Nicolae Botgros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nicolae Botgros (n. 25 ianuarie 1953, Badicul Moldovenesc, Cahul) este un cunoscut lăutar din Republica Moldova.

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Maestrul Nicolae Botgros se identifica automat cu Orchestra Națională de Muzica Populara Lăutarii.

Orchestra Națională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filarmonicii de Stat din Moldova, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul si violonistul Mircea Otel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci.

Chiar de la început formația a fost în căutarea identității sale, a stilului interpretativ, a unui repertoriu adecvat, fără a se impune plenar în circuitul vieții muzicale.

Considerat un magician al viorii, maestrul Nicolae Botgros a fost numit in 1978 la conducerea Orchestrei Populare Lautarii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viață timpurie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Botgros este fiu de lăutar, fiu al lui Dumitru "cel strașnic." Acesta și-a învățat copiii că trebuie să muncească, dacă vor să aibă ce mâncă a doua zi. Nicolae și cei doi frați au învățat să cânte la câte un instrument, pentru ca la nevoie să poată încropi un taraf de nuntă sau orchestră pentru baluri. Repertoriul era bogat, de la `Hora in doua părți` la creații de cafe-concert și chiar lucrări clasice. Nicolae a învățat melodiile la ureche, iar un timp se culca și se trezea cu sunetul de tobă. Asculta cu luare-aminte tot ce cânta tata pe la petreceri. A învățat singur să bată toba și-i era tare ciudă pe darabana care era mai mare ca el.

La șapte ani s-a dus la Școala de muzică din Cahul. Împreună cu badea Vasile s-a întors în primavară acasă, căci nu ajungeau banii pentru întreținerea celor doi frați. Mama lui Nicolae a visat întotdeauna ca băieții și fetele să facă studii, voia să-i vadă oameni mari.

La școală, profesorii erau extrem de indulgenți cu frații Botgros, care veneau la lecții luni, marți, miercuri și joi, căci sfârșitul de săptămână era rezervat nunților și petrecerilor. Uneori, se întâmpla ca Nicolae să adoarmă cu capul pe bancă după nopțile de nesomn și oboseală.

Copilăria a fost foarte grea, iși amintește dl. Botgros. Eram un copil muncit. Când trebuia să cântăm la nuntă, gospodarii veneau și ne luau cu căruța, dar nu ne aduceau și înapoi. Ne întorceam pe jos, pe frig și ploaie. Totuși, eram fericit, fiindcă te lua lumea în seamă, muzicantul era un om aparte - un fel de magician care aduna în jurul său oamenii. Voiam să scap de tobă și uite așa am deprins singur vioara. Tata spunea tuturor că o să mă fac artist`, rememora Nicolae Botgros.

Chiar dacă se cânta in familie, nici nu se punea problema de bogăție materială. Iarna, pentru că nu ajungeau banii pentru toți copiii, micuții purtau `valnicii` (pâslele) cu rândul, iar când dădeau gerurile mari, își puneau în cizme și câte un strat de paie.

Viața la "Lăutari"[modificare | modificare sursă]

Mai târziu, cu banii de la mama (25 de ruble, primite pe ascuns), Nicolae Botgros a ajuns la Soroca, la Școala de iluminare culturală. Pentru prima dată a asistat la un concert de-al „Lăutarilor”. A rămas vrăjit de orchestră și nici nu bănuia că avea să i se dedice mai târziu.

Tot la Soroca s-a îndrăgostit lulea de Lidia Bejenaru, care avea să-i devină soție. Soarta comună – ambii veneau din familii numeroase – i-a făcut să împartă bucuriile si necazurile vieții. O mânca din ochi.

Nu vedea nimic altceva în jurul său decât ochii ei negri si cosița lungă până-n pământ. O moldoveancă adevărată! S-au luat devreme, aveau câte 19 ani. La nunta lor au cântat cei mai vestiți lăutari ai vremii.

Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineț. În 1973 se mută la Chișinău și este violonist în Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii. Urmează ani la „Joc”, ca in 1978 să devină director artistic și prim-violonist la „Lăutarii”. Un an de răscruce atât pentru orchestră, cât și pentru maestru.

Cei mai de seamă artiști ai muzicii populare au cântat cel puțin o dată cu Orchestra "Lăutarii" condusă de maestrul Botgros, printre care se pot enumera, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea și mulți alții.

Recunoaștere, aprecieri[modificare | modificare sursă]

In 2002, Nicolae Botgros a fost declarat dirijorul uneia dintre cele mai bune orchestre de muzică populară din întreg arealul românesc. Un geniu al viorii, Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare în zeci de țări europene, dar și în Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelanda, precum și în toate țările din spațiul ex-sovietic. In 2010, formația `Lăutarii` și-a aniversat 40 de ani de activitate artistică.

De-a lungul anilor, Nicolae Botgros a reușit să înregistreze doar două albume pentru sine și aceasta pe lângă sutele și chiar miile de materiale muzicale înregistrate cu interpreții de muzică populară.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Interviuri