Nicolaus I Bernoulli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nicolaus (scris și Nicolas sau Nikolas) I Bernoulli (n. 21 octombrie 1687 - d. 29 noiembrie 1759) a fost un matematician elvețian. Membru al celebrei familii Bernoulli, a fost fiul lui Nicolaus Bernoulli (1662–1716), fratele matematicienilor Jakob Bernoulli și Jean Bernoulli.

A fost profesor universitar la Padova (1716), profesor de logică la Universitatea din Basel (1722), profesor de drept la aceeași universitate (1731).

În martie 1714, a devenit membru al Royal Society.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

A studiat lucrările matematicienilor anteriori și contemporani.

S-a ocupat de problema rentelor viagere și paradoxul Sankt Petersburg (1709), cu teorema referitoare la independența valorii derivatelor parțiale față de ordinea derivării.

De asemenea, a mai studiat teorema jocului de la Geneva, teoria integralelor despre care a scris mai multe memorii.

În 1713 a publicat lucrările unchiului său, Jakob Bernoulli, sub titlul: Acta conjecturii.