Decedată | 1974, (89 de ani) |
| Părinți | Vasile Michail, Eugenia Raut |
| Căsătorită cu | Șerban Oteteleșanu |
| Naționalitate |  România, origine aromână |
| Ocupație | pictoriță  |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, acuarelă, email, artă decorativă |
| Studii | Școala Națională de Arte Frumoase, Școala de Arte Decorative din Berlin, Academia Julian |
| Pregătire | Sava Henția, Hanns Bastanier |
| Mișcare artistică | Art Nouveau |
| Opere importante | Cele patru mari icoane împărătești în email de pe catapeteasma Catedralei Patriarhale Române |
| Influențat de | Carmen Sylva |
Modifică date / text  | |
Ottilia Michail-Oteteleșanu (n. 1885, Huși - d. 1974) a fost o plasticiană, specialistă în email și pictoriță română.
Ottilia Michail a fost fiica unui distins medic, de origine aromân, și a soției sale, Eugenia Raut, descendenta unei familii de nobili polonezi stabiliți în România după 1848.
Primul ei profesor a fost Sava Henția (între 1899 și 1903), după care a fost descoperită de Nicolae Grigorescu, în anturajul casei regale.[1] Nicolae Grigorescu, care era și prieten cu Vasile Michail, a sfătuit-o să meargă să studieze în străinatate. În 1904 a fost prezentată Reginei Elisabeta a României (Elisabeta de Neuwied care adoptase pseudonimul literar Carmen Sylva). Aceasta a luat-o sub protecția sa și i-a oferit o bursă de studii la Berlin. Din 1905, a început studiile la Scoala de Arte Decorative din Berlin la clasa specialistului în email Hanns Bastanier (care a trăit între 1885-1966). La Berlin fiind, a frecventat casa lui Ion Luca Caragiale, împreună cu fratele ei, alături de care dădea concerte. Și-a continuat studiile la Paris, la Academia Julian.
După terminarea studiilor, a devenit pictoriță a Casei Regale și protejata, pe linie artistică, a Reginei Elisabeta.
Ajutată de situația ei privilegiată, s-a căsătorit în 1915 cu Șerban Oteteleșanu, un boier de viță veche, care se trăgea din frații Buzești, foști generali ai lui Mihai Viteazul.
Chiar și după moartea protectoarei Reginei Elisabeta, Ottilia a rămas în anturajul regal, ea fiind cea care a executat ultimele portrete ale primilor regi ai Romîniei, pentru care a făcut studii preliminare, în pastel.
Înainte de al Doilea Război Mondial a cunoscut o serie de personalități remarcabile, între care George Enescu și Cella Delavrancea, la Castelul Peleș, Alexandru Tzigara-Samurcaș, căruia i-a făcut chiar un portret memorabil, în pastel, portret care a fost dăruit de familie Muzeului Țăranului Român.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în ciuda apropierii sale de curtea regală, datorită specializării în tehnica emailului, a fost acceptată să lucreze numai pentru Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române și pentru Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
În anii 60, a devenit consilier artistic al Patriarhiei Române, unde a înființat și coordonat atelierul de email. Din acea perioadă au rămas emblematice cele patru mari icoane împărătești în email, lucrate în email de Ottilia Oteteleșanu între 1961-1964, în atelierele Patriarhiei Române[2] , expuse la vedere în Catedrala Patriarhală.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Săptămâna Financiară Nr.89, luni 4 decembrie 2006[nefuncțională]
- ^ „Sfinții Împărați Constantin și Elena, ocrotitorii Catedralei patriarhale”. Arhivat din original la . Accesat în .
Surse[modificare | modificare sursă]
- 3 generatii, 1 februarie 2008, Adrian-Silvan Ionescu, Ziarul de Duminică
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Cartea de arta, 3 martie 2009, Stelian Turlea, Ziarul de Duminică
- Un artist al Casei Regale, 5 martie 2009, Ziarul Financiar
- Măriuca Oteteleșanu, portret de familie Arhivat în , la Wayback Machine., 12 decembrie 2012, Raluca Brodner, Ziarul Lumina
