Operațiunea Anthropoid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reinhard Heydrich, ţinta Operaţiunii Anthropoid

Operațiunea Anthropoid a fost numele de cod al asasinării liderului SS Reinhard Heydrich.[1] El era liderul Biroului de securitate al Reichului (Reichssicherheitshauptamt, RSHA), protector al Boemiei și Moraviei, și arhitect al Soluției Finale, programul Germaniei Naziste de genocid al evreilor din Europa.

Reinhard Heydrich[modificare | modificare sursă]

Heydrich fusese șeful RSHA începând cu 1939. Aceasta era o organizație ce includea Poliția Secretă (Gestapo), Agenția de Securitate (Sicherheitsdienst, sau SD), Poliția Criminală (Kripo) - și, în 1942, Președinte al Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol). Heydrich a fost unul din principalii actori ai eliminării adversarilor lui Hitler, precum și (mai târziu) arhitectul genocidului evreilor. A fost implicat în majoritatea intrigilor lui Hitler, fiind un valoros aliat politic, consilier și prieten al dictatorului.

În septembrie 1941, Heydrich a fost numit protector interimar al Boemiei și Moraviei, în locul lui Konstantin von Neurath, pe care Hitler îl considera a fi prea moderat. În rolul său de dictator de facto al Boemiei și Moraviei, Heydrich se plimba frecvent în mașina sa decapotabilă condusă de șoferul lui. Era o dovadă de încredere în forțele de ocupație și de eficiență a măsurilor represive împotriva populației locale. Din cauza cruzimii lui, Heydrich a fost poreclit Măcelarul din Praga, Bestia Blondă și Călăul.

Contextul strategic[modificare | modificare sursă]

Culmea expansiunii naziste, 1941–42

Până la sfârșitul lui 1941, Hitler controla aproape întreaga Europă continentală, iar forțele germane se apropiau de Moscova.[2] Aliații au început să ia în calcul capitularea Uniunii Sovietice. Guvernul cehoslovac în exil, condus de președintele Edvard Beneš, era presat de serviciile secrete britanice deoarece existase prea puțină rezistență vizibilă după ocupația regiunii Sudete în 1938 (ocuparea întregii țări a început în 1939). Anexarea acestor regiuni fusese aplicată prin Acordul de la München iar teroarea nazistă ce a urmat a împiedicat o vreme orice dorință de rezistență a cehilor.

Dacă în mai multe țări învinse în război deschis (de exemplu, Polonia, Iugoslavia și Grecia) rezistența a fost activă încă de la începutul ocupației, teritoriul ceh cucerit a rămas relativ calm, producând în același timp cantități semnificative de provizii militare pentru al Treilea Reich. Guvernul în exil considera că trebuie făcut ceva pentru a-i inspira pe cehi și pentru a arăta lumii că cehii se opun nazismului.

Statutul lui Reinhard Heydrich în calitate de protector al Boemiei și Moraviei, dar și reputația câștigată de el prin terorizarea cetățenilor localnici au condus la alegerea sa în locul lui Karl Hermann Frank drept țintă a asasinatului. Asasinatul avea scopul și de a demonstra naziștilor că nu sunt invulnerabili.[1]

Operațiunea[modificare | modificare sursă]

Planificarea[modificare | modificare sursă]

Operațiunea a primit numele de cod „Anthropoid”. Pregătirile cu Special Operations Executive (SOE) britanic au început la 20 octombrie 1941. Adjutantul Jozef Gabčík și sergentul Karel Svoboda au fost aleși să comită asasinatul la 28 octombrie 1941 (Ziua Independenței Cehoslovaciei).[1] Svoboda a fost înlocuit cu Jan Kubiš după ce s-a rănit la cap la antrenamente, ceea ce a dus la întârzierea misiunii, întrucât Kubiš nu era pregătit și nu se pregătiseră nici documentele false necesare pentru el.[3]

Infiltrarea[modificare | modificare sursă]

Monument în memoria lui Gabčík şi Kubiš la Nehvizdy

Jozef Gabčík și Jan Kubiš au fost parașutați împreună cu șapte soldați ai armatei cehoslovace în exil din Regatul Unit și cu două alte grupuri denumite Argint A și Argint B (care aveau alte misiuni) de către un Halifax al escadrilei 138 a Royal Air Force la ora 10pm în ziua de 28 decembrie 1941. Gabčík și Kubiš au aterizat lângă Nehvizdy la est de Praga, deși planul era ca ei să aterizeze lângă Pilsen; piloții au avut probleme de orientare.[4] Soldații s-au deplasat apoi la Pilsen să-și contacteze aliații, și de acolo înapoi la Praga, unde era planificat atacul.

