Obuzier 152 mm M1955 (D-20)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
D-20
Howitzer D-20.jpg

Obuzierul D-20

Tip Obuzier tractat
Loc de origine  Uniunea Sovietică
Istoric operațional
Războaie Războiul din Vietnam, Războiul de Șase Zile, Războiul de Iom Kipur, Războiul Afgano-Sovietic și alte conflicte
Istoric producție
Proiectant Biroul de Proiectare Petrov
An proiectare 1947
Producător Fabrica de Artilerie nr. 9 din Ekaterinburg
Date generale
Greutate 5,7 tone
Lungime 8,69 m
Lungime țeavă 5,195 m
Lățime 2,35 m
Înălțime 1,93 m
Echipaj 8

Calibru 152,4 mm
Închizător pană verticală semi-automată
Recul amortizor hidraulic și recuperator hidropneumatic
Afet bifleș
Câmp de tragere
vertical
între -5° și 63°
Câmp de tragere
orizontal
58°
Cadență de tragere 5-6 lovituri pe minut (maxim), o lovitură pe minut (foc susținut)
Viteză inițială 650 m/s
Bătaie eficace 17,4 km (minim 4,2 km)
Bătaie maximă 24 km
Sistem de ochire PG1M (ochire indirectă) și OP4M (ochire directă)

Obuzierul de calibrul 152 mm, model 1955, D-20 este o piesă de artilerie cu încărcare manuală, tractată, fabricată de Uniunea Sovietică în anii 1950. A fost observat pentru prima dată în Vestul Europei în anul 1955, fiind denumit M1955 (Model 1955). Indexul GRAU al obuzierului este 52-P-546. D-20 a fost produs sub licență și în alte țări, inclusiv în România cu denumirea Model 1981, și a fost copiat de către China, fiind fabricat sub denumirea Tip 66.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tunul-obuzier a fost dezvoltat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind înlocuitorul modelului ML-20 (denumit și Model 1937). Piesa a fost proiectată de către Birourile F.F. Petrov din Ekaterinburg, fiind denumită D-20. Lungimea țevii este de 25 de calibre. Piesa de artilerie era deplasată inițial cu ajutorul tractoarelor de artilerie AT-L și ATS-59, însă în prezent este folosit camionul Ural 365 6×6. Obuzierul D-20 are un afet similar tunului lung D-74 (dezvoltat concomitent cu modelul D-20) de calibrul 122 mm, ambele piese de artilerie fiind dotate cu o placă de bază.[1] Prezența plăcii de bază asigură o stabilitate mai mare și o manevrabilitate mai bună. Tunul poate fi rotit 360° prin fixarea plăcii de bază, ridicarea fălcelelor cu ajutorul cricurilor mecanice și coborârea roților ajutătoare.

Fabricare și utilizare în România[modificare | modificare sursă]

Obuzierul Model 1981 modernizat. La culată se poate observa dipozitivul de ușurare a încărcării, iar pe fălceaua dreaptă se află butelia cu aer comprimat.

Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a fost fabricat sub licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/77.[2] Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975.[3] Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au fost realizate în scopul măririi puterii de foc a artileriei. Obuzierul Model 1981 era deplasat inițial de tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, fabricate local de către Uzina Mecanică Mizil. Ulterior, au fost folosite camioanele DAC 665T. După anul 1990, pentru a ușura încărcarea și a mări cadența, au fost instalate dipozitive speciale care erau acționate cu ajutorul unei butelii de aer comprimat aflate pe fălceaua din partea dreaptă.[4] Cadența tunului în primul minut a ajuns astfel la 8-10 lovituri, fiind similară variantei modernizate a obuzierului D-20 (Khitin) aflată în prezent în dotarea armatei ruse. Modelul fabricat sub licență poate fi deplasat cu viteza maximă de 50 km/h pe șosea și 20 km/h pe teren. Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate. Obuzierul poate folosi următoarele muniții: proiectilul exploziv OF540, proiectilul perforant BR540, proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530.[5] Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie.[6]

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Trageri cu obuzierul Model 1981 în Poligonul de la Babadag.

Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010[7]:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Artillery of the World, p. 53
  2. ^ Artileria română în date și imagini, pag. 156
  3. ^ dr. Petre Opriș (12 decembrie 2009). „Relațiile militare româno-chineze”. jurnalul.ro. http://jurnalul.ro/scinteia/jurnalul-national/relatiile-militare-romano-chineze-530126.html. Accesat la 27 octombrie 2012. 
  4. ^ Artileria română în date și imagini, pag. 157
  5. ^ Arsenal Reșița. „Obuzier calibru 152 mm. http://www.arsenal.ro/. Accesat la 27 octombrie 2012. 
  6. ^ Artileria română în date și imagini, pag. 158
  7. ^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Christopher F. Foss, Artillery of the World, ISBN 0-7110-0505-2
  • ro Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col, Artileria română în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010, ISBN 978-606-524-080-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Obuzier 152 mm M1955 (D-20)