Noţiune
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Noţiunea este ideea cea mai simplă, ordonată, ce reflectă o serie finită de însuşiri şi obiectele la care aceste însuşiri sunt esenţiale. Noţiunea este o informaţie minimală coerentă şi utilizabilă, relativ la un obiect, acţiune, proprietate, sau eveniment determinat.
Putem avea noţiuni sau informaţii minimale dar corecte, asupra oricăror obiecte, subiecte, sau situaţii. Putem identifica posesia de noţiuni în spaţiul acţiunii practice, spre exemplu noţiuni în diferite meserii precum tâmplărie, mecanică, grădinărit, electrotehnică.... Posesia unor asemenea noţiuni implică să putem folosi fără să ne rănim şi cu rezultate pozitive, diferite unelte, pentru a satisface anumite nevoi sau oferi diferite servicii. Se pot poseda noţiuni teoretice în ştiinţă, în chimie, fizică, genetică, ramuri ale matematicii, sau în alte compartimente conceptuale precum filozofia sau religia. Se mai pot concepe noţiuni în artă, în literatură, muzică, pictură, în relaţiile sociale, în conducerea diferitelor întreprinderi, sau grupuri specializate, etc.
A avea noţiuni practice implică a putea folosii la un nivel acceptabil dar departe de virtuozitate, diferite unelte materiale, iar a poseda noţiuni teoretice înseamnă a dispune de un volum minim de cunoştiinţe formale bine organizate care îţi permit să înţelegi un anume nivel de modelare sau explicare cantitativă a diferitelor fenomene naturale sau sociale, dar să nu fii creativ în domeniu.
Noţiunea poate fi elementară dacă acoperă un câmp de informaţii uşor accesibil observaţiei şi spontan inteligibil, preluabil fără dotări fizice sau intelectuale superioare, dar poate fi subtilă ori complicată, dacă se referă la compartimente ale cunoaşterii realităţii care cer concepte elaborate şi capabilitatea desfăşurării intelective a unor ierarhii de relaţii şi condiţionări multiplu corelate.
Posesia de noţiuni în diferite domenii ale tehnologiei sau ştiinţei cer o minimă implicare în domeniu şi o voinţă de analiză şi înţelegere a procedeelor constructive, dar noţiuni efective nu doar declarative, în artă, dacă prin asemenea noţiuni presupunem posesia de abilităţi creative specifice, cer talent şi efort sistematic. Actul creativ fie el literar, pictural, muzical sau dramatic, nu este accesibil numai dorinţei de însuşire, el mai cere şi calităţi personale deosebite.
Dacă limităm sensul 'noţiune' la posesia de informaţie minimală coerentă, care permite orientarea într-un anume domeniu al practicii umane, atunci noţiunile sunt accesibile încă din copilărie, şi se pot transforma în cunoaşteri specializate, dacă posesorul noţiunilor le adânceşte, argumentează logic şi foloseşte sistematic, realizând cunoaştere specializată.
Dacă localizăm în noţiune capacitatea de a produce afirmaţii sau desfăşura acţiuni în spaţii ştinţific creative de înalt nivel formal, precum fizică ori matematică, sau implicând analize, experienţe şi interpretări complicate, cum ar fi genetică, ele nu se însuşesc prea uşor. Uneori efortul de a căpăta noţiuni în compartimente subtile ale gândirii creative duc la formarea de concepte false, la obţinerea de informaţii incorecte sau fără relevanţă, care nu explicitează procesual şi cauzal, câmpul de evenimente asupra cărora se alcătuiesc.