La Praga, ei au contactat mai multe familii și organizații antinaziste care i-au ajutat cu pregătirea asasinatului.[5] Gabčík și Kubiš plănuiau la început să-l asasineze pe Heydrich într-un tren, dar după ce au examinat logistica, au realizat că nu este posibil. Al doilea plan a fost de a-l asasina într-o pădure, pe drumul dintre reședința lui Heydrich și Praga. Ei intenționau să tragă un cablu de-a latul drumului ca să oprească mașina dar, după ce au așteptat câteva ore, comandantul lor, lt. Adolf Opálka (din gruparea Out Distance) a venit să-i ducă înapoi la Praga. Al treilea plan a fost cel de a-l asasina pe Heydrich la Praga.

Asasinatul[modificare | modificare sursă]

Maşina în care a fost rănit mortal Heydrich cu avarii de la explozia grenadei.
O altă mașină Mercedes 320 Decapotabilă B a lui Heydrich, similară celei în care a fost rănit mortal (expusă astăzi la Muzeul de Istorie Militară din Praga)

La 27 mai 1942, la ora 10:30 AM, Heydrich a plecat pe drumul său zilnic de la reședința sa din Panenské Břežany către Castelul Praga. Gabčík și Kubiš au așteptat în stația de tramvai de la virajul de lângă spitalul Bulovka din Praga 8-Libeň. Valčik s-a poziționat la circa 100 de metri nord de Gabčík și Kubiš pentru a anunța când sosește mașina. Când Mercedes-Benz-ul decapotabil al lui Heydrich s-a apropiat de cei doi, Gabčík a ieșit în fața mașinii, încercând să deschidă focul, dar mitraliera sa Sten s-a blocat. Heydrich i-a ordonat șoferului său, SS-Oberscharführer Klein, să oprească. Când Heydrich s-a ridicat să-l împuște pe Gabčík, Kubiš a aruncat în vehicul cu o grenadă antitanc modificată, ale cărei fragmente au trecur prin aripa din dreapta-spate a mașinii introducând șrapnel și fibre din tapițerie în corpul lui Heydrich, deși grenada nu a intrat în mașină. Kubiš a fost rănit și el de șrapnel. Heydrich, aparent neștiind că este rănit, a tras și el și a încercat să-l urmărească pe Gabčík dar s-a prăbușit. Klein a revenit din tentativa de a-l prinde pe Kubiš, iar Heydrich i-a ordonat să-l urmărească pe Gabčík. Klein a fust împușcat și rănit de Gabčík cu revolverul.[6][7] Asasinii au fost la început convinși că atentatul a eșuat.

Heydrich a fost dus la spitalul Bulovka, la 2,5 km distanță. Acolo, a fost operat de profesorul Hollbaum, un german silezian care era șeful catedrei de chirurgie de la Universitatea Carolină din Praga, asistat de dr. W. Dick, german din regiunea Sudetă, șef al secției de chirurgie a spitalului.[8] Chirurgii i-au reparat plămânul stâng căzut, au scos vârful coastei a unsprezecea, fracturată, i-au cusut diafragma ruptă, au introdus mai multe catetere și au scos splina, ce conținea un fragment de grenadă și material de tapițerie.[8] Operația a durat o oră și a mers fără probleme. Superiorul direct al lui Heydrich, șeful SS Heinrich Himmler, și-a trimis medicul personal, pe Karl Gebhardt, care a sosit în acea seară, și după 29 mai, Heydrich era în grija exclusivă a medicilor SS. Îngrijirea postoperatorie a inclus și administrarea de mari cantități de morfină. Nu se știe dacă s-au administrat sulfamide, dar Gebhardt a depus mărturie la procesul său din 1947 pentru crime de război că nu.[8] Pacientul a făcut o febră de 38-39 °C și puroi. După șapte zile, starea sa părea să se amelioreze când, în timp ce servea o masă de prânz, s-a prăbușit, a intrat în stare de șoc și a murit a doua zi dimineața.[8] Medicii săi au concluzionat că murise din cauza infectării rănilor. S-a sugerat și că moartea ar fi fost cauzată de o embolie cerebrală sau pulmonară.[8]

