Boris Godunov (operă)
| Boris Godunov | |
 F. I. Șaliapin în rolul lui Boris Godunov, pictură de A. I. Golovin (1912) | |
| Titlu original | Boris Godunov[*] |
|---|---|
| Genul | dramă muzicală populară |
| Ciclul | prolog, 4 acte (9 tablouri) |
| Compozitorul | Modest Mussorgski |
| Data premierei | 27 ianuarie (după calendarul iulian) 8 februarie 1874 (redactarea definitivă) |
| Locul premierei | Teatrul Mariinski din St. Petersburg  Rusia |
| Limba | rusă |
| Locul acțiunii | Uniunea Polono-Lituaniană[1] Țaratul Rusiei  |
Modifică date / text  | |
Opera Boris Godunov a fost compusă de Modest Mussorgski, (1839-1881). Este o capodoperă a compozitorului rus, tema operei fiind o dramă din timpul țarului Boris Godunov (1598 - 1605). Libretul a folosit motivele din romanul cu același nume scris de Pușkin.
Sursele folosite de Mussorgski[modificare | modificare sursă]
În afară de drama (Cronica dramatică a țarului Boris și Grișca Otrepieff) a lui Alexandru Sergeievici Pușkin, Mussorgski a folosit ca surse de inspirație „Istoria Imperiului Rus” de Nikolai Karamzin (1816-1829), care a servit deja ca izvor (1825) pentru opera lui Pușkin, ca și opera „Evul mediu în Rusia” (1867) scris de Ivan Hudiakov. Intre anii 1868 și 1870 apare prima variantă, varianta a doua din anul 1872 fiind mai cunoscută. Lipsa unui rol important feminin, apare ca o piedică la acceptarea pe scară largă a operei, ceea ce duce la introducerea ulterioară a unei compoziției muzicale și a rolului Marinei în februarie 1872. Această versiune este prezentată la data de 27 ianuarie (8 februarie) 1874 în teatrul Mariinski din St. Petersburg[2], au avut loc 25 de reprezentații după care probabil din motive politice va fi interzisă.
Personajele operei[modificare | modificare sursă]
.jpg)
- Boris Godunov (bas–bariton)
- Fiodor Godunov, fiul său (mezzo-sopran sau contralto))
- Ksenia Godunova, fiica lui Boris (soprană)
- doica Kseniei (alto)
- cneazul Vasili Șuiski (tenor)
- Andrei Șcelkalov, secretarul Dumei, Adunarea Electivă (bariton)
- Pimen, bătrân călugăr și cronicar (bas)
- Grigori Otrepiev, ulterior Falsul țarevici Dmitri / Ljedmitri (tenor)
- Marina Mnișek, fiica voievodului din Sandomir (mezzo-soprană)
- Nikitici, vătaf (pristav) (bas)
- Varlaam, călugăr hoinar (bas)
- Misail, călugăr hoinar (tenor)
- cârciumăreasa (mezzo-soprană)
- Iurodivîi, nebunul (tenor)
- comandantul patrulei de grăniceri (bariton)
- Hrușciov, boier (tenor)
- vătaful din cârciumă
- Mitiuha, un țăran (tenor)
- Levițki și Cerniakovski, călugări iezuiți (bași)
- Țărani și țărănci, boieri, copii, ofițeri, ostași, nobili polonezi, pelerini ologi
Conținutul operei[modificare | modificare sursă]
Acțiunea operei se desfășoară în Rusia și Polonia între anii 1598—1605.
Dramă muzicală populară, opera Boris Godunov, este compusă dintr-un prolog și patru acte (nouă tablouri). Introducerea orchestrală, o melodie domoală, sugerează suferințele poporului înfometat.
Prolog[modificare | modificare sursă]
Tabloul 1: Curtea mănăstirii Sf. Fecioară, în apropiere de Moscova.
Poporul adunat în curtea mănăstirii, este silit de către pristavul Nikitici cu cnutul în mână, să se roage în genunchi, ca Boris să accepte să fie ales țar al Rusiei.
În piață apare Șcelkalov, secretarul Dumei, care anunță că deși boierii au stăruit insistent, nu au reușit să-l convingă pe Boris să accepte domnia, astfel Rusia a ajuns în mare primejdie.
Tabloul 2: Piața Kremlinului din Moscova.
