Osman I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Osman I Gazi)
Osman I
Date personale
Poreclăأبو المُلُوك, فخرُ الدين, قره عُثمان Modificați la Wikidata
Născut1259 Modificați la Wikidata
Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBursa Modificați la Wikidata
PărințiErtuğrul
Halime Hatun[*][[Halime Hatun (Mother of Ottoman Sultan Osman I)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCadana Rabia Bala[*]
Malcatun Modificați la Wikidata
CopiiOrhan Gazi
Ala ad-Din Paşa
Fatma Hatun[*][[Fatma Hatun (Daughter of Osman I)|​]] Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteOld Anatolian Turkish[*][[Old Anatolian Turkish (Turkish spoken in Anatolia from the 11th to 15th centuries)|​]]
limba arabă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Otomană[*]
Sultan al Imperiului Otoman[*] Modificați la Wikidata
Domnie –
SuccesorOrhan Gazi

Osman I, Osman Gazi, Osman Bey sau Osman Han (otomană: عثمان باک, Osman Bey, limba turkmenă: Osman Gazi) cu pseudonimul Fahrüddin sau Osmancık (n. 1259, Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia – d. , Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia) a fost fondatorul Dinastiei Otomane și al Imperiului Otoman.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1258 și a moștenit titlul de bei („guvernator”, în limba turcă bey) de la tatăl său, Ertuğrul (Ertogrul) care la rândul său moștenise titlul de tatăl său (Suleyman Șah). Osman I a devenit în 1281 conducătorul statului Sögüt. Înființarea imperiului își are originea în cucerirea tribului turc Eskenderum și în 13011303 a orașului Eskişehir (în turcă: „orașul vechi”), deși Osman declarase independența micului său stat, Principatul Otoman, față de statul selgiucid.

Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, iar turcii din acest imperiu au fost supranumiți osmanlâi (turcă : osmanlı) până la dizolvarea imperiului, fiind singurul apelativ național recunoscut de aceștia. Ertugrul, tatăl lui Osman, fusese vasal și locotenent al sultanului din Iconium, însă Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie și a acaparat teritorii ca un stăpânitor independent. Devenise bei sau stăpân al tribului său cu doisprezece ani în urmă, după moartea în 1288 a lui Ertugrul.

În anul 1289, Osman a asediat și apoi a cucerit cetatea Melassghio (Karahisar). În urma acestui fapt, a fost onorat de sultanul selgiucizilor, Alaeddin al II-lea, cu rangul de emir, primind în dar această cetate.[1]

Emirul Osman a cucerit apoi cetățile Vilocamu (Bilecik) și Niceea (Iznik). (Mehmet Ali Ekrem, op. cit.). După cucerirea Niceii și-a stabilit temporar reședința în orașul Yenișehir (Anatolia de vest), ca de acolo să atace Brusa (Bursa), a cărei cucerire o dorea foarte mult.

În anul 1300 statul selgiucid a fost împărțit în zece provincii autonome, dintre care una îi aparținea lui Osman, care devine astfel conducător independent.

După multe victorii în Asia Mică împotriva forțelor bizantinilor, Osman, suferind de reumatism, s-a retras în capitala Yenișehir, unde a murit în anul 1326.[2]

Puțin înainte de moartea lui, fiul său Orhan I (sau Orhan Gazi) a cucerit orașul Brusa, pe care l-a transformat în capitala statului otoman. Mormântul lui Osman se află în acest oraș.

Osman avea 24 de ani când a devenit lider și își dovedise aptitudinile de conducător militar și administrativ. Primele bogății și incursiuni sunt subiecte favorite ale scriitorilor orientali, îndeosebi în poveștile de dragoste privind relația cu frumoasa Mal Hatun.

Istoricii otomani relevă adesea semnificația profetică onomastică, Osman însemnând „zdrobitorul de oase”, simbolizând energia cu care el și succesorii omonimi au arătat-o în secolele de cuceriri care au urmat. Numele este dat și unei mari specii de acvile, numite și vultur regal, simbol în heraldică pentru suveranitate și puterea militară în est.

Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumusețea fizică și pentru „minunata lungime și putere a brațului său”. Aidoma lui Artaxences Longimanus din dinastia persană antică și Liu Bei din Romanță a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, se spune că Osman era în stare să-și atingă genunchii cu mâinile în timp ce stătea în poziție verticală. Scrierile[care?] îl prezintă ca neîntrecut în călărie. Vestimentația îi era una simplă, în tradiția primilor războinici ai Islamului; ca aceștia, Osman purta un turban din pânză de in albă și deasă, înfășurat în jurul unei tichii de culoare roșie. Purta caftan monocolor cu mâneci largi, deschise.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mehmet Ali Ekrem, Civilizația turcă. Editura Sport-Turism, București,1981, p. 92
  2. ^ Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 1972

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Texte din Istoria turcilor otomani (1878)
  • Finkel, Caroline (). Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire, 1300-1923. New York: Basic Books. ISBN 978-0-465-02396-7. 
  • Fleet, Kate (). „The rise of the Ottomans”. În Maribel Fierro. The New Cambridge History of Islam. 2. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 313–331. ISBN 978-0-521-83957-0. 
  • Imber, Colin (). „The Ottoman Dynastic Myth”. Turcica. 19: 7–27. 
  • Imber, Colin (). The Ottoman Empire, 1300-1650: The Structure of Power (ed. 2). New York: Palgrave Macmillan. ISBN 978-0-230-57451-9. 
  • Kafadar, Cemal (). Between Two Worlds: The Construction of the Ottoman State. Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-20600-7. 
  • Kermeli, Eugenia (). „Osman I”. În Ágoston, Gábor; Bruce Masters. Encyclopedia of the Ottoman Empire. New York: Facts on File. pp. 444–6. ISBN 978-0-8160-6259-1. 
  • Lindner, Rudi P. (). Nomads and Ottomans in Medieval Anatolia. Bloomington: Indiana University Press. ISBN 0-933070-12-8. 
  • Lowry, Heath (). The Nature of the Early Ottoman State. Albany: SUNY Press. ISBN 0-7914-5636-6. 
  • Murphey, Rhoads (). Exploring Ottoman Sovereignty: Tradition, Image, and Practice in the Ottoman Imperial Household, 1400-1800. London: Continuum. ISBN 978-1-84725-220-3. 
  • Zachariadou, Elizabeth, ed. (). The Ottoman Emirate (1300-1389). Rethymnon: Crete University Press. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Osman I la Wikimedia Commons


 
Sultani ai Imperiului Otoman