Teorii[modificare | modificare sursă]

Medicii lui Himmler au descris oficial cauza morții drept septicemie, adică o infecție a sângelui.[9] Una din teorii a fost că o parte din părul de cal din tapiseria scaunelor mașinii lui Heydrich a fost introdusă în corpul lui prin explozia grenadei, ducând la o infecție generalizată.[10]

Așa cum scrie în lucrarea A Higher Form of Killing de Harris și Paxman, Heydrich ar fi murit de botulism, atribuit toxinei botulinice despre care se spune că ar fi fost pusă în grenadele antiblindat de tip 73 utilizate în atac. Povestea a început de la comentariile lui Paul Fildes, un cercetător în domeniul botulismului de la Porton Down. Nu s-au găsit însă dovezi necircumstanțiale care să susțină această afirmație, nici din înregistrările de la Porton Down și nici din altă parte[8][11] (arhivele SOE din acea perioadă au rămas secretizate). Acuzațiile rămân neverificate, întrucât comentariile lui Fildes sunt păreri personale și s-au păstrat doar câteva documente medicale referitoare la criza lui Heydrich.[8]

Printre dovezile generice citate ca susținere pentru teoria atacului cu botulism se numără modificări ciudate ale bombei - treimea superioară a unei grenade britanice antitanc fusese înlăturată, iar capătul gol și marginile au fost prinse cu bandă adezivă. O armă special modificată poate fi explicată și prin necesitatea de a atașa o încărcătură toxică sau biologică. În plus, Heydrich a primit îngrijiri medicale excelente după standardele vremii. Autopsia nu a arătat niciunul din semnele obișnuite ale septicemiei, deși s-au raportat infecții ale rănii și ale unor zone din preajma plămânilor și inimii.[8] Autorii unui raport german din timpul războiului scriau că „moartea a survenit ca o consecință a leziunilor suferite la nivelul organelor vitale parenchimatoase, cauzate de bacterii și posibil de otrăvuri purtate de schijele bombei...”.

Evoluția stării de sănătate a lui Heydrich nu a fost înregistrată în detaliu, dar se pare că a murit în urma unui stop cardiac survenit după opt zile, și nu de insuficiență respiratorie ca în cazul botulismului. Nici Heydrich și nici vreuna dintre celelalte două persoane rănite de fragmentele grenadei (Kubiš și un trecător) nu au prezentat vreo paralizie sau vreun alt simptom asociat cu botulismul.[8][12] Dat fiind că se spunea despre Fildes că avea tendința de a „se lăuda extravagant”, și că modificările efectuate asupra grenadei ar fi putut avea simplul scop de a o face mai ușoară, validitatea teoriei botulismului rămâne una sub semnul întrebării.[8]

Consecințe[modificare | modificare sursă]

Represalii[modificare | modificare sursă]

Hitler a ordonat SS-ului și Gestapoului să „treacă prin sânge” toată Boemia pentru a-i găsi pe ucigașii lui Heydrich. Hitler dorea să înceapă cu omoruri brutale, pe scară largă, în rândul cehilor dar, după ce s-a consultat cu alți lideri, a redus directiva la doar câteva mii de oameni. Zonele cehești erau o zonă industrială importantă pentru armata germană și omorurile fără discernământ puteau reduce productivitatea regiunii.

Peste 13.000 de oameni au fost arestați, printre care și prietena lui Jan Kubiš, Anna Malinová, care a murit în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen.