Ceremonia încoronării lui Boris Godunov ca țar al Rusiei, este în toi. Poporul intonează imnuri de slavă pentru noul țar, în timp ce alaiul domnesc iese din catedrala Uspenski.
Cu toate aceste mărturii de bucurie ale poporului, Boris nu este bucuros și are presimțiri negre. Se roagă ca domnia sa să-i fie binecuvântată, iar el să fie cu supuși săi un țar bun. Invită pe toți cei de față, boieri, țărani și cerșetori, să fie oaspeții săi.
Actul I[modificare | modificare sursă]
Tabloul 1: Într-o chilie din mănăstirea Ciudova.
E noapte, bătrânul călugăr Pimen, scrie la lumina unui opaiț cronica istoriei Rusiei. A așternut pe hârtie evenimentele veacului trecut, pentru a rămâne mărturie urmașilor despre faptele eroice ale strămoșilor. La ivitul zorilor, călugării, spun cu un glas tânguitor, rugăciunea de dimineață. Într-un colț al chiliei, tânărul călugăr Grigori Otrepiev se trezește brusc din somn, odihna fiindu-i tulburată de un vis ciudat. Cere binecuvântarea bătrânului Pimen, după care îi povestește că în vis a ajuns în culmea puterii după care s-a prăbușit, ajungând de ocara poporului. Călugărul îl liniștește spunând că trebuie să fie bucuros că poate trăi într-o mănăstire, departe de viața deșartă din afară.
Grigori vrea să afle câți ani avea țareviciul când a fost omorât. Călugărul îi spune că ar fi de vârsta lui Grigori și că în mod sigur, ar fi pe tron în locul ucigașului său, Boris. După ce va consemna acest eveniment, Pimen fiind bătrân și foarte obosit, va preda lui Grigori continuarea cronicii. Grigori rămas singur, cugetă la omorul săvârșit de Boris.
Tabloul 2: O cârciumă la granița Lituaniei.
Într-o cârciumă de la granița cu Lituania, Grigori caută refugiu din fața poterașilor țarului, pentru că după fuga sa de la mănăstire, prin vorbăria sa de revoltat, a provocat suspiciune. El vrea, împreună cu doi călugări cerșetori, să fugă în Lituania și sare afară pe fereastră în momentul în care o patrulă a intrat în cârciumă.
Actul II[modificare | modificare sursă]
Încăpere în palatul țarului Boris din Kremlin.
Ksenia se lamentează pentru mirele mort, în momentul în care trist, țarul intră în cameră. Șuiski, un intrigant perfid, anunță că, un fals țarevici care se dă drept Dmitri, înaintează cu o armată din Polonia. Când Boris află că adevăratul Dmitri a fost ucis în mănăstirea din Uglici, are o criză de nebunie.
Actul III[modificare | modificare sursă]
Tabloul 1: Parcul din castelul voevodului Sandomir.
Marina, care dorește cu ardoare să devină țarină, îl atrage pe falsul Dmitri de partea ei și este îndemnată de Rangoni să-l susțină pe Dmitri doar dacă promite solemn să conducă Rusia spre credința catolică.
Dmitri așteaptă în grădina castelului iubita; iezuitul Rangoni îi promite să i se îndeplinească dorințele.
Tabloul 2: Piața în fața catedralei Sf. Vasile Blajinul, din Moscova.
Marina ațâță polonezii la război împotriva Rusiei și îi făgăduiește dragostea ei nehotărâtului Dmitri, când va deveni țar.
Actul IV[modificare | modificare sursă]
Tabloul 1: Sala tronului în Kremlin.
În Kremlin, boierii pronunță verdicul de moarte a lui Dmitri. Țarul Boris, înnebunit de remușcările de conștiință, se prăbușește când Pimen îi relatează că un bătrân orb a fost văzut la mormântul țareviciului ucis. El renunță la domnie în favoarea fiului său Fiodor, pe care îl atenționează despre boieri și apoi moare.
Tabloul 2: Poiană în pădurea de lângă Kromî.
Dmitri apare triumfător înaeintea Moscovei, și este ovaționat de popor și salutat ca un urmaș pe măsură la tron. Un om cu mintea cam rătăcită, prevede Rusiei o soartă tragică.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Negrea, Nicolae, CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București 1958
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Opera : an encyclopedia of world premieres and significant performances[*], p. 38 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Negrea, Nicolae, CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ, Editura Muzicală, București 1958, p.p. 230
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Boris Godunov (operă) la Wikimedia Commons
