Nicolae A. Anastasiu
|
|
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
Nicolae A. Anastasiu (Pipo) (n. 1940) este un geolog român, membru corespondent al Academiei Române din 2001.
A urmat Liceul ,,Titu Maiorescu" (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena – studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre.
Ca îndrumător de doctorat (din 1993) și director al Școlii doctorale de geologie (2005-2008) a contribuit la ridicarea performanțelor științifice a unui număr mare de foști studenți. A făcut stagii de specializare, documentare și aplicații geologice în Franța, Grecia, Italia, Elveția, SUA, Canada, Australia, Chile, China și Japonia. Activitatea sa științifică acoperă un spectru larg de probleme: mineralogia feldspaților, granitoidele de la Ogradena (Banat), masivul alcalin de la Ditrău (Carpații Orientali) și din domeniul sedimentologiei, petrografiei rocilor sedimentare, analizei secvențiale și modelelor de facies; cercetări aplicate in domeniul resurselor minerale și hidrocarburilor în Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Munții Apuseni și Dobrogea. A efectuat primele studii de petrologie comparată și analiză comparativă – prin reconstiuiri de paleosurse pentru bazinele sedimentare din Masivul Central Dobrogean, zona flișului și a molasei din Carpații Orientali sau pentru depozitele paleogene din vestul Depresiunii Transilvaniei.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc in peste 150 lucrări, studii și comunicări publicate singur sau în colaborare, în țară și în străinătate; dintre cărți: Minerale și roci sedimentare (1977, 1981, 2005); Petrografia rocilor sedimentare (1979, în colab.); Texturi și structuri sedimentare (1983, în colab.); Manualul inginerului de mine (1984, în colab.) și Petrologie sedimentară (1988); Geologie- Manual (1991, în colab.); Sedimentologie și petrologie aplicată în strategiile de explorare a hidrocarburilor (1995); Sedimentologie și petrologrie sedimentară (1998); Dicționar de geologie (1998, 2007, în colab); Curs interactiv de Sedimentologie si Petrologie sedimentara. CD-SED-(2001); Diageneza rezervoarelor de hidrocarburi (2002); Sisteme depoziționale-Analize secvențiale in Carpați și Dobrogea (2007). A fost editor la Mineralogy in the System of Earth Sciences de Em.Constantinescu - Imperial College – UK și la Mineralogy and Geodiversity – Tributes to the career of Professor Emil Constantinescu. Editura Academiei Române.
Director de proiecte și grant-uri interne și internaționale lansate de Ministerul Educației și Cercetării (1991-2008), Membru al Societății Geologice a României și președinte al ei (2000-2006), al Societății de Mineralogie și Petrografie a Mediului ,,Ludovic Mrazec" (1990-1994), al International Association of Sedimentologists, al Asociației americane a geologilor din petrol (AAPG). De asemenea, membru al Consiliul Național al Geologilor din România și reprezentant al României în Comisia Uniunii Internaționale a Științelor Geologice (IUGS) pentru Istoria geologiei .
Este laureat al Premiului ,,Gr. Cobălcescu" al Academiei Române (1976) și a fost distins cu Ordinul Național ,,Steaua României” în grad de ofițer (2000).