Lidice[modificare | modificare sursă]

Cel mai cunoscut incident a avut loc în satul Lidice, care a fost distrus la 9 iunie 1942: 199 de oameni au fost executați, 95 de copii au fost răpiți, dintre care 8 au fost adoptați de familii germane, iar 195 de femei au fost arestate.[13]

Posibilitatea ca germanii să aplice principiul responsabilității colective” la această scară în răzbunarea asasinării lui Heydrich fie nu a fost prevăzută de guvernul ceh în exil, fie a fost considerată un cost acceptabil al eliminării lui Heydrich și a provocării unor represalii care să reducă acceptarea administrației germane de către cehi.

Premierul britanic Winston Churchill, înfuriat, a sugerat distrugerea a trei sate germane pentru fiecare sat cehesc distrus de naziști. Aliații au încetat însă să mai pună la cale operațiuni de asasinare a liderilor naziști de teama represaliilor. A mai fost organizată însă, după doi ani, Operațiunea Foxley, de asasinare a lui Hitler, dar ea nu a fost aprobată. Operațiunea Anthropoid rămâne singurul asasinat organizat al unui oficial nazist de rang înalt. Grupările de rezistență poloneze au mai asasinat doi ofițeri SS din Guvernământul General (Operațiunea Kutschera și Operațiunea Bürkl), iar comisarul general al Belarusului, Wilhelm Kube a fost ucis de o femeie bielorusă.

Încercările de capturare a asasinilor[modificare | modificare sursă]

Fereastra cu găuri de gloanţe de la biserica Sf. Chiril şi Metodiu din Praga, unde au fost încolţiţi asasinii.

Atacatorii s-au ascuns la început la două familii pragheze, după care s-au refugiat în biserica Karel Boromejsky, o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Chiril și Methodiu aflată în Praga. Gestapoul nu a putut găsi asasinii decât atunci când Karel Čurda (din grupul Out Distance, al cărui obiectiv erau acțiunile de sabotaj), a fost arestat și a spus Gestapoului numele persoanelor de contact în schimbul unei recompense de 1 milion de mărci.

Čurda a trădat mai multe case conspirative administrate de grupul Jindra, inclusiv cea a familiei Moravec din Žižkov. La orele 5.00 am în dimineața de 17 iunie, casa familiei Moravec a fost percheziționată. Familia a fost pusă să stea pe coridor în timp ce Gestapoul căuta în apartament. Doamna Moravec a fost lăsată să meargă la toaletă și s-a sinucis cu o capsulă de cianură. Domnul Moravec, care nu știa de implicarea familiei sale în activitățile de rezistneță, a fos dus la Peček Palác împreună cu fiul său Ata. Ata a fost torturat toată ziua, după care a fost îmbătat cu coniac și i-a fost arătat capul mamei sale, tăiat și pus într-un acvariu de pești.[14] Ata Moravec a spus Gestapoului tot ce știa.

Trupele SS au asediat biserica dar, în pofida eforturilor celor peste 700 de soldați germani, nu au reușit să-i prindă vii pe parașutiști; trei dintre ei, printre care și Kubiš, asasinul lui Heydrich, au fost uciși în în sala de rugăciune după un schimb de focuri de 2 ore.[15] Ceilalți patru, inclusiv Gabčík, s-a sinucis în criptă după ce a respins atacurile SS-ului, tentativele de a-i scoate afară cu fum și mașinile de pompieri aduse pentru a inunda cripta.[16] Germanii (SS și poliția) au suferit și ei pierderi, estimate până la 14 SS-iști morți și 21 răniți.[17] Raportul oficial al SS despre această luptă menționează cinci soldați SS răniți.[18] Cei din biserică nu aveau decât pistoale de calibru mic, în timp ce germanii aveau pistoale-mitralieră, mitraliere și grenade de mână.

