Noaptea vânătorului (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Noaptea vânătorului
(The Night of the Hunter)
Nightofthehunterposter.jpg
Theatrical release poster
Regizor Charles Laughton
Producător Paul Gregory
Scenariu de James Agee
Charles Laughton
Bazat pe Noaptea vânătorului de
Davis Grubb
Actori Robert Mitchum
Shelley Winters
Lillian Gish
Muzică Walter Schumann
Director de imagine Stanley Cortez
Montaj Robert Golden
Studio Paul Gregory Productions
Distribuitor United Artists
Premiera 26 iulie 1955 (1955-07-26) (LA)26 august 1955 (1955-08-26) (LA)29 septembrie 1955 (1955-09-29) (NY)
Durata 93 de minute
Țara Statele Unite
Limba originală engleză
Buget $795.000
Pagina IMDb

Noaptea vânătorului (engleză: The Night of the Hunter) este un thriller american din 1955 regizat de Charles Laughton, cu Robert Mitchum, Shelley Winters și Lillian Gish în rolurile principale.[1] Filmul se bazează pe romanul omonim din 1953 scris de Davis Grubb. Scenariul este realizat de James Agee și Laughton. Acțiunea filmului se învârte în jurul unui preot corupt care se transformă în criminal în serie și care-și folosește șarmul său pentru a se căsători cu o tânără văduvă, totul pentru a afla de la cei doi copii ai săi unde a ascuns 10.000 de dolari tatăl lor recent executat de autorități pentru crimă și jaf. Romanul și filmul se bazează pe întâmplările reale din viața reverendului Harry Powers, spânzurat în 1932 pentru uciderea a 2 văduve și a 3 copii în Clarksburg, West Virginia.

Lirica filmului și stilul expresionist sunt diferite de alte filme de la Hollywood produse în anii 1940 și 1950, influențând mai târziu regizori ca David Lynch, Martin Scorsese, Terrence Malick, Jim Jarmusch, frații Coen, Rob Zombie și Spike Lee.

În 1992, Noaptea vânătorului a fost considerat ca fiind "cultural, istoric sau estetic semnificativ" de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, fiind selectat pentru păstrarea sa în Registrul Național de Film.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul are loc în anii 1930 în Virginia de Vest, de-a lungul râului Ohio. Ben Harper este condamnat la spânzurătoare datorită comiterii unui jaf în care doi oameni au fost uciși. Înainte de a fi prins de poliție ascunde banii furați, dezvăluind locul doar fiului său John, protagonistul filmului. John are o soră mai tânără, Pearl. Reverendul Harry Powell este un criminal în serie și auto-numit predicator, având două cuvinte tatuate pe degetele de la mâini: "dragoste" și "ură". Acesta ajunge să împartă o celulă la închisoare cu Harper. Powell încearcă să-l facă pe Harper să-i dezvăluie unde a ascuns banii înainte de execuția sa, dar singurul indiciu este un verset biblic pe care Harper îl murmură în somn: "Și un copil mic trebuie să-i conducă."

Convins că Harper a spus secretul copiilor săi, Powell o curtează și se căsătorește cu văduva lui Harper, Willa. Aceasta nu știe care este adevăratul motiv al noului ei soț și consideră căsătoria sa ca o cale spre mântuire. Powell întreabă copii despre bani atunci când sunt singuri, dar aceștia nu-i spun nimic. John este suspectat de Powell și devine protector al surorii sale. Într-o noapte, Willa își aude soțul cum întreabă copii despre bani și astfel își dă seama care este adevărul. Când ea se întinde în pat în aceea noapte, în dormitorul lor de la mansardă, Powell se apleacă asupra ei și-i taie gâtul.

Powell aruncă corpul lui Willa în râu. El află în cele din urmă că banii sunt ascunși în păpușa lui Pearl după ce-l amenință pe John. Cu toate acestea, copiii reușesc să fugă cu banii de-a lungul râului după ce John îl lovește în cap pe Powell. Barca celor doi copii este găsită de Rachel Cooper, o femeie în vârstă care are grijă de câțiva copii vagabonzi sau părăsiți de părinți. Powell îi urmărește și află unde au ajuns, dar Rachel își dă seama că acesta nu este preot. După o confruntare de final, în care Rachel protejează copiii cu o pușcă și cântă imnuri în cursul nopții, Powell este arestat de către poliție, închis și, aparent, condamnat la moarte pentru uciderea Willei și pentru infracțiunile comise asupra copiilor. Spre sfârșitul filmului, Rachel declară că „atunci când ești mic ai mai multă rezistență decât îți va mai da Dumnezeu vreodată.” Filmul se încheie cu ea vorbind despre copii direct spre cameră: „Sunt statornici și îndură.”

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Primire[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost clasificat pe locul 90 în topul 100 Scariest Movie Moments realizat de Bravo.[2]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Burgess Meredith este creditat ca regizor al filmului The Man on the Eiffel Tower[1]. Laughton și Irving Allen, de asemenea, au regizat dar nu au fost menționați.
  2. ^ 100 Scariest Movie Moments (via Internet Archive)

Legături externe[modificare | modificare sursă]