Oberkommando der Wehrmacht
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2007 |
Oberkommando der Wehrmacht sau OKW (înaltul comandament al Wehrmacht-ului, Înaltul comandament al forţelor de apărare) făcea parte din structura de comandă a forţelor armate germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Teoretic, a deservit funcţia de stat major pentru al treilea Reich, coordinând eforturile forţelor de uscat (Heer), marinei (Kriegsmarine), şi forţelor aeriene (Luftwaffe), şi având funcţia de cabinet militar pentru Adolf Hitler, a fost însărcinată cu interpretarea ideilor lui Hitler în ordine militare. Practic a avut foarte puţină influenţă asupra comandamentelor înalte ale forţelor de uscat, flotei şi forţelor aeriene. În schimb, în timp ce războiul progresa, OKW s-a găsit în situaţia de a avea tot mai mult control direct asupra unităţilor militare, mai ales în vest. Acest fapt a creat situaţia în care din 1942 OKW-ul comanda forţele din vest, în timp ce Oberkommando des Heeres, OKH (Înaltul comandament al forţelor de uscat) exercita comanda asupra frontului rusesc.
OKW fusese format în 1938 după afacerea Blomberg-Fritsch care a dus la demisia lui Werner von Blomberg şi dizolvarea Reichswehrministerium (Ministerul de război al Reichului).
Albrecht von Hagen, un membru al nereuşitei tentative de asasinare a lui Hitler de la 20 iulie, a fost staţionat aici cu responsabilitatea de curier între posturile militare din Berlin şi comandamentul secret a lui Hitler, cunoscut ca Bârlogul Lupului.
Între OKW şi OKH a existat o rivalitate: din cauză că multe operaţiuni germane în timpul celui de-al doilea război mondial au fost operaţiuni de uscat (cu sprijin aerian), OKH a revendicat controlul asupra forţelor germane. Hitler a ales OKH-ul în ciuda OKW-ului.
În timpul războiului tot mai multă influenţă s-a mutat dinspre OKH spre OKW. Norvegia a fost primul teatru de luptă OKW. Tot mai multe teatre de luptă au ajuns sub controlul direct al OKW. În final numai armatele de pe frontul rusesc au rămas sub controlul OKH.
OKW conducea operaţiunile militare pe frontul de vest, Africa şi Italia. În vest operaţiunile erau bifurcate mai departe între OKW şi Oberbefehlshaber West (OBW, Comandantul suprem în vest), care era Generalfeldmarschall Gerd von Rundstedt (mai târziu mareşalul Gunther von Kluge).
Cu timpul fragmentarea s-a mărit, deoarece operaţiuni navale şi aeriene aveau propriile lor comandamente (Oberkommando der Marine, OKM, şi Oberkommando der Luftwaffe, OKL, în frunte cu Hermann Goering) care, teoretic subordonate, erau totuşi destul de independente de OKW sau OBW.
OKW a fost condusă pe întreaga perioadă a războiului de Wilhelm Keitel care răspundea direct faţă de Hitler, de la care proveneau majoritatea ordinelor operaţionale, deorece el se numise Oberster Befehlshaber der Wehrmacht (Comandantul suprem al forţelor armate) şi Oberbefehlshaber des Heeres (şeful OKH).
Alfred Jodl era Chef des Wehrmachtführung (Şeful statului major) al lui Keitel, în timp ce şeful adjunct era Walter Warlimont.
OKW a fost incriminată dar achitată în timpul tribunalului de la Nürnberg de a fi o organizaţie criminală. Keitel şi Jodl au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare. Jodl a fost mai târziu achitat postum în 1952, la şase ani după execuţia sa.
[modifică] Vezi şi
Statul major al Wehrmachtului Wehrmacht
