Ochelari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ochelari

Ochelarii sunt instrumente optice alcătuite dintr-o ramă și două lentile sau prisme purtate în fața ochilor pentru corectarea unor defecte ale vederii, protecție sau cu rol estetic.

Cele mai vechi lentile au fost descoperite în ruinele orașului asirian Ninive, acestea fiind confecționate din cristal șlefuit. În secolul I, împăratul roman Nero urmărea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald șlefuit, pe post de lentilă. În secolul IX, învățatul arab Abbas Ibn Firnas a realizat lentile corective, pe care le-a numit „pietre pentru citit”. În secolul XIII, la Florența, fizicianul Salvino degli Armati a pus la punct o pereche de ochelari a căror grosime și curbură putea mări obiecte și text. În secolul XV au apărut lentilele concave, pentru miopie, iar în secolul XVIII brațele ramelor de ochelari. Ochelarii propriu-zisi, ca si mijloc de corectie vizuala, se pare ca nu au existat in antichitate. Anume Plinius, povesteste in scrierile sale ca Nero, care dupa toate caracterizarile vremii era miop, pentru ca nu vedea bine la distanta, urmarea luptele dintre gladiatori privind print-un smarald. Pe de alta parte, exista o figurina descoperita de arheologii japonezi, ce dateaza de acum cinci milenii, care are pe fata doua lentile uriase, a caror forma se aseamana oarecum cu ochelarii din zilele noastre. De asemenea, la inceputul erei noastre, chinezii au cunoscut ochelarii, dar ii utilizau impotriva razelor solare sau ca si talisman, nicidecum pentru corectarea vederii. De abia prin secolul XI apar mentionari ale folosirii lor si in scop optic. Se foloseau lentile semisferice din cristal de stanca sau din beriliu si ei le numeau "lapis ad legendum", in traducere, "piatra de lectura". Acesti asa zisi ochelari fiind foarte grei, erau tinuti cu mana in timpul cititului, dar nu inaintea ochilor, ci a textului de lecturat. De abia prin Venetia anilor 1300 s-au fabricat niste sticle ingenioase, concave sau convexe ,numite "besicles", din cristal, pentru a corija vederea. Asadar, florentinul Salvino Dogli Armati, ar fi inventatorul ochelarilor optici cu adevarat. Primii ochelari erau in forma de cleste, confectionati din fier sau argint, la extremitati avand cate o lentila. Mai tarziu, apar ochelarii arcuiti, cu un fel de spatar deasupra nasului, fiind mult mai comozi decat predecesorii lor. Fabricati din os, arama sau argint, erau tinuti cu mana totusi, iar instabilitatea distantei fata de ochi si faptul ca presiunea asupra nasului era foarte mare, ii faceau totusi sa fie si ei incomozi. Prin Germania secolului XVII apare monoclul, un maner prevazut la un capat cu o singura lentila inramata. In scurt timp apar si ochelarii tip "lornion", care erau micuti, cocheti, dar mare lucru nu vedeai prin ei. Ochelarii sub forma celor pe care ii purtam si noi astazi, apar imediat dupa acestia, cand s-au atasat bare laterale si s-au numit "lunete". De atunci, ei s-au perfectionat tot timpul, dar principiul este neschimbat. Desigur, s-a ajuns ca acum lentilele sa fie de calitate foarte buna, iar ramele bine adaptate, practice si elegante.

Ochelari cu lentile speciale se utilizate în cazul în care parametrii vederii se abat de la vizualizarea normală, indiferent dacă e deviere de la forma globului ocular si suprafete refractare, puterea de refractie al mijloc optic, o schimbare în sistemul muscular sau o modificare a densității și elasticitate a cristalinului, etc . Depinde de natura acestor abateri sunt destinati ochelari cu suprafata lentilelor sferice, cilindrice, ovale, prismatice. Tehnologia modernă permite de a produce ochelari cu un grad ridicat de precizie ales de proprietăți a ochiului (de până la 0,1 D), și lentile ovale pentru ochi astigmatic.

Legături externe[modificare | modificare sursă]