Orban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un armurier maghiar din secolul al XV-lea. Pentru alte sensuri, vedeți Orban (dezambiguizare).

Orban (? - †1453), sau uneori Urban, a fost un armurier care a turnat o serie de tunuri de mare calibru pentru sultanul Mahomed al II-lea. Cu aceste tunuri, armata otomană a reușit să distrugă fortificațiile Constantinopolului în timpul asediului din 1453.

Orban și-a oferit la început serviciile împăratului Constantin al XI al Imperiului Bizantin, dar bizantinii nu și-au permis să-i plătească sumele de bani pretinse de armurier și nici nu aveau stocuri de materiale care să le permită să toarne tunuri de mare calibru. Orban a părăsit Constantinopolul și s-a adresat sultanului Mahomed al II-lea, care se pregătea să asedieze orașul. Orban a pretins că arma sa poate demola chiar și „zidurile Babilonului”. Turcii dispuneau de resurse materiale și financiare vaste, iar Orban a construit cel mai mare tun al timpurilor sale timp de trei luni la Adrianopol. Tunul uriaș a fost tractat de opt perechi de boi la Constantinopol. Orban a mai turnat și alte super-tunuri de calibru mai mic pentru forțele de asediu ale turcilor. [1]

Tehnologia turnării bombardelor, dezvoltată pentru prima oară de meșterii germani[2][3] pentru armata maghiară, a transformat pentru totdeauna războiul de asediu [4][5]. Orban și echipa sa au fost cel mai probabil uciși în timpul asediului, când unul dintre tunurile lor au explodat, eveniment care nu era neobișnuit în acele timpuri[6]. Orban este descris de un contemporan drept o persoană de „etnie maghiară și un meșter foarte competent”[7]. Există și istorici care consideră că Orban ar fi putut să fie german, dat fiind numărul mare de armurieri germani care serveau în armata maghiară[7].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Runciman 1990, pp. 77–78
  2. ^ Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128
  3. ^ Roger Crowley în In Our Time: Constantinople Siege & Fall, broadcast 2006
  4. ^ Schmidtchen 1977a, pp. 153–157
  5. ^ Schmidtchen 1977b, p. 226
  6. ^ Schmidtchen 1977b, p. 237, Fn. 121
  7. ^ a b Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128 [1]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolle, David (2000), Constantinople 1453: The End of Byzantium, Osprey Publishing, p. 13, ISBN 1-84176-091-9 
  • Runciman, Steven (1990), The Fall of Constantinople: 1453, London: Cambridge University Press, pp. 77–78, ISBN 9780521398329 
  • Schmidtchen, Volker (1977a), „Riesengeschütze des 15. Jahrhunderts. Technische Höchstleistungen ihrer Zeit”, Technikgeschichte 44 (2): 153–173 
  • Schmidtchen, Volker (1977b), „Riesengeschütze des 15. Jahrhunderts. Technische Höchstleistungen ihrer Zeit”, Technikgeschichte 44 (3): 213–237 
  • Crowley, Roger (2006), In Our Time: Constantinople Siege and Fall