Episcopul Gorazd, într-o tentativă de a minimiza represaliile asupra enoriașilor săi, și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile din biserică, scriind o scrisoare autorităților naziste. La 27 iunie 1942, a fost arestat și torturat. La 4 septembrie 1942, împreună cu preoții bisericii și liderii mireni ai comunității ortodoxe, a fost împușcat de un pluton de execuție. Pentru aceasta, episcopul Gorazd a fost glorificat ca mucenic al Bisericilor Ortodoxe sârbă și cehă.[19]

Urmările politice și alte consecințe[modificare | modificare sursă]

Succesul operațiunii a făcut ca Regatul Unit și Franța să denunțe Acordul de la München. Ei au acceptat ca după înfrângerea naziștilor, regiunea Sudetă să fie retrocedată Cehoslovaciei.

Întrucât Heydrich era unul dintre cei mai importanți lideri naziști, s-au organizat două mari ceremonii funerare. Una a avut loc la Praga, unde pe drumul până la Castelul Praga au fost aliniați mii de SS-iști cu torțe. A doua a avut loc la Berlin, cu participarea tuturor personalităților naziste, inclusiv a lui Hitler care a pus pe perna funerară medaliile Ordinul German și Ordinul Sângelui.

Karel Čurda, după ce a încercat să se sinucidă, a fost spânzurat în 1947 pentru înaltă trădare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Burian et al 2002, p. 31
  2. ^ Shepherd, Ammon (2008). „World War II - Timeline. http://gmu.mossiso.com/689/?p=timeline. Accesat la 7 iulie 2008. 
  3. ^ Burian et al 2002, p. 35
  4. ^ Burian et al 2002, p. 44
  5. ^ Burian et al 2002, pp. 48–49
  6. ^ Alan Burgess: Seven Men At Daybreak, p.160. ISBN 0-553-23508-7
  7. ^ Burian et al 2002, p. 64
  8. ^ a b c d e f g h i j Defalque, R. J. (1 ianuarie 2009). „The Puzzling Death of Reinhard Heydrich”. Bulletin of Anesthesia History (Pittsburgh PA: Anesthesia History Assoaciation și Wood-Library Museum of Anesthesiology) 27 (1): 1–7. http://www.anesthesia.wisc.edu/AHA/Bulletin/January_2009.pdf. Accesat la 29 mai 2009. 
  9. ^ Burian et al 2002, p. 65
  10. ^ MacDonald, Callum (1998). The Killing of Reinhard Heydrich: The SS "Butcher of Prague". Da Capo Press. pp. 182–183. ISBN 0306808609. http://books.google.com/?id=idNQLCHiO7cC. Accesat la 28 mai 2009 
  11. ^ Carus, W. Seth (2001). Bioterrorism and Biocrimes: The Illicit Use of Biological Agents Since 1900. The Minerva Group, Inc. pp. (see p. 89). ISBN 1410100235. http://books.google.com/?id=1jEP8Ve4zwgC 
  12. ^ Middlebrook and Franz (1998). BOTULINUM TOXINS. Office of The Surgeon General, Department of the Army, United States of America. http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/medaspec/Ch-33Rprntblscx699.pdf 
  13. ^ MacDonald, Callum. The Killing of Reinhard Heydrich: The SS "Butcher of Prague". pp. 186, 187. ISBN 0306808609 
  14. ^ McDonald, Callum: The Killing of Reinhard Heydrich: The SS “Butcher of Prague”, p.202. ISBN 0-306-80860-9
  15. ^ McDonald, Callum: The Killing of Reinhard Heydrich: The SS “Butcher of Prague”. ISBN 0-306-80860-9
  16. ^ Alan Burgess: Seven Men At Daybreak. ISBN 0-553-23508-7
  17. ^ Ray R. Cowdery și Peter Vodenka: Reinhard Heydrich: Assassination. Victory WW2 Publishing Ltd. (1994) Lakeville, MN, USA
  18. ^ Karl von Treuenfeld: Raport privind angajarea Waffen-SS 23 iunie 1942 (tradus în cehă)
  19. ^ Crasnean, George (noiembrie 2007). „Sfântul Gorazd, noul martir”. Lumea Credinței (11 (52)). http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_1/yy_2007/art_236/sfntul_gorazd_noul_martir.htm. Accesat la 3 februarie 2011. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]