Nud (pictură)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sandro Botticelli, Nașterea lui Venus

Nud este denumit un gen de pictură care reprezintă un corp uman gol.

Nudul în arta universală[modificare | modificare sursă]

După ce Evul Mediu a ocolit nudul în pictură, acest a fost reintrodus de pictorii din Renaștere, începând cu Sandro Botticelli, care a pictat Nașterea lui Venus.[1]

Din perspectiva creștină, reprezentarea nudului în pictură pornește de la reprezentarea momentului când Adam și Eva au fost izgoniți din rai, ca urmare a păcatului originar, pe care l-au săvârșit încălcând porunca divină. În picturile cu tematică creștină, nuditatea era folosită ca imagine a purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional.[2]

În principal, pictorii au redat nudul feminin, dar unii mari pictori, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, precum și mulți alții, din motive cunoscute lor (uneori și nouă) l-au preferat pe cel masculin.[3]

Nudul în arta românească[modificare | modificare sursă]

După ce arta românească a fost dominată, mai multe secole, de arta bizantină și de religia creștină, nudul a pătruns în pictura românească prin Nicolae Grigorescu, celebru fiind un Nud la malul mării, unde corpul feminin se integrează într-un peisaj. Au urmat pictori ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Ion Țuculescu (care a expus lucrarea ”Rodica” la expoziția Nudul în pictura română contemporană, deschisă în 1942 la Căminul artei[4]). S-a ajuns, în final, ca nudul să devină o materie de studiu obligatorie la academiile de artă din România, după pilda celor din Franța.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nudul feminin în artă
  2. ^ Nudul în pictură (1800-1918): depărtare și apropiere
  3. ^ Dorel Schor: „Nudul în pictură“
  4. ^ Biografii ale unor mari români
  5. ^ Nudul, tema preferată a artișstilor plastici români

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]