Odomanți
.svg)
Odomanții formau un trib paeonic tracic numeros[1] , des întâlnit în lucrările lui Herodot, Aristofan, Tucidide, Strabon, Plinius cel Bătrân sau Stephanus din Bizanț.
Așezare geografică[modificare | modificare sursă]
Teritoriul locuit de odomanți era cuprins între râurile Nestos și Strymon (Struma, râu ce traversează Bulgaria și Grecia), la nord de orașul Siris (Serres). Herodot afirmă că lucrau în minele de aur și argint din munții Pangeu (Pârnar-dag, Kușnița). Apar în comedia lui Aristofan: "Acarnienii", pusă în scenă la Atena în anul 425 î.Hr. în care autorul sugerează că aceștia ar fi fost circumciși (αποθριαζω), motiv pentru care unul dintre scoliarhii operei sale îi consideră, în mod eronat, a fi evrei[2].
Forța militară[modificare | modificare sursă]
Theoros, un sol atenian la curtea regelui odris Sitalkes, îi caracterizează ca fiind "neamul cel mai războinic din Tracia". În fruntea acestui trib se afla un basileu ce conducea forțele militare ale comunității. Tucidide scrie că atenienii, în 422 î.Hr., se bazau pe sprijinul militar al regelui odomanților, Polles, în războiul peloponesiac.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Arrian, Expediția lui Alexandru, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Appian, Istoria romană, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Bejan Adrian, Măruia Liviu, Istoria și civilizația geto-dacilor, I, Ed.Univ. de Vest , Timișoara, 2003
- Boldur Alexandru, Istoria Basarabiei, ed. a II-a , București, 1992.
- Daicoviciu Hadrian, Dacii, Chișinău, 1991.
- Dumitrescu Vladimir, Vulpe Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, București, 1988.
- Herodot, Istorii, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Strabon, Geografia, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Strămoșii poporului român. Geto-dacii și epoca lor., coordinator Cristian Popișteanu, Ed. Politică, București, 1980.
- Tucidide, Războiul peloponesiac, , în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Vulpe Alexandru, Zahariade Mihail, Geto-dacii în istoria militară a lumii antice, București, 1987.
- Gh. Poenaru Bordea, Constantin Preda ș.a. - "Neamuri și triburi tracice"
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ An Inventory of Archaic and Classical Poleis: An Investigation Conducted by The Copenhagen Polis Centre for the Danish National Research Foundation by Mogens Herman Hansen and Thomas Heine Nielsen, 2005, ISBN 0-19-814099-1, page 854, ""... Various tribes have occupied this part of Thrace: Bisaltians (lower Strymon valley), Odomantes (the plain to the north of the Strymon) ...""
- ^ Alexander Panayotov, The first Jewish communities in the Balkans and the Aegean, în Gedenkschrift für Professor Velizar Velkov, Sofia, 2009, p.482
| ||||||||||||||||||||||||||||||||